Aleea vacilor nebune

În medicină, ca şi în masonerie, cînd ziceai 33 nu era de colo: aşa te depistau dacă eşti băiat de băiat sau măsea stricată.

În medicină, procedeul nu cred că se mai practică (eu, de exemplu, m-am lipsit de mult de el): se punea palma pe spinarea suspectului, care spunea răspicat şi uşor cîntat, trei…zeci…şi…trei, într-un ritm asemănător cu paşii de dus mortul la groapă de către masoni (în ideea că măcar pe Pittiş l-aţi condus cu privirea cu mănuşi albe, pe YouTube).

Dacă vibrai bine, erai sănătos, dacă nu zdrăngăneai corespunzător, erai fript şi copt (de boală, nu religios).

În masonerie, miniştrii se aleg la fel: unul care zice bine 33 (rangul cel mai înalt în masonerie), frumos şi cu punctuaţie, e alesul. Păi, altfel cum ar fi ajuns Marga la externe şi toţi  (toate) plagiaţii (plagiatele) la educaţie? Frate, zi 33! soră, zi 33! (şi acolo tot fraţi şi surori li se spune, ca la noi).

Pentru cultura voastră generală (asta că tot v-a speriat Cristi Ionescu cu ce-a citit el prin cărţile cu poveşti cu bau-baul din Chicago), trebuie să vă spun că pînă şi copiii de masoni devin masonei încă de mici, de pe la 7 ani.

Evident, ei nu se numesc masonei (nici testul cu 33 nu e chiar cum vă spun eu, dar oricum e ceva esoteric prin zona aia, aşa că putem să presupunem orice), ci lautoni, care nu mai depun jurămînt la maturitate, ci doar un soi de formulă de recunoaştere, de genul: salut, tată mogulule! salut, bă, analfabetule! (presupunînd că şi marele lor mason vorbeşte cu ei la fel cum ne-a delectat, de-a lungul anilor, marele papagal nikonofil pe noi), apoi se pupă pe bot şi… gata, unul trece la catedra de sincretism, altul la ecumenism, altul la socialism, în timp ce el, arhitectul şef, stă la vîrful piramidei şi se uită într-un ochi, pieziş, la tine, ca de pe dolar, să te vadă cum faci, democratic, cărămizi, şi cum construieşti catedrala strivirii neamului (negreşit şi cu îndîrjire, prost).

Ca să vă bucur ochii la final, am să vă desfăt cu încă o imagine, luată prin martie, din parcul plantat de hoţii dinainte, într-o comună ca vai mama ei şi în care, de la ultima postare pe aceeaşi temă, cea din toamnă, au mai apucat să planteze cîteva lămpi solare lîngă cele dinainte, de luminat, să nu se împiedice  vacile cînd se întorc de la islaz. Pentru că, pînă la urmă, ăsta e drumul glorios pe care merge ţara şi toţi boii care (mai) cred în viitorul ei (negreşit şi democratic, luminos).

Anunțuri