Cronici mondene (62) Adio prost, rămîn cu tine

Dragă Doru Radu, cred că toată blogosfera a tresărit  cînd aţi făcut prost pe cineva- nu are importanţă că acesta se numeşte Cristian Ionescu-.
După puţina mea ştiinţă, este singura dată cînd aţi reacţionat atît de virulent din punct de vedere verbal într-o chestiune care nu vă privea în mod direct- în sensul că nu dvs. eraţi atacat sau apărat de instanţa scandalagiilor pro-şi anticruce-.
V-am întrebat dacă vă menţineţi afirmaţia pentru a vă da prilej să o nuanţaţi, nu să o reiteraţi, din cel puţin două motive: în primul rînd pentru că nu e biblic ca un creştin să-i spună unui semen de-al său „prostule”;  în al doilea rînd pentru că noaptea e un sfetnic bun, cu alte cuvinte, după ce vîrtejul s-a calmat, să reparaţi bubele colaterale.

 
Sunt de acord cu Daniel în ceea ce priveşte tendinţa dvs. de a duce discuţia pe un teren cu nisipuri mişcătoare: Dănuţ Mănăstireanu nu este parte din conflict- „Pustan Crucitul” versus penticostalii ultras-, ci un ins care are dreptul, ca oricare altul, să-şi exprime ideile pe blog, să pună întrebări şi să  primească răspunsuri- eventual- în acelaşi spaţiu în care au fost puse.
Afirmaţi că:

„Apoi, am avut mai multe interventii, intr-una de exemplu, calificînd reactia lui Danut Manastireanu drept la fel de intoleranta ca si atitudinea lui Cristian Ionescu.”,

fapt pentru care vă întreb: din moment ce reacţia dlui Dănuţ Mănăstireanu a fost la fel de intolerantă ca aceea a lui Cristian Ionescu, şi respectînd protocolul dvs. de dialog exemplar, îl consideraţi pe cel anglican la fel de… prost ca şi pe celălalt, penticostalul?

Reclame

33 de gânduri despre “Cronici mondene (62) Adio prost, rămîn cu tine

  1. vindecatorule:
    Im dati prea mare importanta. Sa va spun o chestie ciudata. Imediat dupa ce l-am facut prost pe respectivul domn, mi s-a intimplat un necaz care m-a tinut citeva zile in sah (nu mi-am revenit complet nici acum). Imediat m-am gindit ca asta-i mina Domnului pt ca as fi incalcat Scriptura. Numai ca eu am fost mai nuantat decit „sanctiunea dvs”. Eu am spus c-a fost prost in acea situatie. Judecind dupa lectia pe care mi-a dat-o Domnul, probabil ca si eu am fost prost in acea situatie (comentariu). Pina si Danut Manastireanu recunoaste ca dl Ionescu e inteligent (cred ca spune aparent). Prostia insa nu ne ocoleste -din cind in cind- pe nici unul; pe mine cu siguranta nu.
    -. In ce-l priveste pe DM, si pe altii, ei reactionat de parca au fost parte la conflict. L-am acuzat chiar ca vrea sa faca pe placul „majoritarilor”. Intr-un fel, e crestineste sa te dai de partea celui lovit, dl. Pustan. Asta cred ca am facut si eu.
    PS- 1-era mai bine sa spun ca dinsul a reactionat prosteste… dar scripta manet…Numai bine tututor.

  2. Domnule Alin Cristea, Cineva spunea, cu două mii de ani în urmă, următoarele:

    „Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului…” Matei 5: 21

  3. M-aș fi mirat să puteți depăși nivelul ĂSTA al discuției… 🙂

    Amintiți-mi, nu dvs. l-ați făcut „tîmpit” pe Cristian Ionescu?… Și v-ați cerut scuzetul (sau ați retras cuvîntul)…

    Tîmpit nu înseamnă… prost?

    Cît timp nu depășiți nivelul ĂSTA al discuției, eu nu îmi pierd vremea cu nuanțări (AICI)…

    A-l face pe cineva cu ou și cu oțet nu înseamnă că ar fi vorba de vreun ou sau de oțet, nu?…

  4. Domnule Alin Cristea, problema nu eram eu: nu m-am dat niciodată exemplu, dimpotrivă.
    I-am spus lui Cristian Ionescu lucruri mult mai grave şi mi-am cerut iertare iar domnia sa a avut generozitatea să-mi accepte scuzele şi să depăşim incidentul.
    În cazul lui Doru Radu şi a comentariului său la care fac referire în postare, am crezut că e important să amintesc de ieşirea sa din decor, pe care aţi remarcat-o şi dvs. şi aţi considerat că merită să o „izolaţi” şi am făcut trimitere la incident, după cum aţi constatat.
    Nu-i fac proces de intenţie, deşi nu am înţeles de ce nu l-a numit „prost” şi pe dl Dănuţ Mănăstireanu, din moment ce a observat că ambii au fost la fel de vinovaţi de intoleranţă.
    Iar dacă pot accepta că prost şi tîmpit sunt forme asemănătoare de păcat verbal, intoleranţa şi prostia sunt lucruri diferite, chiar dacă, uneori, merg mînă în mînă.

