Cameleon III

Am lăsat deoparte argumentul forte a lui Iosif Ţon: faptul că a umblat cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfînt în toate etapele vieţii sale, după întoarcerea din noaptea ateismului. Cărţile  devin astfel, în ochii săi, o  autobiografie a  sfinţeniei.

Majoritatea acţiunilor sale sunt făcute de un mistic care este călăuzit în diferite moduri de Dumnezeu. Are vise şi aude o voce care-i va spune pe ce cale să apuce.

Deşi prins în angrenajul absurdului absolut, închis într-o lume de-a dreptul kafkiană, Iosif Ţon scrie, predică şi dă note informative cu aceeaşi seninătate uluitoare.

Apare ca un om împăcat cu sine şi destinul său, din moment ce relaţia cu Dumnezeu îi conferă, la fiecare pas, siguranţa alergării în direcţia corectă.

Colaborarea cu securitatea se transforma, printr-un delir utopic, în  joc de-a şoarecele cu  pisica, prin care cultul baptist primea  bucata de şvaiţer lipsit de E-uri comuniste din mîna bravului său soldat Svejk- Ţon.

Cînd informează, el de fapt apără; cînd se dezice, el de fapt salvează; cînd i se reproşează inadvertenţele, fie nu răspunde, învăluindu-se într-o mantie de superbie ultragiată,  fie  divaghează cu o artă mult peste nivelul unui simplu om al amvonului acelei vremi.  Cultura şi calitatea discursului îi fac uitate disonanţele  argumentaţiei.

Are viziuni asupra destinului naţiunilor, se pretinde singurul clarvăzător care anunţa, cu ani înainte, căderea comunismului. Toate sunt rezulatul unei legături stabile cu Dumnezeu, care-l ajută şi-l îmbogăţeşte nu numai politic, ci mai ales spiritual. O afirmă în mod răspicat.

Anii de după Revoluţia din România îl găsesc extrem de activ şi de prezent în tot ce însemna centrul vieţii baptiste româneşti. Se simte creierul şi inima acesteia, iar aura de dizident şi faptul că a fost o voce de excepţie la Europa Liberă îi conferă un prestigiu excepţional.

Scrie, publică şi traduce; este editor şi mentor al unei pleiade de studenţi care beneficiază, totodată, de deschiderea graniţelor spre a se informa din marea bibliotecă regăsită a lumii.

Ţon devine o dată mai mult, un lider carismatic şi o punte de legătură- de data asta departe de nisipurile  mişcătoare ale securiţăţii care să-i înghită demersul- între lumea evenghelică şi cea ortodoxă. Tot mai mulţi români îi cumpără şi-i citesc cărţile, indiferent de denominaţie, pentru că Iosif Ţon scrie strălucitor, are logică, eleganţă şi stil.

Vîrtejul lumii  libere a antrenat la suprafaţa vieţii pe adevăraţii dizidenţi din ţară, şi aceştia nu au fost puţini. Oameni ca Paul Negruţ, Vasile Taloş sau Iosif Ştefănuţi fac mari turnee prin lumea largă, care-i priveşte cu o meritată şi nedisimulată admiraţie. Nu vor ca ei să grăiască, ci doar să se lase pipăiţi: oamenilor le vine greu să creadă că aceşti adevăraţi eroi sunt făcuţi din carne şi oase. Plastelina comunistă nu mai era la modă.

Libertatea aduce cu sine mari şi ciudate drame, certuri şi împăcări. Realitatea nu poate ascunde nepotrivirea dintre mesaj şi fapte. Exemplul sfinţilor Benedict, Francisc sau Dominic nu a fost preluat niciodată în Europa reformată. Viaţa calculată, severă şi corectă a protestanţilor a adus bogăţie şi ordine în ţările luterane şi calviniste.

Ghildele îşi comandau tablouri de grup şi mari artişti, Frans Hals sau Rembrandt, au realizat adevărate capodopere, în care apar feţe rubiconde, roşii şi pleznind de sănătate, mulţumite de  darurile primite de la Dumnezeu- pentru că merită, nu-i aşa?-.

În România baptistă  postrevoluţionară ar fi fost un lucru de neconceput tabloul. Nu pentru că sărăcia şi smerenia nu s-ar fi demodat, sau pentru  că nu s-ar fi găsit destui cu feţe la fel de roşii şi pleznind de  mulţumire, ci pentru că foamea după bine devenise o prioritate care nu se mai satura cu vorbe şi trebuia cumva ascunsă. E vremea cînd  Iosif Ţon scria că are maşină second-hand. S-au pus termopane la peşteri şi s-au electrificat catacombele. Fecioarele şi-au umplut candelele cu ulei 3D: bani, respect şi funcţie.

