Noua legiune

Scria cineva că ţinta comunismului a fost ştergerea chipului lui Dumnezeu din om. A fost epoca în care Dumnezeu se scria cu d mic, iar omul cu O mare.

Atacul acela extrem de complex, în profunzimile sufletului omenesc, s-a concretizat în Evanghelia inexistenţei lui Dumnezeu, care era marxism-leninismul, predicată tuturor şi obligatoriu. Oamenii aceia au urmărit să ne ocupe tot timpul, să nu ne lase să ne întîlnim, să ne organizăm şi să reflectăm asupra nimicniciei în care ne scufundam treptat.

Dar cum nimic nu se întîmplă fără voia lui Dumnezeu, comunismul a fost oglinda în care ne-am văzut pe noi, creştinii, cei care am decăzut, cu şi fără ştiinţă, voit sau nevoit, de la sfinţenie la o caricatură cu sufletul pervertit.

Atacul comunismului a fost, de fapt, consumarea pînă la cea din urmă îmbucătură a unui fruct diavolesc, crescut şi pîrguit de cîteva sute de ani.

Satan, denumit „Maimuţa lui Dumnezeu” de către Tertullian, pentru că îl imită pe Dumnezeu, păcălind pe cei creduli, cel care a jubilat prin testamentul şarpelui („Veţi fi ca Dumnezeu”), a avut şi are parte de momente de glorie şi astăzi, pentru că răul este urmarea unei demisii, ba chiar a unei decăderi a bisericii creştine.

Ateismul s-a insinuat între cele două porunci ale Domnului: „Iubeşte-L pe Dumnezeu şi iubeşte-ţi aproapele”, creştinul fiind păcălit să-L uite pe Dumnezeu şi să-şi concentreze, chipurile, întreaga atenţie pentru binele omului.

Comunismul a ajuns la experimente abominabile, cum a fost cel de la Piteşti, postcomunismul şi postmodernismul este tot mai tentat să încurajeze pasiunile joase şi iresponsabilitatea ca semn al libertăţii de alegere.

Acestea sunt doar cîteva idei care-mi vin în minte, după ce am citit un eseu extrem de valoros şi de actual, scris de un ortodox care mai era şi ecumenic, pe deasupra (1). Trebuie să menţionez aici că Andrei Scrima, un gînditor admirabil, te purta pe cale, dar nu te ducea pînă la capătul ei. Ideea era să continui, să meditezi şi să dezvolţi tema, să aplici metoda, nu să preiei adevăruri de aiurea, neverificate şi lozinci.

Unde suntem azi? Cine suntem noi, de fapt, cei care ne numim acum creştini şi  nu vedem cum toate ne arată că sfîrşitul e foarte aproape? Ce (sau mai degrabă, cine) ne păcăleşte cu discursul unei biserici universale triumfătoare, cu evanghelia prosperităţii, cu neîncetata revoluţie tehnologică spre binele omului şi cu aberaţii darwiniste?

Nu e, poate, prea multă teologie şi prea puţină credinţă? Oare nu s-a scris deja prea mult despre ceea ce e atît de simplu ca mesaj al mîntuirii la Crucea lui Cristos?

Oare să fie proştii tot mai proşti şi deştepţii tot mai deştepţi, şi numai ultimii să aibă parte de Împărăţia promisă, sau a intervenit, după căderea comunismului, o altă (sau, mai de grabă, alte) formă (sau forme) de înşelare din partea „prinţului lumii acesteia”?

Dumnezeu ne-a dat ochi de văzut şi minte de înţeles. Nimic nu ne împiedică să identificăm formele răului, poate doar o prea mare siguranţă că noi nu putem aluneca alături de drum.

BIBLIOGRAFIE

(1) Andrei Scrima, Ortodoxia şi încercarea comunismului, ed. Humanitas, 2008, pag. 155-198

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Noua legiune&8221;

  1. „Oare nu s-a scris deja prea mult despre ceea ce e atît de simplu ca mesaj a mîntuirii la Crucea lui Cristos?” -> Acest mesaj a fost transmis si pe cale orala.
    Unul dintre predicatorii pe campul Evangheliei a fost Lucasa Sezonov, de la a carei nastere s-au implinit astazi 107 ani.
    Din materialele gasite pe Internet, am incercat sa compun o biografie a pastorului bisericii „Golgota”. Mi-as reprosa ca este prea formala (am evitat implicarea afectiva temandu-ma a pierde persoana in locul unei idei formulate indirect despre ea): http://tudorvisanmiu.wordpress.com/2012/05/11/luca-sezonov/.
    Poate dvs. stiti mai multe (de fapt: sigur) despre Luca Sezonov decat am putut afla eu.