  5. De cînd, în blogosfera evanghelică, se depășește incidentul?…

    Ar trebui o renaștere spirituală, pur (ă) și simplu (ă)…

    Cît despre dvs., mai mult de 24 de ore nu rezistați… 🙂

    Doar să vă treacă un glonț pe la ureche și scoateți mitraliera…

    Apoi tunul…

    Mai știm și pe alții la fel…

    Ciudat mod de „a depăși incidente”…

  6. Au trecut luni de zile de la acel incident şi comunicarea mea cu dl Cristian Ionescu nu s-a deteriorat. Asta am vrut să spun cu „depăşirea incidentului”.

  7. ce mai ramane de facut?

    Doru Radu a recunoscut aici ca regreta felul lui de exprimare.
    [e drept …a rebuit sa treaca un timp.]

    Nu stiu daca si-a cerut iertare personal[si ] de la fr. Critian Ionescu …

    Mat 5:22
    Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule”, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.
    Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
    lasă-ţi darul acolo înaintea altarului,
    şi du-te întîi
    de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
    Caută de te împacă
    de grab
    cu pîrîşul tău,
    cîtă vreme eşti cu el pe drum;
    ca nu cumva pîrîşul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă.
    Adevărat îţi spun că nu vei ieşi deacolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.”

    ,,cîtă vreme eşti cu el pe drum;”

    -ce bine ca exista frati care ne atentioneaza
    -bloguri care dezbat anumite …,,iesiri”
    nu in ultimul rand -Domnul care ne iubeste si ne atinge cu ,,nuielusa”

    Apropo;

    I-as fi dat o nota mare d-lui Alin Cristea daca atunci cand a ,,izolat acea fraza ” din comentariul lui Doru Radu ar fi spus cam asa :

    Ba pocaitilor nu asa se vorbeste …!
    sau
    Ba pocaitilor nu se spune ,,esti prost”

  8. Am citit undeva ca;
    – suntem stapani doar pe cuvintele pe care inca nu le-am rostit.
    ce mai putem face cu cele pe care le-am rostit?

  9. Comentatorul Mitică se pare că nu este conștient de cîteva chestiuni (clare pentru mine):

    1. Alin Cristea nu este interesat să primească (din partea oamenilor) „o notă mare”.

    2. Alin Cristea nu și-a asumat ASTFEL de rol, de a pune la punct pe oricine, oricînd, oricum, oriunde (rol asumat, în blogosfera evanghelică, de către mahalagioaice și mahalagii).

    3. Alin Cristea și-a exprimat, în mai multe rînduri, interesul pentru IDEI, nu pentru cuvinte.

  10. dl. Alin Cristea ne vorbeste despre Alin Cristea…

    no, cum ii asta?

    Este ceva ca m-as duce sa-mi fac un portret de dimensiuni 19mX13m si as sta langa el sa vorbesc trecatorilor ca mi-am cules tuleii de pa tarina si ca urmeaza sa imprastii gunoiul si apoi sa incep aratul…

  11. ,,interesul pentru IDEI, nu pentru cuvinte.”
    De acord.

    Am insa o intrebare…chiar doua:
    Pentru a transmite idei nu este nevoie de cuvinte?
    Nu in functie de ideile pe care dorim sa le comunicam alegem cuvintele potrivite?

  12. Domnule Alin Cristea, referitor la punctul 3 din ultimului dvs. comentariu, vă întreb: ideea enunţată de Doru Radu, cea despre care vorbim, ar fi suferit modificări majore dacă în loc de „prost” ar fi folosit înlocuitori mai puţin toxici pentru sănătatea spirituală şi pacea socială?… cum, bunăoară, ar fi:
    s-a înşelat
    l-a luat gura pe dinainte
    a greşit
    n-a înţeles
    n-a judecat corect… etc.

    Cum ar fi sunat celebra frază:

    „Că Ionescu e prost, în cazul ăsta, sunt sigur.”

    dacă ar fi înlocuit „prostul” din minte cu „greşitul” din frază?

    Ideea ar fi suferit cu adevărat? sau impactul ei ar fi fost aproape nul, genul de afirmaţie comună şi bleagă de care ne lovim la tot pasul?