Disputele s-au purtat nu asupra vreunei neînţelegeri doctrinare, ci pe reţetele de pregătire ale  succesului social, de la care nu s-a dat în lături niciunul dintre protagonişti.

Fie că unul şi-a făcut studiile în vest, fie că altul a cîştigat poziţii cheie în lumea universitară evanghelică sau că mai toţi au adunat un cheag financiar tot mai vizibil, imaginea este aceeaşi: de moarte  lentă a ideii de lider sărac, cu bască  şi cărînd bocceaua cu Biblii pe ghidon la bicicletă.

Confruntările dintre Iosif Ţon şi ceilalţi nu sunt de profunzime, ci bătălii pentru putere şi, mai ales, pentru imagine.  Sfaturile pe care le dă Ţon şi răspunsurile pe care le primeşte de la un Paul Negruţ nu sunt decît rezultatul unei polarizări tot mai accentuate în lupta pentru cult, pentru cultul propriei persoane. Singur, Vasile Taloş  apare desprins din basmul unei blîndeţe desuete şi toarce din caier un fir de biserici de cartier.

Citatele din Biblie se înmulţesc, anatema se apropie cu paşi mărunţi dar siguri, istoriile se scriu pe genunchi,  iar vraful de dosare este măturat deoparte cu cotul, în căutarea unor nume care ard retina. Iar Ţon a fiert-o ca pe ochiul peştelui.

Bătrîn şi sentimental, devenit brusc cald şi sfidător de transparent, Iosf Ţon îşi joacă ultimul său rol. Un Lear baptist părăsit de o lume plictisită de monotonia discursului său, regăseşte nostalgii de tinereţe şi începe să vorbescă în limbi necunoscute.

Frămîntat dar senin, controversat dar împăcat, sfîşiat dar adulat, Iosif Ţon este şi azi la fel ca altădată, omul-succes al vremurilor sale.

Şi victimele?!

Care victime?!

Cînd lumea e dragoste, credinţă şi nădejde, doar Dumnezeu să fi primit, întîmplător,  vreo veste…

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Cameleon III&8221;

  1. daraga Rzvan,
    cu scrierile acestea ,,in serial ”am invatat sa am rabdare .
    Rabdare ca sa citesc de la inceput la sfarsit.
    Se intampla, si in unele biserici, ca unii ascultatori sa se alarmaze la intoducerea unei predici si sa plece acasa furiosi.
    Acum, daca am inteles eu bine aici e finalul acestor postari ,,C…”
    Am facut si eu in urma cu 3-4 ani o rememorare a ceea ce a insemnat pentru mine perioada de dupa ’75- .
    Poate voi reveni cand o sa-mi gasesc acele insemnari.

  2. Dragă Mitică, este ultima, în ceea ce mă priveşte. Sunt notele mele asupra „cazului Ţon”, cu care eu închei ceea ce am avut de spus asupra sa.
    Ceea ce nu înseamnă că nu voi găzdui puncte de vedere sau documente inedite în continuare.

  3. Dupa parerea mea , activitatea lui IT s-ar putea imparti in 2 etape: inainte de aderarea la carismatici (sau strajeri, ce-or fi) si dupa ,adica acum in zilele noastre.
    Inainte cand a fost ateu, a marturisit, s-a pocait; apoi cand s-a descoperit c-a fost informator, a recunoscut, probabil s-a si pocait, nu stiu Domnul stie.
    Dar acum cu carismatici-strajeri cu aceasta erezie, se despart familii, se rup prietenii se sparg biserici…Cred ca asta e mult mai grav, pentru ca noua teologie loveste in Trupul lui Hristos mai mult decat au facut-o informatorii si securistii; lovitura asta e pe fata, la lumina zilei, si cei care si-au lipit inima mai mult de un om decat de Domnul, se clatina si cad de la credinta…
    Tot ce-a cladit Ton inainte de acest punct (predici, carti, turnee de colecte pentru infiintarea de biserici baptiste, licee si alte institutii de invatamant teologice, radio crestin,sponsorizari de misionari etc.) sunt puse la indoiala daca au fost facute in numele si pentru Slava lui Dumnezeu, sau pentru marire personala…
    Observ, ca fratii care au fost tradati de IT la secu, l-au iertat, cu greu, dar au afirmat ca l-au iertat, dar acesta refuza sa le intinda mana;
    Fr. Paul Negrut in prima faza, la cateva zile de la revolutie n-a vrut sa-si vada dosarul de la securitate, sa stie cine ,cand si de cate ori l-a turnat…a declarat in biserica, ca-i lasa pe mana Domnului, se roaga pt. ei sa se pocaiasca si sa se ierte ei insisi, de raul facut altora..
    Dar acum cu schimbarea de macaz de pe Calea Domnului si defrisand alte poteci care nu vor sfarsi bine, reactia pastorilor care se stiu curati inaintea Domnului si raman cu credinciosie langa Sfanta Scriptura e de inteles, sa nu fie alaturi de Iosif Ton…
    Sa asteptam, cu rabdare, vorba fr.Mitica, sa vedem ce-a vrut Domnul sa ne invete si din aceasta incercare ..evanghelica.
    Domnul nu se lasa batjocorit, ce seamana omul aceea va secera!
    Fiti binecuvantati voi si familiile voastre!

