Cu mititelul la basc şi femeia la centură

Ai văzut meciul? m-a întrebat un coleg. Fireşte că l-am văzut! n-o să avem parte de unul aşa de dinamic prea curînd. Da, zice el, am fost mîndru că suntem români, şi a început să-mi povestească ce văzusem şi eu ieri: stadionul, luminile (şi bezna salvatoare din jur, dar nu l-am completat, ca să nu-i stric ziua).

Astăzi l-am zărit în treacăt pe Daniel Dăianu la televizor. Avea o faţă lungă şi dedesubt alerga un text, cum că fiecare român e dator 5000 de euro la… nu ştiu la cine, bănuiesc că la ăia de la care s-au împrumutat pînă acum politicienii noştri (şi datoria creşte zilnic, evident!).

Mi-am amintit reportajele de ieri, de la actualităţi. La Realitatea îmi explica o duduie cît costă o prostituată pe şoseaua de centură a Bucureştiului în preajma meciului. Dacă vreţi vă spun. Tariful era cu ora şi mai scump decît de obicei. Prezentatoarea, mîndră, jubila: avem fete frumoase şi culte (una din amărîtele din reportaj o rupea pe spaniolă).

Spre seară, s-a ivit un nou prilej de bucurie (şi mîndrie): n-avem numai curve, avem şi mîncare. Spaniolii haliseră sute de mici, le plăcuseră şi, unde mai pui, nu se otrăvise niciun basc (din Ţara Bascilor, nu din ţara băştilor) cu salmonelă.

Nu ştiu dacă ce spune în Biblie se potriveşte şi aici, cum că mîndria este începutul căderii, dar mie tare mi-a căzut greu meciul ăsta.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cu mititelul la basc şi femeia la centură&8221;

  1. Răsvane,
    La prima privire m-ai dus ”în eroare greșită” ! 🙂
    Credeam că mă porți pe la BBC pe la apreciatul Christian Mitielu.
    Sau la polul opus, în Bănie, la insolentul fost bișnițaro-manager Adrian Mititelu al fostei Campioane a unei Mari Iubiri, ”U” Craiova.
    Cînd colo faci reclamă la cele firești…
    Cu atâția mititei, mă pierd dacă nu sunt atent.

  2. Ştii cum se prepară mititeii? (că veni vorba, tu ştii să faci mîncare? că de mîncat sunt convins că ştii :))
    Ai putea să faci cîţiva acolo, la tine, şi să-i dai şi lui Doru Radu unul 🙂

  3. Unul a-la-India!
    Căci mai hipercondimentat ca și indienii (nu din Vest, ci ceilalți) nu cred că mai mănâncă cineva. Eventual se apropie puțin de ei mexicanii de la Taco Bell.
    Dar cum lui DR îi plac ”vorbele dulci”, cred că mă va refuza. 🙂

  4. Da, şi eu cred că l-ai fript destul 🙂
    Să te văd ce-ai să te faci cînd o să-ţi povestească cum mîncau mici creştinii din biserica primară şi tu ai să-l întrebi de unde ştie…, ştii, cu stilul ăla al tău uşor bănuitor, inconfundabil 🙂

Comentariile nu sunt permise.