Cronici mondene (70) Ecumenismul nostalgic al lui Eugen Matei

Blogul dlui Eugen Matei este încă o tentativă ecumenică apărută în spaţiul evanghelic. Destul de evaziv, de temător în afirmaţii, excesiv de politicos şi chiar retractil cînd nu e cazul,  Eugen Matei este prezentat de Dănuţ Mănăstireanu astfel:

Eugen Matei lucreaza la sinteza despre teologia evanghelica romaneasca, cu accept pe cea baptista. Aceasta postare, si discutiile interesante care o insotesc, fac parte din acest proces. Excelent, Eugen. Mai ales ca nu ti-e deloc usor in vremea aceasta.

Discuţiile promit să fie interesante nu numai pentru specialişti (la teologi mă refer), ci şi pentru „prostime” (de mine vorbesc).

Ultima postare a domniei sale mi-a atras atenţia în mod deosebit. M-am întrebat: există acolo o nostalgie după dialogul ecumenic posibil şi coerent, cu „dogmele” pe masă, ca acela purtat de la Conciliul Vatican II încoace, între catolici şi ortodocşi, sau e doar o impresie?

Poate mă înşel, de asemeni, considerînd că nu există o personalitate de talia unui Andrei Scrima, care să catalizeze dorinţe şi să coaguleze fapte demne de un ţel atît de îndrăzneţ cum e ecumenismul în toate sensurile sale?

Poate mă înşel cînd cred că rolul unuia singur a fost împărţit între mai mulţi şi că liderul de grup ar fi Dănuţ Mănăstireanu, modelul, omul care a trecut de la convingere, la faptă?

În rest, confuzia domneşte în majoritatea termenilor propuşi spre dezbatere. Amestecul lui Doru Radu în discuţie mi se pare simptomatic pentru nivelul la care se spun (şi sper să nu se şi gîndească!) lucrurile.

Doru Radu face acolo o confuzie, adeseori întîlnită, de altfel, între credinţe şi credinţă. Dacă accentul se pune pe primele (obiceiuri, datini, forme exterioare în general), discordia va fi permanentă. Dacă el cade pe credinţă, atunci se poate discuta, există posibilitatea unei apropieri între un baptist şi un ortodox (în ce priveşte credinţa, nu instituţional).

Nu cred că exemplul dat de Doru Radu cu Marius Cruceru a fost relevant. Şi eu citesc blogul acestuia şi pot spune că, dimpotrivă, Marius nu a pus accentul pe credinţe, deşi a fost somat să ia atitudine în ceea ce-l priveşte pe Pustan şi crucile făcute de acela. A avut inteligenţa să tacă. Referirile sale la Patristică au un cu totul alt scop, poate să ne facă să gîndim că avem un Domn prea mare pentru o credinţă atît de simplificată ca a unora din noi. Poate pentru că unui „grec” îi place să i se „vorbească” în greacă.

Probabil că absenţa unei teologii baptiste unitare, în sensul dat de Eugen Matei termenilor, este resimţită ca o maladie veche ce trebuie de grabă vindecată.

Rămîne de văzut de către cine…

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cronici mondene (70) Ecumenismul nostalgic al lui Eugen Matei&8221;

  1. Imi place articolul dvs., sincer. Multumesc pt ca -desi nu meritam- m-ati pomenit, desi mult prea des.
    M-ati citit totusi gresit; nu-i bai ca nici eu nu ma citesc bine uneori. Acolo era o dezbatere la care m-am referit si nici decum n-aveam intentia sa ma leg de lucruri exterioare…
    As remarca citeva lucruri:
    1- Salut prezentarea credintei baptiste de catre un teolog. Pe ici pe colo a fost prezentata si de altii dar mai degraba polemic, pt a da replici. Nu stiu exact ce urmareste Eugen Matei -si nici nu ma intereseaza. Deocamdata mi se pare salutar. Sunt de-acord cu dvs ca e cam ecumenic dar asta nu e neaparat rau pt ca atunci cind a fost atras in a aceepta ceva contrar invataturi batiste -de dl Pascu- a ripostat. Repet, e nevoie de cineva s-o faca. Am reactionat „baptist” pe blogurile Manastireanu si vaisamar fiind un glas al profetului ce striga in pustie… (La vaisamar m-a ajutat Otniel Veres; am apreciat, e si el doctor).
    2- Sunt baptist. Dar nu-s total teologic pe-aceeasi pagina cu Matei. Sunt influentat de crestinii dupa evanghelie in unele aspecte ecclesiologice si chiar de prezbiterieni. Accept aceasta atitudine -sa zicem contradictorie- din mai multe motive; unul e acela ca nici o confesiune nu e 100% dreapta. Sunt baptist pt ca mi se pare mai aproape de Scriptura decit alte confesiuni.
    3- Dialogul meu cu M. Cruceru a fsot pe o perioada lunga. L-am continuat si in privat. In privat a fost mai prudent decit pe blog. Poate era obosit sau suspicios cu mine. Nu-l acuz de nimic, credeti-ma.
    Sustin insa ce-am spus despre el; citeva exemple suplimentare.
    a) A fost intrebat cum se aplica „aia” (patristica vs. ucenicizarea) la Alesd. A explicat; era clar ca de-acolo luase prectica respectiva.
    b) „Pt teologie mergem la Grigore teologul” – citat M. Cruceru
    c) am dat o definitie bisericii intr-o discutie cu o terta persoana. A intervenit in discutie: „mai incercati odata poate reusiti a fi trinitarian”. Nu, nu m-am suparat. Constat.
    d) Face dese referiri la Augustin -specialitatea sa… Introduce prohodul Domnului si alte chestiuni nebaptiste… Repet, constat doar…
    e) L-am intrebat de ce atita interes la Oradea pt ortodoxie, patristica, etc. Mi-a dat o explicatie in gen Matei: suntem in context ortodox, etc. Ce-a cistigat spiritualitatea baptista din interesul actual pt asta? – l-am intrebat si pe el si pe Manastireanu. Spre surpriza mea, amindoi au invocat mai mult chestii de cultura, cum ca trebuie sa intelegem majoritarii intre care traim. De-acord cu asta… dar ma asteptam la un beneficiu spiritual dupa atita efort… Cultural, e clar!
    f) Am scris un comentariu la M. C. explicindu-mi parerea mea despre cum e vazuta Trinitatea praxiologic. Marius m-a tras de urechi crezindu-ma ireverentios la adresa Domnului. Nu, eram. Am constatat doar inconsecventele „din teren”.
    Mi-a placut la Matei c-a zis ca noi, baptistii, suntem mult mai trinitarieni decit parem. Mi-a placut pt ca D. Mansatireanu imi spusese ca noi „nu stim cu ce se maninca aia” (recte trinitarianismul). Iata un motiv in plus pt care cred ca Eugen Matei e-o prezenta benefica pt baptisti. So far, so good! Scuze pt lungul comentariu!