  4. Consider un sacrificiu BINE investit in generatia prezenta, ceea ce ati daruit prin aceste analize mai mult decit folositoare si bine venite.

    Nu va puteti astepta la aprecierile celor ramasi in urma cu viata, si depasiti de buna crestere.

    Ati subliniat caracteristici ale succesului pervers patruns in adunarile de toate confesiunile, programe impinse de acest faimos om al derutarii si initiator al demersurilor spre indepartarea de la Adevar.

    S-a bucurat de gloria pe care a cucerit-o pe spinarea altora, prin naivitatea unora, si bunul simt al celor care nu s-au coborit la murdariile cunoscute ca practica benefica in viata „eroului Ton”.

    Ce mare cadou generatiei noastre, ca s-a scuturat adunarea de duhul fariseist prin care „onoarea” pungasilor de suflete, a condus lucrarea de Mintuire si chemare la Pocainta.

    Mai sunt multi asemenea acestui suflet manipulat si deformat de interesele sistemului, si ce bine este daca „FRICA de Dumnezeu” va continua sa dezvaluiasca si aceste cadavre mirositoare care inca functioneaza in adunarile din tara dar si in cele din lumea „libera”

    Adevarul este ca de la cap miroase greu, si cu aia trebuie inceput ca sa se curete ogorul

    Intimidarea si manipularea versetelor sa le ramina in git tuturor care le folosesc spre ascunderea Adevarului si continuarea depreavarii Numelui lui Dumnezeu.

    Prea mult timp Crestinismul a trecut drept o forma de subjugarea a oamenilor de catre oameni.
    Pra mare parte din istorie ca fost scrisa pe marginea abuzurilor preotimii si oamenilor cu vaza in ochii societatii, spre ingenuncherea tuturor celor care cauta dependenta totala de Cer si Puterea prin Duhul Sfint.

    Si-au batit joc de ei prelucrind inimile noastre cu invataturi spicuite si caligrafic tesute in liturighiile lor.

    Bine ar fi ca presedintele actual al uniunii Baptiste sa ia aminte si, posibil, sa se retraga cit mai este inca „biruitor”

    O lucrare omeneasca si un trecut daunator promovat prin libera constinta, nu poate atrage decit dezgust si defaimare la adresa tuturor celor implicati in lucrare.

    Dumnezeu sa Binecuvinteze curajul celor determinati sa traiasca Curat, sa lupte cinstit, sa biruiasca spre Slava lui Dumnezeu.

    Multumim viziunii clare si daruirii fara prejudecata.
    Cu respect,
    Daniel.

  5. sunt foarte multi „Danieli” in blogosfera;. 🙂
    (si in familie am 4)
    imi place ce scrieti; sa va auda Dumnezeu; ca prea s-au „stricat”
    toate lucrurile care ar trebui „musai” sa fie curate.

  6. dragilor;

    dupa toate cate s-au scris, raman cu o singura concluzie, fratele Iosif Ton este CINEVA, pentru unii bun iar pentru altii rau.
    Fiecare alege in care parte sa stea.
    In ce ma priveste, cu bune cu rele, cred ca este fratele meu, si in multe dintre slabiciunile sale ma vad si pe mine, dar in celelalte;proba de foc va avea ultimul cuvant de spus.

  7. (…)

    ADMIN către ELISA

    Te rog să nu te superi pe mine, dar aş vrea să laşi oamenii să spună ce gîndesc despre subiect şi dacă simt nevoia, să se exprime liber.
    Cu alte cuvinte, nu vreau să critici ce spune altul.
    Mi-e greu să o fac, că e blogul pe care-l administrez, dar pe tine nu te doare să ataci tot ce nu-ţi convine? în numele dreptăţii, a bisericii şi mai ştiu eu care lozinci poate spune fiecare tot felul de năzdrăvănii…
    Dacă nu eşti de acord cu ce am scris eu, e altceva: stăm de vorbă.

