Cronici mondene (71) Candidatul manciurian

Cristian Bărbosu coboară de pe muntele Retezat ca Moise de pe Sinai, cu revelaţia în rucsac.

Este luat de la vamă, precum Matei, evanghelistul, şi aruncat peste un ocean de apă şi unul de vise, direct în burta de chit a Americii, care-l transformă din amploaiat al statului, în slujbaş nărăvaş al lui Cristos, apoi îl varsă la Arad.

Învaţă artă dramatică în cursul fulger al Cîntării României, transfigurînd un ritual de pupincurism comunist clasic într-o experienţă iniţiatică (şi simulatoare) pentru amvonul futurist de peste ani.

La el totul se petrece instantaneu, ca într-un film hollywoodian de categoria B, cu treceri fără multă tevatură, de la Metallica, la ritmuri de samaba creştină, de la strunga vămilor, la saivanul oilor.

Este preferată transfigurarea în trepte sărite, cu lacunele deja verificate la înaintaşii baptişti, scoşi la rîndul lor din joben şi transformaţi, din iepuri, în porumbei: fuga şi zborul sunt, în fond, la fel de albe. Sunt deja celebre cazurile Ţon şi Otniel,  trimişi într-un exil miraculos, la Oxford şi la timp, (prin) via Dumnezeu.

La Cristian Bărbosu totul este privit prin lentila proniei divine, tăvălit prin har şi pudrat cu voia lui Dumnezeu, îmbibat în viziuni cu implicaţii globale, dovada sigură că limba de lemn pluteşte bine în borşul vorbelor politic (şi peltic) corecte.

America este creuzetul tuturor modelor şi zecilor (sutelor?) de curente neo-protestante: Cristian Bărbosu, doctor de coridor, vorbeşte bine, arată bine şi dă bine.

Cristian Bărbosu este un organism mai mult ca perfectul, părînd, cel puţin la prima, la a doua şi la a treia privire, candidatul manciurian de vis(-a-vis). La a patra privire, deja e de coşmar.

Fraza cheie la care tremură piftia este unitatea în diversitate, o mielină devenită de mult timp zgîrci la izmen(ir)e.

În final, o frază de motto-tolit în minte, o barbă (s)pusă de Bărbosu:

„Ca şi români nu suntem defavorizaţi. Suntem latini şi balcanici, având un fel de iz otoman, ceea ce înseamnă o înclinaţie spre dezmăţ şi lucruri care ţin mai mult de plăcere…” 

Aferim, bre, aferim!

Anunțuri

24 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (71) Candidatul manciurian&8221;

  1. Desigur ca ati ales intentonat un stil diferit de cel al limbajului de lemn. Lasind stilul la o parte, cred ca Cristi merita mai multa simpatie din partea dvs. Este cirticat mult in Arad. Totusi, oameni seriosi s-au mutat la biserica Metanoia ceea ce spune ceva. Daca ar fi sa caracterizez viata lui Cristi ar trebui sa spun ca este o poveste de scucces a Domnului. Incercarea sa de-a fi bine cu toata lumea poate fi aroganta. Dar care ar fi replica? Sa raminem grupati in curente ultrateologizate? Cristi a avut intotdeauna abilitatea de a face contacte cu oamenii. Si a reusit sa aduca in Ro oameni valorosi. Habar n-am cum.
    In ce-l priveste pe Ioan 8 la inceput mi-a placut pt ca-l combatea pe cineva anume. E totusi mult prea rigid si aspru cu toata lumea.
    M-am intilnit de citeva ori cu Cristi, in viata. Cred ca s-a intilnit cu Domnul:
    – pe la 17 ani dupa ce-L primise pe Domnul. Fusese crescut de-o bunica credincioasa in timp ce parintii nu erau. Putea alege altceva.
    – de la vama a mers la seminar; putea alege lumea banilor -riscind vreo puscarie
    – dupa casatoria sa am glumit cu sotia sa: „mergi tu in noroiele din Curitici?”. „Credeti ca-i mai rau decit in Ciad?” -mi-a inchis gura. Frantuzoaica crescuse acoo pt ca parintii fusesera misionari.
    Desigur nu mi-a placut cind Cristi a prasit pe pritenul meu -pastorul D. Popa- dar nu toate lucrurile imi plac la el. Pina la urma, e mai bine ca Otniel Bunaciu l-a primit in Cultul baptist spre deosebire Paul care „l-a tinut afara”. Mai bine pt cine? Chiar si pt Cult. „Teologic” sunt mai apreoape de Negrut. Praxiologic, nu. (La faza respectiva Cristi n-a fost chiar asa dragastos). L-am sfatuti pe Paul Dan -ce mare sunt eu!- sa fie mai flexibil. „Nici sfintii apostoli n-au fost” mi-a raspuns. da, dar ei erau… sfintii apostoli, iar Paul Dan nu e apostolic (I hope you know what I mean) si nici infailibil. Dupa cum nici C. Barbosu nu e.
    Cind C. Barbosu s-a ridicat dragalita Domane cineva l-a facut public liberal (din cauza de baticuri si muzica). „E asta liberalism, Dorule?” -m-a intrebat el. Cel care il acuza -om important- spunea ca el crede in Evanghelia completa. Paradoxul e ca era baptist cesationist – adica nu stia ce spune.
    Deci? Merita invatat din flexibilitatea pastorului Barbosu care aparent a gasit un mod de-a transmite mesajul crestin in post-modernismul romanesc. Care ar fi o replica mai sanatoasa?