    Părerea mea este că, dincolo de ideea exprimată de cineva, cuvintele folosite conferă, uneori, culoarea şi nota de scandal care inflamează blogosfera de care vă ocupaţi cu atîta osîrdie.
    Cuvinte de genul acesta pot fi scăpări într-o conversaţie, dar în momentul în care ai hotărît să le scrii, responsabilitatea creşte.
    Onorabil este să ne asumăm erorile şi să evităm folosirea ulterioară a… mahalagismelor, cu atît mai mult cînd este vorba de un om cu un limbaj ponderat, aproape fad, cum are Doru Radu.

  13. „…ce mai putem face cu cele pe care le-am rostit?”

    Dragă Costică H., cred că procedăm ca şi în cazul altor păcate: ne cerem iertare lui Dumnezeu şi-L rugăm să ne ajute să nu recidivăm.

  14. „Nu stiu daca si-a cerut iertare personal [si ] de la fr. Critian Ionescu …

    Dragă Mitică, normal ar fi să o facă tot în spaţiul public ca şi afirmaţia iniţială…
    Problema care m-a intrigat în cazul lui Doru Radu a fost, de fapt, referirea la dl Dănuţ Mănăstireanu, nume care, pe blogul meu, poate deveni subiect de scandal, numai bun de exploatat pe bloguri căutătoare de… idei.
    Nu e prima dată cînd Doru Radu caută să modifice cursul rîului de vorbe. Nu ştiu dacă o face premeditat sau, pur şi simplu, ridică cu seninătate şi din… greşeală (vezi cum am ales cuvîntul? 🙂 ) mingi la fileu pentru cine s-o nimeri.
    După ce a avut impactul major cu „prostul recent”, Doru Radu a comentat cu seninătate aici, pe aceeaşi temă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat în altă parte.
    Dacă n-o făcea, nu îl deranjam cu postarea asta. Aşa însă, trebuie să joace după regulile mele, nu ale lui.

  15. “Nu stiu daca si-a cerut iertare personal [si ] de la fr. Critian Ionescu …

    Uite ce,, idee” am vrut sa transmit cu ceste cuvinte:

    Adica sa apara acolo la Cristian Ionescu pe blog, sau pe blogul unde a facut comentariul respectiv.
    Recunosc faptul ca nu sunt expert in a tranmite idi dar am o teama .
    Teama ca voi fi judecat dupa cuvintele mele si apoi dupa ideile transmise.

    Mat 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
    Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.”
    O zi buna, draga Rasvan.

  16. Comentatorul Mitică se pare că nu ține cont de dimensiunea TEOLOGICĂ a Cuvîntului Scripturii și a Istoriei Bisericii.

    Dimensiunea teologică este prioritară dimensiunii „versetaționale” – Biblia nu a fost scrisă pe capitole și versete.

    Folosirea versetelor doar în felul acesta, izolat, este unul dintre cele mai dăunătoare reflexe evanghelice.

    Exemplul la îndemînă este Galateni 6:2-5.

    În versetul 2 citim: „Purtați-vă sarcinile unii altora”, iar în versetul 5: „fiecare își va purta sarcina lui însuși”.

    Așadar, creștinul evanghelic „de stînga” va folosi DOAR versetul 2 pentru a accentua dimensiunea socială a comunității creștine, pe cînd creștinul evanghelic „de dreapta” va folosi DOAR versetul 5 pentru a accentua libertatea și responsabilitatea INDIVIDULUI creștin.

    Gîndirea TEOLOGICĂ este obligată să ia în seamă AMBELE versete, contextul, să le integreze în marile teme TEOLOGICE ale Scripturii și ale Istoriei Bisericii.

    În ceea ce mă privește, încă de acum vreun an și jumătate, doi, mi-am precizat convingerile, cel puțin față de Marius Cruceru, dacă nu și public: Nu voi di judecat după cuvintele mele, ci după FAPTELE mele. Și, cu siguranță, după INTENȚIILE mele.

    Hristos nu i-a judecat pe întrebăcioși după cuvintele lor, ci după INIMA lor.

    De asemenea, a precizat, fără putință de interpretare, că SURSA gîndurilor, cuvintelor, faptelor este INIMA. (Marcu 7:20-23)

    De aceea, Dumnezeu este interesat de INIMA noastră, apoi de consecințele caracterului ei: intenții, gînduri, cuvinte, fapte.

    Deplîng, în continuare, interesul exagerat, în blogosfera evanghelică, dar și bisericile locale, pentru aspectele exterioare ale credinței creștine (îmbrăcăminte, muzică, discurs public) și paralizia spirituală în ceea ce privește interesul pentru lucrurile care NU se văd.