    Mulţumesc pentru înţelegere.

  8. elisa;

    multumesc pentru aprecieri; m-am uitat la lista pe care o oscrieti in mesaj, inafara de vanzare de frati, tre sa ma rusinez uneori de mandrie, de rautate, de invidie ,de intoleranta, de egoism si multe altele reprezentate in cele ale firii pamantesti.
    todeauna vulnerabil dar nu fara curaju de a infrunta pe vrajmas.
    Am gandit ca Iosif Ton este cineva intre oameni,nu credeti?
    Dar oare despre cine s-a scris mai mult in lumea evanghelica in ultimele cateva luni?
    In oricare tabara ne aflam, el este un personaj foarte discutat si inca nu stim multe lucruri care poate ar catari greu in evaluarea noastra legat de fr.Ton.
    ok..ma duc sa mai lucrez putin si o sa mai trec p-aici.

  9. Dragă Costică, nu apuc eu să încerc să o temperez pe Elisa, şi aţi dat răspunsul! 🙂
    Apare cam fără legătură cu ceva anume, pentru că acuzaţiile Elisei au dispărut în nori :), dar felul în care aţi făcut-o merită citit. Mie mi-ar fi sărit ţandăra rău 🙂
    Învăţ şi din asta…
    Vă aştept cu drag să treceţi pe aici ori de cîte ori aveţi îndemn.
    Spor la lucru!

  10. razvancristian

    ai dori si ti-ai face timp sa asculti orice brancardier de la spital sa va invete medicina?
    acum de ce doriti ca IT sa stea in fata tuturor forumurilor care ocupa net-ul cu tema persoanei lui si sa raspunda la toata lumea?

  11. Dragă Sorin, eu nu doresc ceva anume pentru Iosif Ţon, în afară de sănătate şi binecuvîntări cereşti.
    Nu scriu ca „să-l fac să stea înaintea forumurilor” şi cu atît mai mult să răspundă „la toată lumea”- în popor se mai zice şi „la toată coada sau la toată urma” :)-.
    Apoi, eu nu cu brancardierii am probleme, ci cu tipi care vor să mă înveţe tot ce ştiu ei mai bine: proasta creştere culminînd cu bătutul pe burtă şi tăvălitul în tutuială joasă.
    Pentru asta ţin blogul, Sorine: să gust masochist o formă rafinată de populism. Să simt iubirea celor care ur(l)ă că alţii urăsc… 🙂

  12. despre vanzare de frati;

    Unul din fratii pe care i-am respectat foarte mult si dece sa nu spun ca si l-am iubit,
    a fost fratele Visky Feri senior, vorbind despre vanzatorii de frati a facut urmatoarea afirmatie; In fiecare dintre noi exista un potential Iuda vanzatorul, la Iuda si la multi altii aceasta „capacitate” a iesit la iveala datorita situatiei in care a fost pus.
    Asa ca ori oportunitatea ori stramtorarea face ca aceasta sa iasa la iveala si asa primim „numele de vanzatori de frati”(este si acesta un nume nu?)

    Acuma eu nu am fost niciodata pus in situatie, dar din cate ma stiu ma tem sa ma pronunt pentru ceva ce nu am fost strans sa o fac.
    Nu am primit nici o palma, nici un pumn sau baston sau lovitura cu cisma…dar cei ce au fost pe acolo si eu am cunoscut cativa, vocea mi se face moale chiar in mintea mea se intampal ceva…cand ii ascult sau stau in fata lor.

    Deaceea cam trebuie sa am grije cand vorbesc cu sau despre fratii care au facut asta, dar iubesc foarte mult pe aceea care regreta profund si definitiv.

    respect orice alt mod de a vedea lucrurile.

  13. razvancristian
    nimeni nu contesta perioada de apostazie a lui IT dar foarte multi ii contesta pocainta(daca a avut loc) ,si imi place sa cred ca da , s-a pocait.(e treaba doar a lui)
    ce e rau ca nici acum nu stam prea bine prin biserici, eu ii vad pe unii pastori ca pe roboam cand a dezbinat imparatia dupa moartea lui solomon, batranii nu mai conteaza au fost si sant inca comunisti si se permite sfatul tinerilor care au adus un liberalism occidental nociv in biserici care inabusa duhul.

  14. De la Rusi ,oare putem lua ceva ?
    Nu prea, ca ei au mana mai mult de luat decat de dat.
    Au incercat destul de multi sa ia ceva de la ei dupa al doilea razboi …si n-a prea mers.
    Totusi , ca orice natie au si ei ganditorii lor .
    Unul e chiar profund si…pe inteles.
    Am incredere in cel care-i atribuie lui Lev Tolstoi aceasta povestire …
    tot cu talc sa fie .
    Zic sa luam ceva si de la ei ca si ei au luat multe ,…f .multe de la noi .