  2. ,, Totusi, oameni seriosi s-au mutat la biserica Metanoia ceea ce spune ceva…”
    Doru Radu, fraza asta cere o ,,lamurire” cel putin pentru ca cei ramasi la Maranata sa nu se simta ofensati.
    Eu stiu cel putin un om serios ramas acolo si care stie ,,din interior” cum au stat lucrurile in momentul ,,roirii”

  3. @ Desigur ca ati ales intentonat un stil diferit de cel al limbajului de lemn.

    Dragă Doru Radu, ar trebui să vă rog să-mi daţi un exemplu în care am folosit limba de lemn 🙂
    Nu am ales stilul în funcţie de personaj. Personajul a vorbit despre sine şi am citit cîte ceva ca să-mi fac o minimă idee. Concluziile mele, fără să mă consult cu cineva sau să-mi fie comandată postarea, au fost cele de mai sus.
    Nu am afirmat că relaţia sa cu Dumnezeu n-ar fi cea invocată de domnia sa.
    Un mai vechi cunoscut de pe bloguri, cel care scrie „Suceava Evanghelică” (Suceviţă, cum îi spun eu), scria în martie anul acesta, după o întîlnire cu personajul Cristian Bărbosu, că a fost totul perfect, inclusiv grătarul, care a fost delicios. Mînca-l-ar tata, cine are poftă, n-are decît să-l servească, simplu sau gratinat, ca la Voroneţ 🙂
    Interesante deschiderile dvs. referitoare la Paul Negruţ (care l-a refuzat) şi „lumea serioasă” care l-a acceptat (e şi bună? ce limbă, româna asta, bună că e bună sau că e din societate? iar societatea ţine de social, sau de biserică? :)).
    Dragă Doru Radu, personajul Cristian Bărbosu este prea glamorous, iar eu nu mai am vîrsta filmelor mute (de admiraţie), cu filtre dulci, lumină difuză şi tangou presat. Mie îmi plac ridurile naturale, nu cel puse (sau spuse).
    Despre Paul Dan nu, chiar nu. Apoi, nu el e miza, el e gîza 🙂

  4. Mitica;
    Multumesc pt atentie. Eu m-am exprimat insa mai exact decit presupui tu. Eu NU am spus ca toti oamenii seriosi au plecat ci ca “oameni seriori” au plecat. Adica am folosit inadins pluralul nearticulat al substantivului “om”. Sunt de-acord cu tine ca multi oameni seriosi au ramas la Maranatha, dar destui au plecat.
    In ce priveste roirea:
    -Roirile fratricide sunt dureroase
    -Am spus ca n-am fost de-acord cu despartirea lui Cristi de D. Popa; mai ales ca pastorul Popa l-a ridicat. Ascensiunea lui CB i se datoreaza in mare masura lui DP . C’est la vie comme la guerre.
    -Ultima data cind l-am inilnit pe Barbosu a fost tocmai cind incercam sa-l conving sa nu plece. N-am reusit pt ca n-aveam nicio autoritate asupra lui si apoi era tirziu: oamenii pleaca de la noi, Mitica, mai intii sentimental si apoi fizic. Intre cei doi pastori se produsese o rupture mare, mult prea mare. Ce-a fost public au fost consecintele + folclor/birfe (doctrine, in limbaj de lemn)… ma rog, ca la baptisti.
    Pt ca stii multe, Mitica, iata o ironie a soartei: Barbosu se apara mult in comunicat pt colaborarea cu biserica Willow Creek (Piriul Ulmilor) ; si nu e de mirare. Dar se si distanteaza de fundamentalisti. D. Popa a avut relatii bune cu fundamentalistii. De ex., Bob Jones a tinut conferinte la Maranatha; totusi, pastorul Popa nu este fundamentalist. Dar la deschiderea bis. Maranatha l-a invitat pe episcopul Aradului. Episcopul s-a scarpinat in barba mult, dar a venit (cred c-a fost cea mai inalta fata bisericeasca ortodoxa in vizita la baptisti). Doru Popa a fost reclamat atunci drept la fundamentalisti pt a i se taia fondurile. Nu stiu cine l-a reclamat; cu siguranta ca nu informatorii Securitatii. Doru s-a aparat bine si “a scapat cu fata curata” … Au trecut anii; acum e rindul lui Cristi sa se apere. Suntem amindoi la virsta la care stim ca e mai usor sa faci revolutii cind n-ai “istorie in spate”, esti fresh… C’est la vie…

