Borşul securiştilor, iaurtul masonilor

N-am încredere în ofertele electorale ale partidelor politice, indiferent care-ar fi ele. Cred că apartenenţa mea la partidul liberal, unde sunt un membru de care nu se împiedică nimeni, este tot un soi de moft care mi-a adus pînă acum numai belele.

Relaţia politică a liberalilor cu „roşii” lui Ponta vorbeşte de la sine despre inconsecvenţa şi inconsistenţa mesajului amîndorura. Valul de minciuni cu care ne-am obişnuit de atîţia ani nu ţine loc nici de bani, nici de speranţă.

Nu pot înţelege, pe de altă parte, nici oferta politică a unui partid, de genul celui condus de Victor Fărăgău, care promite un nou tip de abordare, moral-creştină de această dată, a realităţilor româneşti.

Prin ce este mai adevărat ceea ce spun ei, în comparaţie cu ce afirmă ceilalţi? Cred că din fariseismul ăsta pierd şi creştinismul, şi politica, din moment ce nu poţi controla conştiinţa a sute de membri de partid şi nu le poţi scana moralitatea şi buna credinţă cînd îi pui pe liste pe un loc eligibil.

Cred că toate aceste promisiuni sunt poveşti de adormit copiii, iar faptul că ele sunt spuse la gura amvonului şi nu la cea a sobei îmi ridică nu numai sprîncenele de mirare, ci şi adrenalina de nervi.

Pentru toate partidele care se pretind creştine (şi mai ales pentru cele care-şi pun pe frontispiciu numele de „creştin”), aş propune un test de sinceritate şi de transparenţă care să-i scutească să promită sarea şi să uite marea. Şi nu mă refer la cel de avere (deşi de multe ori e la fel de imoral obţinută de creştini ca şi de necreştini), ci la declaraţia de apartenenţă sau non-apartenenţă la o societate elitistă, ocultă, cum ar fi masoneria.

Nu pentru că aş avea ceva cu masonii (majoritatea partidelor care reprezintă ceva în România au masoni recunoscuţi la vîrfurile puterii), ci pentru simplul motiv că sloganurile partidelor creştine sunt aproape identice cu cele masone, începînd de la  revoluţiile organizate de ei în trecut (incluzînd aici atît pe cea franceză, cît şi pe cea americană; pînă şi Moş Ion Roată a fost mason) şi pînă astăzi.

Prostimea (pentru că din ea fac parte şi despre ea vorbesc) s-a remarcat în vechiul regim comunist printr-o doză letală de credulitate cînd a venit vorba despre lideri. S-a dovedit, după revoluţie, că mulţi din oamenii care predicau adevărul şi-l proslăveau cu sîrguinţă pe Cristos (şi morala creştină, deşi aici termenul ar merita să fie explicat separat) erau, în acelaşi timp, colaboratori jalnici ai securităţii.

Acum,  Noua Europă ca şi construcţie politică (nu institutul lui Pleşu, care nici el nu face altceva), globalizarea şi necesitatea unui guvern mondial (de care a vorbit pînă şi Papa acum un an şi ceva) sunt indicatori clari că trăim alte timpuri, cu alţi eroi, cu alte interese şi, de ce nu?, cu alţi trădători.

Un mason poate fi un foarte bun om politic, un bun gospodar sau un bun cetăţean, dar nu poate fi un bun creştin. Din această cauză, recomand tuturor celor care asistă la campania electorală a unor partide politice ce-şi spun „creştine”, să-i  întrebe pe liderii acestora dacă sunt sau nu masoni printre ei.

Nu de alta, dar o dată fripţi cu borşul securităţii, merită să suflăm în iaurtul masonilor, nu credeţi?

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Borşul securiştilor, iaurtul masonilor&8221;

  1. Unul dintre masonii dovediti este politicianul penticostal Avram Gal, lider al P.C. Diaspora, care participa in mod deschis la reuniunile si actiunile masonilor, fie la New York, in Italia sau Romania: Vezi: http://www.ziarul21.ro/new/index.php/actualitate/politic/7483-avram-gal-susinut-la-primrie-de-ordinul-cavalerilor-de-la-malta
    Sau aici: http://infoportal.rtv.net/articol~din-politica~info-2655684~avram-gal-in-sua-la-invitatia-ordinului-cavalerilor-de-malta~din-politica.html?
    Avram Gal a facut parte din echipa de politicieni penti, baptisti si ai Oastei Domnului promovati de PSD in toamna anului 2000 in politica mare, voturi evanghelice contra posturi guvernamentale si posturi in Parlamentul Romaniei, ca: Dep. PSD Vasile Suciu, presedintele Asoc. Misionare Ostasii Domnului, prof.dr. Ioan Gh. Pop, consilier parlamentar PSD (ulterior cancelar al U.Emanuel Oradea), consilierul judetean PSD Cluj Victor Faragau, penticostalul dr. Costica Sofronie, ministrul apelor in 2001-2003, (prieten si coleg cu Ion Iliescu la C.S.A. inainte de 1989), primarul PSD al Aradului Dorel Popa, “ostasul” Sorin Bota, ministru adj. PSD la Min. Transporturilor, etc.

  2. Dragă Mihai, mulţumiri din nou. Aşa ar trebui să privim lucrurile, sub toate aspectele. Oamenii să spună ce traseu (şi de multe ori ce traseism) politic au avut în trecut, dacă au sau nu legături cu societăţi oculte (une au depus sau nu jurămîntul de credinţă la templu şi au promis să păstreze tăcerea), mai ales cînd discursul lor este moral şi moralizator şi de cele mai multe ori ecumenic.

  3. În lumea-ceasta, toate-s trecătoare…
    În lumea-ceasta, toate-s trecătoare…
    Se duc într-una… toate vor pieri…
    Şi lucruri cari fac inima să doară,
    Acolo sus, vor fi doar amintiri…

    Dar, pân-atunci,
    Voi lăuda pe Domnul;
    Ruga mea, spre El se va-ndrepta
    Până-n ‘cea zi
    Când în cer voi ajunge,
    În ziua când Îl voi vedea…

    În lumea-ceasta, toate-s trecătoare;
    Durerile-s doar trepte tot mai sus
    De-a lungul drumului
    Ce mă conduce
    L-al meu Mântuitor iubit, Isus.

    Dar, pân-atunci,
    Inima mea să cânte!
    Până atunci, cu drag,
    Voi aştepta
    Până-n cea zi
    Când în cer voi ajunge,
    În ziua când mă va chema.

    În lumea-ceasta, toate-s trecătoare;
    Necazul meu de azi va fi, cândva,
    Cununa vieţii, cea nemuritoare,
    Ce Domnu-n ceruri mie îmi va da.

    Dar, pân-atunci,
    Cu Domnul voi rămâne;
    Viaţa voi trăi-o-n înălţimi,
    Până-n cea zi când,
    În cer, vom ajunge,
    În ziua când L-oi întâlni

  4. Draga Rasvan,
    si eu te imbratisez si-ti doresc tie si celor dragi cat si tuturor vizitatorilor -O DUMINICA BINECUVANTATA.

Comentariile nu sunt permise.