    Lev Tolstoi scria despre doua femei care au venit la un intelept sa ceara sfat .
    Una fusese credincioasa sotului ei si plangea cu amar .
    Cealalta traise ceea ce ea considera o viata exemplara, dar era totusi nefericita.
    Inteleptul a spus primei femei :
    ,,Du-te pe campul ce se intinde dincolo de zidul gradinii mele.
    Cauta cea mai grea piatra pe care o poti duce si adu-o la mine ‘’
    Celei de –a doua femei i-a spus:
    ,,Adu-mi cat de multe pietricele poti sa duci.”
    Dupa ce femeile au facut ce li se spusese, inteleptul le-a cerut sa ia pietrele si sa le duca in locurile de unde le-au luat .

    Prima femeie a pus repede piatra la locul ei ,
    dar cea de-a doua nu si-a putult reaminti de unde culesese numeroasele pietricele . Asa ca s-a intors purtandu-si povara de pietre.

    ,,Tu esti constienta de marele pacat pe care l-ai facut “, i-a spus inteleptul primei femei .
    ,,Asa cum ai stiut unde sa te intorci cu piatra cea mare , tot astfel tu stii cum sa-ti recunosti vinovatia fata de Dumnezeu si sa fii iertata.’’
    Celei de-a doua femeiel i-a spus :
    Pacatele care te fac nefericita sunt numeroase. Asa cum nu mai stii de unde ai luat pietricelele , tot asa tu nu-ti mai cunosti pacatela ; tu te pretinzi buna , dar Dumnezeu nu se lasa inselat’’
    Fie ca despartirea de Dumnezeu se datoreaza unor pacate mari sau acumulari de pacate mici , Dumnezeu poate sa ierte si ii va ierta pe aceea care isi recunosc starea de pacat,
    se intorc la El si
    Asculta glasul Lui.

  15. Mitică, tu n-ai să te superi pe mine că spun 🙂
    Tolstoi a avut de-a lungul vieţii şi mai ales la bătrîneţe un fix cu ridicarea prin cultură a mujicului. De fapt, cam toţi ruşii au avut meteahna asta, dar el parcă mai mult decît alţii. În acest scop, inventa povestioare cu tîlc, în genul celei pe care ai ilustrat-o. Contele Lev, în afară de faptul că a fost un mare scriitor- eu zic că cel mai mare- devenise şi niţel misogin cu vîrsta, uitînd că la tinereţe a fost un mare crai.
    Să ştii că la păcate se pricepea, la femei şi la cai. Dacă ai răsfoi Jurnalul său, ai înţelege mai bine despre ce vorbesc.
    Cred că era tare supărat pe Sonia cînd a scris povestioara. Mai supărat decît mine cînd am scris „Cameleonul” 🙂
    Dacă ai sta o săptămînă cu mine, holbîndu-ne la filme, ascultînd muzică, fericindu-ne ochii cu pictură şi opărindu-ne cu ceai, în timp ce am vorbi măcar despre femeile din literatură- şi toate din universul rusesc- ai înţelege de ce ruşii au cele mai frumoase coruri, cele mai frumoase femei, cei mai sentimentali bărbaţi şi cele mai mari tragedii.

  16. Costică, tu ştii că în Gulagul rusesc au murit peste 22 de milioane de ruşi, nu?
    În istorie e greu să găseşti sărăcie mai mare decît la mujicul rus.
    majoritatea conducătorilor lor au fost scrîntiţi la minte. Nici ţarii nu au fost mai breji.
    Ce să mai vorbesc de Putin…
    Dar mi-ar plăcea mai mult să trăiesc într-o căsuţă amărîtă din taigaua rusă, decît într-un canton elveţian.
    Cred că e genetic. Ruşii au un fatalism tîmpit în ei… 🙂

  17. ,,Dacă ai sta o săptămînă cu mine, holbîndu-ne la filme, ascultînd muzică, fericindu-ne ochii cu pictură şi opărindu-ne cu ceai,…….”

    …nu se stie niciodata .

    Poate te trezesti intr-o zi cand esti de garda cu un …,,pacient” in trecere prin acele locuri pitoresti si cu oameni minunati …largi la inima si gata de povestit.

    ,,Tolstoi a avut de-a lungul vieţii şi mai ales la bătrîneţe un fix ”
    …sa fie adevarat ca fiecare are ,,un fix” al lui care se agraveaza sau se da pe fata odata cu trecerea anilor ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s