  5. Vindecatorule:
    Superb limbajul raspunsului dvs., partea finala; sunteti un maestru al limbajului. De accord cu caracterizarea dvs ca CB e glamorous. Dar nu cred ca mesajul lui CB este dulceag; poate l-ati citit mai in fuga decit mine. Chestia cu unitatea in diversitate merita luata in considerare. E aproape o reformulare a vechiului dicton baptist: “in lucruri mari unitate, in cele mici liberate si-n toate dragoste”… CB se apara aratind ca ei lupta impotriva pacatului, ca nu e seeker sensitive, etc. Sunt multe chestii semnificative in confesiunea sa care sa-l faca appealing pt baptistii seriosi… Nu stiu daca sunteti de-acord cu mine dar el bate la ideia: tot ce puteti a-mi reposa e muzica tare si faptul ca femeile poarta nadragi si nu poarta batic. In rest… baptist sadea.
    Exista o problema a bisericilor formate din tineri. (Sincer, toti le invidiem). Problema e ca tinerii imbatirnesc si cind ajung la virsta noastra chestiile de suprafata nu mai sunt atit de importante. Pina atunci insa, daca se pocaiesc intr-un cadru mai relaxat dar cu doctrina conservatoare –ce lupta contra pacatului, e bine. Nu?
    Un lucru bun luat de ei de la americani e grupul de partasie, obligatoriu. Pt noi nu e nou; l-am practicat in Arad, benevol. El a salvat insa mega-church. O idee complet noua pt mine e ideea de a da socoteala: adica liderul de grup are voie sa ma intrebe –si eu pe el- daca mi-am respectat programul zilnic de partasie cu Domnul si cu nevasta; daca nu m-am certat cu ea si daca nu m-am uitat la file urite, nu m-am imbatat, inselat in afaceri, etc. Chestia asta e grozava cu unele limite. Tot la capitolul asta exista filtre –crestinesti- pt computer pe care ti le pui si doi martori alesi de tine pot vedea ce site-uri vizitezi… Americanii “e” mai pragmatici… Acum, putem filozofa ca ne vede Domnul oricum… dar ideea sa ne vada si fratii nu-i rea…

  6. eu nu inteleg care-i faza cu acest articol. asta e parerea dvs despre Cristian Barbosu, sau ce? cat de mult il cunoasteti? cate predici i-ati ascultat?
    mie personal imi place cum predica. este unul din putinii pastori care nu te plictisesc.

  7. Doru Radu, multumesc de raspuns.
    Stiam eu ca imi [ne] vei da mai mult decat un raspuns in 2-3 vorbe.
    Cred ca am citit in fuga cuvantul oameni si i-am adaugat inca un i.
    Sa fii inecuvantat !

  8. e un om cerebral si cu picioarele pe pamant. nu vorbeste ca sa se-auda sau sa impresioneze c-o descoperit si el Bibla, incercand sa ne-o explice ca la prosti, dupa ore, zile de studiu, cica, pt a screme o predica duminica, asa cum fac cei mai multi. ascultati-l si dvs mai intai si apoi dati-va cu parerea. 😉
    la inceput nici mie nu mi-a placut, din cauza unor idei prea baptiste pe care le avea, dar se pare ca omul e dispus sa invete, arata c-are minte si nu e un indoctrinat.

  9. @ De accord cu caracterizarea dvs ca CB e glamorous. Dar nu cred ca mesajul lui CB este dulceag; poate l-ati citit mai in fuga decit mine.

