Mozart, masonul fermecat (7) Final de stagiune

Mozart şi Haydn au fost cei mai mari muzicieni din vremea lor. Ce i-a determinat să fie şi masoni?

De la bun început, nu cred că există vreun răspuns scris în care să explice asta.

Dacă citeşti despre epoca lor şi încerci să te imaginezi trăitor în ea e una, dar e cu mult mai greu, dacă nu imposibil, să judeci cu mintea lor genială. Ideea de geniu şi de suferinţă a demiurgului aparţine romantismului care va veni după ei. Asta nu înseamnă că n-au avut conştiinţa valorii lor.

Artistul renaşterii, creator şi descoperitor de  noi lumi,   trecuse printr-o Europă clasică şi se îmbibase, apoi, de ideile iluminismului. Acum era sortit să se bată pentru existenţă, pentru afirmarea şi recunoaşterea valorii sale în societate.

Aristocraţia avea toane şi nu întotdeauna gust; ea numea şi tot ea uita, cu aceeaşi blamabilă uşurinţă. Capelmaistru al Curţii Regale, de exemplu,  era Salieri, un muzician mediocru, pînă cînd, abia după moartea lui Mozart, a căzut în dizgraţie şi a fost alungat.

Cansilierul Curţii imperiale, un protejat al Mariei Tereza, era totodată şi mason, iar în casa lui, descrisă ca un soi de templu al muzicii, aveau loc serate de cvartete, unele organizate chiar de Mozart, pentru diverse sume de bani. Invitaţii erau din lumea bună, dar şi poeţi şi muzicieni, de asemenea masoni.

Saloanele aristocraţiei au fost înlocuite, treptat, de cele burgheze, mai ales după asediul Belgradului din 1787, cel care a ruinat economia şi a declanşat o criză monetară fără precedent în epocă. Nobilimea s-a retras la ţară, iar orchestrele curţilor şi palatelor au devenit tot mai rare şi instrumentiştii mai slabi.

Banii fiind puţini, concertele pe bază de subscripţie încetaseră încă din 1788, deci cu vreo trei ani înainte de moartea lui Mozart, aşa încît nădejdea rămînea în seama concertelor publice bianuale organizate de Societatea Muzicienilor vienezi şi din reprezentaţii ale unor teatre populare, asemănătore celui unde era director Schikaneder, masonul care a scris libretul primei opere masone din istorie, „Flautul fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart. Burghezii bogaţi începuseră să organizeze serate muzicale, angajînd instrumentişti de marcă.

În acest context, este greu de spus ce i-a determinat pe cei doi, pe Mozart şi pe Schikaneder, să ridice un colţ al vălului de mister care învăluia masoneria din Viena.

Decriptarea simbolurilor masone din operă nu este dificilă, inclusiv numerologia, cu cifrele 3 şi 18 în prim plan. Poate cu un alt prilej vom avea ocazia să vorbim despre ele.

Există masoni de conjunctură? Nu ştiu, dar dacă sunt,  eu cred că Mozart a fost cel mai celebru şi cel mai simpatic dintre ei.

3 gânduri despre “Mozart, masonul fermecat (7) Final de stagiune

  1. La ultima fraza: „…dar daca sunt eu cred ca…”, unde trebuie pusa virgula? Dupa „sunt”, sau dupa „eu”??? ;)!
    Va multumesc (si) pentru aceste postari!

Comentariile nu sunt permise.