    Comentatorul Mitică, ca și mulți alții din blogosfera evanghelică, folosește versetul din Matei 12:36 pentru chestiunea cuvîntului, dar contextul arată clar că e vorba de chestiunea INIMII, a incongruenței dintre cuvinte și INIMĂ. Mai exact: judecarea cuvintelor nu se (va) face după cuvinte, ci după INIMĂ.

    „Pui de năpîrci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, cînd voi sînteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura.

    Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui.”

    Matei 12:34-35

  17. vindecatoru:
    Multumesc pt a-mi fi atras atentia.
    I-am cerut iertare d-lui Ionescu si am fost iertat.

  18. Dragă Doru Radu, mă bucur că am fost de ajutor.
    Trebuie să recunosc un lucru: Cristian Ionescu are vocaţia iertării, ceea ce nu e de lepădat, ne mai vorbind de rugăciunea cunoscută de noi toţi.
    Ştiţi, şi prinţului Mîşkin, un personaj de-al lui Dostoievski, i se spunea că e idiot, adevărul fiind însă altul: era un om de o mare candoare şi nobleţe sufletească. Trăiesc cu speranţa că şi la noi aparenţele înşală.

  19. rasvancristian: „Părerea mea este că, dincolo de ideea exprimată de cineva, cuvintele folosite conferă, uneori, culoarea şi nota de scandal care inflamează blogosfera de care vă ocupaţi cu atîta osîrdie.”

    Nu am de ce să nu fiu de acord că UNEORI cuvintele conferă „culoarea și nota de scandal”.

    Cu ce nu sînt de acord este palierul, la subsol, unde are loc o astfel de discuție.

    De exemplu, atunci cînd scrieți că mă ocup de blogosfera (EVANGHELICĂ) „cu atîta osîrdie”, ratați palierul discuției. Sînteți la subsol!

    Tocmai dvs., care ați scris că Alin Cristea e evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet, îmi reduceți statura publică la… blogosferă.

    Astfel, eu sînt iar obligat să fac precizarea că personajul Alin Cristea (așa cum e azi perceput de mulți) exista ÎNAINTE de blogosfera evanghelică.

    De asemenea, atunci cînd folosiți o astfel de expresie, „cu atîta osîrdie”, am mari îndoieli că aveți habar de ritmul meu de lucru, dinamica mea, perspectiva mea, investițiile pe care l-am făcut pînă acum (mai ales ca timp și efort uman), strategiile și obiectivele mele.

    Bunăoară ieri, alaltăieri, îi spuneam cuiva, pe la amiază, că eu mi-am făcut norma (de 10 postări pe zi) între orele 07-09. Așadar am fost liber toată ziua.

    Îmi asum, iar, riscul declarațiilor mele publice și afirm că aș putea face MULT mai mult decît fac în prezent. (Rezistă piața? – iată o întrebare legitimă).

    O întrebare extrem de incomodă pentru mediul evanghelic românesc este însă următoarea:

    Care este relația dintre „sistem” și valorile produse de mediul evanghelic românesc?

    De ce „sistemul” nu reușește să integreze valorile pe care le produce?

    Iată exemplul meu cu care răstorn, oricînd, orice teorii emanueliste:

    Cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă a Universității Emanuel din Oradea (1997-1998) – Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț (șefi de grupă la grupele de teologie baptistă și șefi de ani la Facultatea de Teologie) nu sînt integrați în „sistem”? La mai bine de 10 de ani de la absolvire!

    Faptul că cei 4 au fost membri în Biserica Baptistă Providența din Oradea, văzută pînă mai anul trecut ca un bastion de rezistență în fața holdingului emanuelist regional, nu oferă o explicație completă.

    Mediocritatea / Provincialismul de care suferă mediul evanghelic românesc (ca și toată România, ca să nu mai vorbim de bisericile evanghelice românești din SUA și Europa) ar completa explicația.

    Dar tot simțim că ceva ne scapă în a explica relația dintre „sistem” și valorile produse de mediul evanghelic românesc.

    Cazurile Iosif Țon și Vladimir Pustan ne-ar putea ajuta în acest sens, DACĂ am avea analize și dezbateri cît de cît lucide pe aceste cazuri.

    Miza blogosferei evanghelice e mult mai mare decît palierul Mahalalei Evanghelice.

    Nici un moment, de cînd am intrat în blogosferă, nu mi-am făcut iluzii că vom putea scăpa de parametrul polemic al discuțiilor.

    Ori nuanța polemică nu e dată, în primul rînd, de cuvinte, ci de IDEI.

    Și de INTENȚIILE preopinenților.

    În pauzele dintre discursurile polemice la Pătrățosu și la Vindecătoru am fost dispus să abordez CU UN ALT TON subiecte importante precum cele de azi.