    Doru Radu, eu vorbeam de povestea lui, nu de mesajul său, care nu mă interesează absolut de loc.
    Vă mărturisesc că, în acest moment, mai mult mă atrag Filocaliile şi scrierile unui Andrei Scrima, Steinhardt sau Wurmbrand decît oricare teorie americană modernă aplicată spaţiului evanghelic românesc. Ideile promovate de el nu mă hrănesc sufleteşte, iar practicile pe care le adoptă pentru a-L predica pe Cristos tinerilor nu se prind de mine. Cred că sunt un baptist cu reverii liturgice, atîta tot.
    Din punct de vedere uman, Cristian Bărbosu nu-mi inspiră încredere iar modul său zăngănitor şi agresiv în care predică Evanghelia este departe de mine, cel de azi.
    Cum la fel de distanţat mă aflu faţă de un Paul Dan, ale cărui elucubraţii mă scîrbesc şi mă scutesc de orice comentariu.
    Postarea mea este o reacţie personală şi pur subiectivă la un produs mediatizat, glamourat şi programat.
    Viitorul va confirma sau va infirma ce am scris în postare. Restul e poveste.
    Cît despre conceptul unitate în diversitate, vă sugerez să vă mai informaţi: cînd a fost lansat, în ce context politic, sloganul cărui organism aparţine de drept, etc., asta pînă la a afirma că e de sorginte creştină. Nu e momentul să mă lansez aici nici măcar la o introducere în temă.

  10. Doru Radu, doar cateva cuvinte mai vreau sa adaug….

    ,,-Roirile fratricide sunt dureroase”

    Asa este !dar…
    ,,Metonoia”, ,,Maranata” si cei ramasi in ,,vechiul stup” ar fi o mare [prea mare ] ,,Speranta” !

    -Conform unui binecunoscut Principiu in viitor vom asista si din Metanoia la o ,,roire”.
    Care este acel principiu?
    -,,ce seamna omul aceea va si secera”

  11. @,,Dragă Mitică, ai intrat în colimatorul lui Doru Radu ”

    Ai remarcat bine,draga Rasvan.
    Dupa ce a aparut postarea aceasta, cand inca nu era nici un comentariu, era cat pe ce sa scriu unul.
    N-am reusit deoarece mi s-a oprit computerul de 2 ori [-ziceam- asta e ,,un semn”[!]
    Acum si cu ,,i”-ul asta n-a fost chiar rau.
    ,,oameni seriosi ”
    sau
    ,,oamenii seriosi ”
    [convigerea mea e ca oamenii seriosi nu abandoneaza o biserica locala sau cultul decat dupa ce au epuizat toate incercarile de a readuce lucrurile la o stare normala -]
    Am ocazia sa mai spun ceva:
    Un singur i poate face diferenta.

    ,, Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”.

    ,pacea cu toti’
    ,,sau pacea cu totii”

    [e tragic faptul ca s-au infiintat unele biserici asa cum s-au infiintat, dar intre care nu e pace. Riscul este enorm, dar si marturia ptr. cei de afara -compromisa-.]

  12. Dragă Mitică, a fi de modă veche, a judeca clasic problemele trebuie să fie nişte lucruri clar definite: ştim începuturile, de unde ne tragem, paşii pe care i-am făcut în istorie…, un lucru însă nu ştim: la ce punct să punem punct inovaţiilor :).
    Unii spun: să nu oprim la epoca lui Spurgeon, alţii le răspund, „la ce chestie să facem asta?”