  2. Dragă Tudor,
    Fireşte că ştiu, din moment ce a fost văr primar cu bunicul meu 🙂 Tatăl său, adică frate cu străbunicul meu, a fost un industriaş bogat din Rîmnicul Sărat, tot în domeniul morăritului, care era o afacere specifică de familie. Pe el nu l-am cunoscut, pentru că a plecat în America, după cum ai scris şi tu, dar mama a fost foarte apropiată de o mătuşă, pe care o chema Olga (căsătorită Macovei) şi care era sora acestui Luca Sezonov (dezmierdat pe ruseşte Lucaşa). Pe ea am cunoscut-o, ca şi pe soţul acesteia, un om adimirabil şi foarte credincios (pe nume Nicoară), pentru că i-am văzut de multe ori în tinereţe. Au fost alături de mama într-o perioadă foarte grea a vieţii ei. Apoi au plecat şi ei în America.

  3. Draga Rasvan, am inceput cu „poate” pentru ca afirmatia mea sa nu sune prea…. imperativa 🙂 In biografia gasita, se mentiona ca „Luca Sezonov este al doilea dintre cei sapte fii ai familiei Sezonov”, nespecificandu-se parintii sai. Fiind var primar cu Pavel Sezonov, tatal sau trebuie sa fi fost unul din cei sapte!

  4. todeauna este bine sa ai un batran pe care sa-l mai intrebi ce nu stii…
    ferice de cei ce mai au pe cine intreba!

  5. Suntem plini de energie si ii mobilizam pe cei din jur. Rautacismele ne afecteaza randamentul duhovnicesc. Prietenul-sfantul ne da de gandit: nu putem ramane impotmoliti. Parintele mitropolit Andrei: „O liturghie la care se împărtăşeşte doar preotul este dovadă de egoism liturgic, căci ospăţ al credinţei este Sfânta Liturghie. Şi atunci noi nu suntem egoişti dacă mâncăm în faţa oamenilor şi pe ei îi lăsăm să înghită în sec?” Un nevazator. O singura slava divina. Inca nu a sosit Noaptea, ci am primit anticipativ Lumina. Suntem „trimisi” la Cel trimis – Siloam, sa ne scaldam in har. Minunea vindecarii: constatam ca ne redobandim vederea duhovniceasca. Bunatatea infinita este daruita tuturor, fara exceptie. Psalmodiem la fiecare amurg: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (Psalmul 76:13,14). Sufletul meu vroia sa fie trist astazi, zicea Eliade, dar nu l-am lasat! Suntem vindecati de orbecaiala. Ne straduim sa fugim de rau, sa nu fim maniosi, nici invidiosi, nici certareti, nici maniosi, ci (asa cum ne indeamna Didahia) blanzi si rabdatori. Pazitorii Luminii vor tine Poruncile, se vor marturisi, se vor impaca cu toti, vor posti, se vor ruga: „Tie slava in veci, Doamne!” Iar duminica vor frange painea si vor multumi. Candelele nu li se vor sringe, ci vor fi pregatiti de venirea Mirelui. „Decalogul” sfantului Clement Romanul e cel mai bun tratament oftalmologic duhovnicesc: 1. Nu va uitati la fata omului! 2. Pretuiti smerenia! 3. Fiti plini de ravna pentru cuvintele lui Hristos, datatoare de pace adanca si minunata! 4. Fiti sinceri si nu purtati dusmanie! 5. Fara griji zadarnice! 6. Nu uitati ca ziua si noaptea ne arata Invierea! 7. Legati-va sufletele prin nadejde, Hristos nu ne va minti! 8. Parasiti faptele rele! 9. Alipiti-va de cei carora li s-a dat harul! 10. Nu uitati cat de minunata este viata in nemurire!

  6. Silver Price, spunea cineva ca măcar o dată pe an să fii în stare să afirmi (şi să o faci!) că Dumnezeu există şi tot e ceva.
    Mulţumesc pentru comentariu, e foarte frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s