    Nu mă confundați, nu sînt de la Cîrcotașii Evanghelici, nici de la Toboșarii Veseli.

    Alin Cristea există DINAINTE de blogosfera evanghelică și, de va voi Domnul, va exista și în realitatea postblogosferică, parablogosferică și metablogosferică.

  20. Domnule Alin Cristea, am folosit cuvîntul amintit de dvs. OSÎRDIE

    (OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință)

    referindu-mă strict la blogosferă, ca unul din domeniile în care, public, sunteţi vizibil şi o cunoaşteţi, probabil, mai bine decît mulţi alţii- decît mine în mod sigur-.

    Nu găsesc că am mutat discuţia la subsol: nu v-am făcut decît un compliment, am apreciat un aspect greu de contestat de cineva de bună credinţă.

    Deci, nu am intenţionat niciun moment să vă reduc la o singură dimensiune, ci să subliniez că, în ceea ce mă priveşte, e singura în care vă urmăresc cu plăcere sau cu iritare, de la caz la caz.

  21. „Miza blogosferei evanghelice e mult mai mare decît palierul Mahalalei Evanghelice.”

    Dvs. manevraţi foarte des cu aceste două concepte: blogosfera evanghelică şi mahalaua evanghelică.
    În mare măsură sunteţi naşul lor de botez şi le alimentaţi în fel şi chip: pe prima o îmbogăţiţi, pe cea de a doua o provocaţi. În ambele situaţii, lucrurile nu se rezumă doar la atît, iar cînd vorbim despre „îmbogăţire”, nu fac referire la calitate, ci la faptul în sine, totul depinzînd de gustul celor care vă citesc.
    Oricum, nu se poate spune că trăiţi pe lumea asta fără să lăsaţi o urmă: dreaptă, strîmbă- nu eu sunt acela să vă dau verdictul-, ea e vizibilă ca zidul chinezesc. Cu alte cuvinte, posibil să fie şi durabilă.
    Referitor la mahalaua mea, există şi regula cunoscută de toată lumea: cui nu-i place, să nu citească. Eu nu sunt decît un simplu comentator şi atît şi nu aştept note de la nimeni, iar cînd le primesc la început mă irită, apoi mă distrează copios. Probabil acesta e motivul pentru care pot să vă citesc şi pot comenta, cu modestie, cele afirmate de dvs. mai sus. Sunt exploziv, dar nu ranchiunos.
    Vă doresc numai bine.

  22. „Ori nuanța polemică nu e dată, în primul rînd, de cuvinte, ci de IDEI.
    Și de INTENȚIILE preopinenților.”

    Perfect de acord cu dvs., cu precizarea că, după opinia mea, povestea asta cu „intenţiile” e oarecum recentă în expozeul dvs.
    Eram obişnuit cu valul de apărare cuvînt versus idee. Dacă pe acestea le poate vedea oricine cu ochiul liber, cu intenţiile e mai greu.
    Ştiţi că există o vorbă populară care spune că drumul spre iad este pavat cu… intenţii bune.

  23. Nu, această chestiune cu intențiile nu e nouă, doar dvs. o observați tîrziu.

    Acum aproape 20 de ani țineam studiul biblic la Petroșani, după Istoria Binecuvîntării a lui Beniamin Fărăgău.

    Încă de atunci, din studiul Evangheliei după Ioan, mi-am asumat această chestiune a intențiilor, motivațiilor ca fiind prioritară în viața creștinului.

    Ați mutat iar discuția la subsol, amintind chestiunea intențiilor la nivelul… intențiilor, nu al motivațiilor, așa cum apărea în comentariul meu despre INIMA ca aspect prioritar, în fața lui Dumnezeu, față de cuvinte…

    Cuvintele (și faptele) ies din INIMĂ – acolo, în adîncul sufletului, se află motivațiile nobile sau ignobile…

    Discuția exagerată despre cuvinte (și expresii) din blogosfera evanghelică e un fals palier de discuții.

  24. ,,@Comentatorul Mitică se pare că nu ține cont de dimensiunea TEOLOGICĂ a Cuvîntului Scripturii și a Istoriei Bisericii.’’
    Domnule Alin Cristea , nu stiu unde sa va raspund :
    Aici,
    sau pe blogul unde de asemenea ati facut o postare ?
    [ieri am avut o zi grea care m-a impiedicat sa va raspund]

    Am citit cu atentie ce ati scris aici.
    Cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă a Universității Emanuel din Oradea (1997-1998) – Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț (șefi de grupă la grupele de teologie baptistă și șefi de ani la Facultatea de Teologie) nu sînt integrați în “sistem”? La mai bine de 10 de ani de la absolvire!
    Este dureros.
    Ati mers la scoala in urmaunei calauziri ca Domnul va chiama la lucrare .
    Ati terminat scoala …cu rezultate bune si nimeni nu va chiama sa fiti pastor, sau invatator?
    Sa admitem ipoteza ca ,,sistemul’’ e de vina .
    Astazi nu-i greu sa infiintezi o noua biserica . Acolo in zona mai sunt biserici independente. Sunteti o persoana cunoscuta si peste granite –nu se gaseste un sponsor care sa va vina in ajutor? In felul acesta ati avea ocazia sa va puneti in practica ideile, viziunea.