  2. Dragă Doru Radu, şi eu salut acest blog la fel ca şi dvs. Nu cred că tonul postării îl va supăra pe Eugen Matei.

    Nu spun eu că e ecumenist, ci el însuşi:

    „…eu sunt ecumenist, și nu cred că există creștin adevărat sănătos fără o anumită deschidere ecumenică. Există un singur Trup al lui Hristos.”

    Ce înţelege domnia sa prin „anumită deschidere ecumenică” nu pot pricepe din context.

    De asemenea, am găsit la domnia sa exprimări caracteristice perioadei prin care trecem nu doar în România, ci în lume. El vorbeşte despre

    „…necesitatea unei teologii creative, relevante, ancorate cultural și social…”

    care este o formulare extrem de uzitată în cercurile ecumenice. Relevanţa este o temă favorită a lui Andrei Scrima, de exemplu. Voi reveni. Studii despre ancorarea (termen cam anapoda folosit de Eugen Matei) ortodoxiei şi a catolicismului în cultural şi social le găsim tot acolo, foarte frumos tratate şi dezvoltate de urmaşii săi spirituali. Voi reveni cu postări pe temă.
    Eugen Matei şi alţii ca el folosesc teme, fraze şi idei dintr-un spaţiu, transplantîndu-l în altul.
    Dacă veţi avea curiozitatea să intraţi în atmosfera de idei dezvoltată de Colegiul Noua Europă pe tema religiei creştine (asupra acestui subiect voi reveni), colegiu creat la iniţiativa lui Andrei Pleşu, veţi regăsi majoritatea aserţiunilor pe care unii domni de pe la noi le folosesc, le adaptează, dar nu le recunosc rădăcinile.

  3. Mulţumesc, dragă Mitică. Din nefericire, cred că Eugen Matei are dreptate cînd se teme de un dialog mai aspru.
    Cred că vina este de ambele părţi: şi cei care au orientare ecumenică, dar o ocultează şi-i jignesc pe conservatori de neştiinţă de carte sau de reavoinţă; iar la cei din urmă am observat, de-a lungul anilor, un defect substanţial, spun eu: o cenzură dusă la extrem, îndreptată către cei care comentează idei în circulaţie, cărţi care ard rafturile librăriilor, etc. Planează teama să nu se strice mărul din interior, în timp ce coaja arată rumenă şi fericită.
    Pare că eternul conflict între generaţii s-a mutat cu totul în curtea religiei, iar dialogul e de-a dreptul „sîngeros”.
    Dar nu suntem singurii în situaţia asta. Şi catolicii şi ortodocşii trec prin ea (cu excepţiile de rigoare, evident).
    O unire dintre aceştia e fezabilă, dacă vrei (şi am să revin pe subiect, din ce am citit eu), însă un dialog cu neoprotestanţii e infinit mai dificil, pentru că falia nu ţine atît de ritual, de tradiţie, de credinţe, cît de sacramente, recunoscute de unii şi negate de alţii.
    Or, cred că Eugen Matei tocmai asta încearcă să facă, să pună o bază de discuţie pe lucruri cu adevărat importante pentru ecumenici. Iar domnia sa a adus vorba despre Cina Domnului.
    Eu sunt un antiecumenic (la nivel instituţional) convins, dar îi iubesc pe cei ce cred în Domnul, indiferent din ce cult, denominaţie sau religie fac parte.
    La început m-am enervat, pentru că nu ştiam ce vor. Acum m-am liniştit: nici ei nu ştiu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s