    Nu ma supar pentru remarca dumneavoastra .
    Nu am studii teologice.
    Inca invat .
    Am lucrat in industrie , sunt altfel format , inteleg lucrurile altfel decat cei cu multa carte. Am remarcat insa ceva foarte importantla Ap Pavel.
    Un om in care se imbina armonios si scoala si meseria.
    Scria bine si predica bine dar si corturile lui erau de calitate -.

    Col 1:28 Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvîrşit în Hristos Isus.
    Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.

    Vad aici o focalizare spre un scop final conform unei chemari si viziuni.
    Va sigur insa ca nu citesc versetele pe sarite .
    Citesc o carte in intregime si de asemenea si capitolele cartii respective.
    Ati facut o referire la Galateni cap.6.

    Fara urma de rautate vreau sa va intreb:
    Acest verset:

    Gal 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

    In ce context se gaseste el si cum trebuie el interpretat?

  25. Iar trebuie să spun: Discuția (propusă) de comentatorul Mitică este la subsol.

    Cînd indic nivelul palierului de discuție, nu mă refer în primul rînd la dimensiunea intelectuală, ci la dimensiunea volitivă. Nu se VREA să se privească lumea înconjurătoare de la etajul 3 sau etajul 7.

    În Mahalaua Evanghelică există un prost obicei, al reducționismului subiectiv și cîrcotaș.

    Degeaba s-ar strădui cineva să construiască un argument ideatic, degeaba titlul INDICĂ subiectul discursului public. Obiceiul rău e ca cei care comentează să se lege, aproape întotdeauna, doar de un aspect sau două, nu de puține ori secundare. Astfel, urmează o discuție la subsol.

    În chestiunile ridicate de mine, comentatorul Mitică, în loc să aprecieze și să beneficieze de prezența mea, rară, aici, transformă intersecția noastră într-un pretext, în care numele meu devine central pentru comentariul de subsol.

    Am dat 4 nume, se poate scoate numele meu, și atunci rămîn 3 nume și RĂMÎNE discuția de la etajul 3: Care este relația dintre „sistem” și valorile produse de mediul evanghelic românesc?

    Cum spuneam, această discuție ar putea fi ridicată, cîndva, pînă la etajul 7, dacă vor apărea analize despre Cazul Iosif Țon și Cazul Vladimir.

    Se poate remarca clișeele pe care le folosește comentatorul Mitică: 1) finalitatea studiilor teologice ar fi „pastor sau învățător”, 2) „astăzi nu-i greu să înființezi o nouă biserică”; 3) că pentru a pune în practică ideile, viziunile ar fi nevoie de sponsor.

    Resping categoric cele 3 clișee.

    1. Finalitatea studiilor teologice nu este pastorația sau pedagogia.

    Sînt o droaie de absolvenți de teologie care lucrează în diverse domenii.

    E nevoie de absolvenți de teologie la radio, televiziune, în editarea de reviste și bloguri cu tematică religioasă, în domeniul social, juridic, artistic etc.

    2. Întotdeauna e greu să înființezi o biserică, sau, mai exact, de înființat o înființezi cumva, dar să o păstrezi dinamică, frumoasă, „mireasă a lui Hristos”, e foarte greu.

    Am deplîns în repetate rînduri această mentalitate segregaționistă din mediul evanghelic românesc.

    În ceea ce mă privește, în peste 40 de ani am făcut parte din 2 biserici baptiste: cea din Petroșani, unde am locuit pînă la 28 de ani, și Providența din Oradea, unde locuiesc de 16 ani.

    În Petroșani era o biserică baptistă și o biserică penticostală. Dacă nu îți plăcea ceva, unde să te duci?

    În Oradea și în orașele mari există o astfel de mentalitate, de navetă și de migrație de la o biserică la alta, și disponibilitatea orășenilor de a răbda și lucruri care nu le plac este scăzută.

    3. Sînt numeroase exemplele în care oamenii au pornit la drum cu ideile lor FĂRĂ a avea sponsori.

    Instituția sponsorului nu este fundamentală, precum este instituția viziunii.

    Eu am pornit, acum 10 ani, în aventura mea pe Internet fără a avea sponsori. Nici acum nu am.

    Din cînd în cînd, am avut surprize plăcute din partea unor persoane cunoscute sau necunoscute, mai apropiate sau mai îndepărtate, o carte sau două, 1 milion de lei, 50 de euro, 100 de dolari sau mai mult, o haină sau un pachet cu haine, cîteva tablouri de la un pictor…

    Ideea e că nu doar cu sponsori se poate realiza ceva.

    Ceea ce lipsește nu de puține ori mediului evanghelic românesc este SOLIDARITATEA.

    Îmi aduc foarte bine aminte că anul trecut, chiar înainte de Paște, fetița îmi era în spital, la terapie intensivă, nu știam de ce se răcea des și intens, de fapt nu era răceală, ci alergie la pisică (noi aveam atunci un motan). Ziua mă duceam eu la spital, noaptea soția.

    Ei bine, atunci ne-a prins bine că o familie ne-a adus ceva mîncare gătită. Erau Străjeri. 🙂

    Recent am primit de la o persoană pe care nu o cunosc (dar care lecturează, de cîțiva ani, bloguri evanghelice de top) 25 de milioane de lei (pe care i-am cheltuit repede).

    În sfîrșit am o pereche de pantofi care nu sînt dezlipiți sau rupți.

    De asemenea, mi-am făcut abonament pe mijloacele de transport în comun pe luna decembrie, cînd sînt evenimente mai multe, cu ocazia Sărbătorilor, în tot orașul.

    Omul ar fi vrut să mă duc la doctor să fac tratament pentru ochi, căci amintisem în treacăt că am ochii umflați de cîteva luni, dar eu am decis să rezolv alte probleme urgente, restanțe care îmi îngreunau dinamica.

    Așadar, să folosim mai puțin clișeele, căci ele ne pot îndepărta de realitate și pot coborî discuția la subsol.

    Și aș sugera să fim mai atenți cînd, cum, de ce folosim, în spațiul public, citate biblice și sfătoșenii (sterile) lipsite de dimensiunea pragmatică, adică de acea legătură necesară între teoretizarea unui chestiuni și aplicația ei practică.

  26. ,,Iar trebuie să spun: Discuția (propusă) de comentatorul Mitică este la subsol [….]”

    Domnule Alin Cristea,sunt foarte surprins.
    Eu m-am adresat direct si v-am intrebat ceva .
    D-v luati comentariul meu de aici si discutati -cu cineva, nu stiu cu cine acolo pe blogul d-v .
    Intreb:
    -daca o sa va scriu acolo o sa va schimbati modul de adresare?

    V-am intrebat si dimineata [ora 8:05]

    Domnule Alin Cristea , nu stiu unde sa va raspund :
    Aici,
    sau pe blogul unde de asemenea ati facut o postare ?

    …..

    [Cer iertare d-lui Rasvan,de asemenea si vizitatorilor]

    Eu m-am nascut si am crescut la casa. N-am avut subsol la casa.
    Cand eram mic ii vedeam pe copii mici ca mine si la cei mari ma uitam de jos in sus. Cand am mai crescut si am iesit pe strada ii vedeam la fel pe oameni la marimea lor naturala …am invatat sa-i privesc in ochi si sa ma adresez cu respect.
    Blocuri am vazut destul de tarziu si in timpul scurt in care am locuit la bloc ,uitandu-ma de acolo la oameni erau intr-adevar foarte mici.
    ….
    Acest domn mi-a spus ca e interesat de idei nu de cuvinte.
    Acum eu va rog sa ma judecati aspru.
    …..
    Ce idee a vrut sa transmita Alin Cristea cand a citat din comentariul lui Doru Radu ? Am inteles eu ceva ,poate nu bine .
    N-ar trebui oare acum sa faca o rectificare la acea postare care a fost in top zile la rand cu precizarea :

    Intre timp,Doru Radu si-a cerut iertare de la Cristian Ionesccu si a multumit Vindecatorului ca l-a ajutat…

    @Doru Radu
    ,,vindecatoru:
    Multumesc pt a-mi fi atras atentia.
    I-am cerut iertare d-lui Ionescu si am fost iertat.”

    Vreau de asemenea sa va promit ca n-o sa-l mai provoc pe acest domn sa scrie aici.
    Doresc alese binecuvantari acestui domn si familiei lui.

    semnat:

    comentatorul mitica

  27. Aline, mai Dle Goe al blogosferei! Nu te mustra cugetul sa ma cenzurezi pe blogul tau de mic tartor, in asa hal! Eu vreau sa-ti dau o lectie si tu nu si nu! Vezi ca am o craca de nuc si te bat cu ea la poponeatza ficior! Cu dragoste te bate nenea, ca unde dau eu se vindeca buba!
    🙂

  28. Cred ca am reusit in final sa dezleg taina comportamentului neobisnuit si razgaiat la Alin Cristea (nu al lui, ci LA).
    Deci, Dl Goe, ca sa nu mai ramana repetent si anul viitor, si beneficiind de suportul a trei Dame care il idolatrizeaza ca pe un cal (afundat in troianul de zapada) breaz, merge cu trenul la Bucuresti ca sa asiste la ziua de 10 Mai! Dl Goe le jikneste adeseori si dur pe cele trei Dame! Nimeni nu e invatat ca el, si unde mai pui ca primeste si ciucalata pentru desele sale jikniri! Acum Dl Goe al nost, adica Alin Cristea nu e deloc anost intru jucarea formidabila a acestui rol! Si o spun cu dragoste, fara prefacatorie – desi i-as trage cateva scatoalce uneori, ca sa-si bage limba in buzunar! Rog sa nu se ia asta ca vreo atentatiune la bunele moravuri ale rotundului in ale vesniciei june! Dl Goe de blog, sau Dl Goe bloggarul, vezi AC, este obisnuit sa faca trimitere deseori la o substanta cu miros urat si de culoare maro ! Am observat ca ii place sa galopeze ca un meschin printre manechine si sa fie admis ca cel mai mare cavaler in viata! Jikneste deseori si asteapta sa fie indupat cu ciucalatzi! Numai ca eu nu vreau sa ii mai dau ciucalata, mai ales ca nu sunt fruna din Damele lui – asa ca am de gand sa-i administrez o corectie cu nuiaua la buculitze ca sa ii vina creierii in cap! Acest comentariu, neobisnuit, este o incercare timida de punere in valoare a lirismului care zace atat de odios in Dl Goe Alin Cristea!
    🙂
    Si bineinteles, concluziunea ca Dl Goe nu e deloc destept, ci doar prost! Nu am zis rau, ci doar prost! E drept ca, cu timpul, prostia duce la instalarea bolii nevindecabile prin tratamente omenesti, RAUTATEA!

    Dl Goe, are oricand usa deschisa la mine – ii lipseste armata!
    Dl Goe – daca nu poti, te ajut! Daca nu vrei, te oblig! Daca nu stii te invat! Nu asta e ordinea, dar daca ai facut armata tb sa stii care e ordinea!

  29. Daniel,

    Nu pot să-i spun prost după ce i-am făcut publicitate lui Doru Radu pe o chestie similară, dar ai dreptate… E cam desculţ la minte, săracul de el… 🙂

  30. Rasvane, stii ca pe Valea Jiului unii romani s-au declarat a fi daci? Se stie prea putind despre prezenta celtilor in Dacia! Se stie prea putin… din pacate, desi ei au livrat obiceiurile lor si datinile lor dacilor! Bunaora langa Costesti, sunt niste pietre ciudate, Trovantii! Si se tot caznira unii destepti sa zica ca Trovant e un termen patentat de geologii italieni, la Roma! Dar eu zic ca Tres-Voyant, adica clarvazatorii celti din Europa, galii adica, au lasat urme adanci in inima dacilor de pe Jii…Fara gluma, Alin Cristea are o fizionomie tipica de gal! E un druid! In sangele lui curge sange de druid! Si cine nu stie ce apucaturi aveau druizii si cat erau de cruzi, sa faca bine sa citeasca! Cruzimea lui este de factura anticrestina – o vreme am crezut ca ar putea fi ca Saul din Tars, dar as! E doar un prost neica! Un prost si un nesimtit druid! Nu m-ar mira ca acest druid sa fie un popa cu straie de neoprotestant – un agenta violent al batjocurii dreptei credinte la adresa pocaitilor! Un popa murdar neica, inregimentat in solda dusmanilor lui Hristos! Un druid jegos! Ce face el aici si pana cand are de gand sa batjocoreasca in numele unor idei bolnave si rele? Dati-i atentie si va inflori! Vai de barba lui de popa murdar! Ia intreaba-l pe popa asta murdar, Alin Cristea, stie el ce sunt Polovragii, in limba traca? Semi-dracii neica! Dar trac stie el ca e paronim cu drac? si sinonim?

  31. Dar pre latineste, stie druidul asta, Dl Goe druidul, ca popa – sacrificator de animale la templul lui Jupiter? Cate oi a sacrificat popa asta barbos pana acum? Dragul de el! Stii cum m-a izgonit de pe blog, barbatele asta? ~Sterge-o! Valea! ~ Vai tu! asa adauga eu si recunosc ca tare l-as mai scarpina pe acest nesimtit si batjocoritor las si murdar!

Comentariile nu sunt permise.