  13. Mitica:
    Esti mester: ,,Metonoia”, ,,Maranata” si cei ramasi in ,,vechiul stup” ar fi o mare [prea mare ] ,,Speranta” !…
    Se poate sa fie o roire si de la Metanoia dar sa speram ca nu va fi.
    vindecatoru:
    Eu n-am spus ca principiul unitatea in diversitate e crestin; am spus ca seamana cu un vechi dicton baptist.. Sunt multe lucruri pe care le-am luat sin lume: dupa revolutie candidatii la Uniune isi prezinta platformele ca sa stie lumea ce aleg.
    E trist insa cind trebuie sa invatam de la lume pt ca noi n-am gasit o cale de-a rezolva divergentele. Desigur ca dvs sunteti un analist fin; nu e cazul sa va „predic”.
    V-as aminti citeva chestii:
    -fiecare grupare evanghelica a dus ceva: adica a adus un lucru ignorat de altii. Bun. Dar au facut din asta punctul lor distinctiv care i-a identificat de ceilalti.Cum sa mai colaborezi/sa vezi unitatea cu ceilalti?
    – apoi, biserici din acelasi cult s-au despartit/tensionat pe chestiuni superficiale (baticuri, tobe, muzica, coruri vs. grupe de inchinare).
    – diversele pareri escatologice… ba chiar si soteriologice. Dogmatismul anilor 60-70 din Ro te putea chiar exclude daca vorbeai de rapire sau de pastrarea sfintilor in har. Unde tragem linia la inovatii? – intrebati dvs. Dar la a ne distinge de ceilalti evanghelici?
    – Toate astea le constatam. Ce-om face? Om sta in patratica noastra? In America mai e si problema rasiala. Iata de ce gaselnita cu unitatea in diversitate e o solutie pt micimea/orgoliul nostru; in „interior” n-am gasit o solutie.
    Interesanta inclinatia dvs spre baptism liturgic; va-nscrieti intr-un trend. Desigur CB sau Willow Creek nu sunt pt dvs ci pt cei mai tineri precum L.I. (mie nu-mi place Wilow Creek)
    Ce mi se pare mie periculos? Daca invataura e afectata si daca e cultivata indecena si tolerat pacatul. Atunci, da, e periculos. N-am fost la Metanoia. Oservati ca dl. Barbosu se apara grijuliu la lucrurile mentionate de mine drept periculoase. Pina acolo incit trece dansul la vicii (stie el de ce) stirnind ridiculizare. Ce mai ramine? Despre felul in care se desfasoara seriile divine nu scrie prea multe in Biblie. Cred ca e o oarecare libertate -cu limite ,desigur.

  14. Dragă Doru Radu, referitor la unitatea în diversitate am înţeles punctul dvs. de vedere. Din păcate, conceptul ascunde mai multe pericole decît soluţii de vindecare.
    Ştiţi că Uniunea Europeană, pentru a domoli temerile popoarelor că-şi vor pierde identitatea, o dată intrate în creuzetul unirii, a invocat păstrarea specificului naţional, a obiceiurilor, tradiţiilor fiecăruia în parte, a culturii specifice şi mai ales a celei populare, etc. (aş face o paranteză, amintindu-vă că marii culegători de folclor din România de la sfîrşitul sec. XIX şi începutul sec. XX au fost evrei şi masoni :))
    În acelaşi timp, globalizarea se bazează pe acest concept, care implică toleranţă: comunităţile de homosexuali, respectul pentru fiecare religie în parte pînă la a interzice predicarea lui Cristos unui musulman, hindus, etc., în ideea că-l jigneşti, etc., toate în limitele unui pachet de legi comune, acceptate de întreaga uniune.
    Dvs. inistaţi să-l aplicaţi, ca şi Cristian Bărbosu, unei lumi neoprotestante aflată într-o continuă mişcare, în permanentă schimbare, căutare, nelinişte şi fărîmiţare. Nu cred că unind mai multe sisteme cu entropie mare se obţine unul cu o entropie scăzută. Pînă la urmă şi noua comunitate, noile lui biserici numite Metanoia (de ce nu le numeşte Bărboase, din moment ce sunt creaţia lui şi a cetei de americani care experimentează principii din vestul sălbatic pe dacul liber? 🙂 ), va (vor) trebui să accepte un pachet minimal de reguli, care vor fi şi ele (aşa cum spune şi Mitică) atacate de alt Bărbosu care va spune că primul Bărbos a fost prea fundamentalist şi prea legalist şi se vor rupe în alte fărîme cu o trăire tot mai modernă şi mai lumească (lumesc în sensul că în biserică a schimba nu înseamnă să ţii pasul cu Cristos, ci cu lumea, cu schimbarea obiceiurilor, a ritmurilor muzicale, a vestimentaţiei, etc.).

  15. Va impartasesc ingrijorarea.
    Eu nu pledam pt o unire ci pt colaborare. De exmplu, nu sunt adeptul non-denominationalilor dar ei au cistigat din cauza faramitarilor existente care nici ele nu sunt incurajatoare.

  16. Acum, ca să glumim puţin, că tot aţi pomenit de L.I. într-un alt comentariu: să presupunem că LI se bîţîie tot timpul. Ca să-l faci cunoscut pe Cristos, trebuie să te bîţîi şi tu, o dată cu el (nu să stai ca un baptist bătut în cap cu dogma, la amvon şi cu cravată :)). El Îl primeşte pe Cristos, iar tu te rogi să-L vindece şi de bîţîială. Dar Li e fericit că acum se poate bîţîi cu tot cu Cristos. Pericolul e ca şi alţii din biserică să nu facă ce face LI. E adevărat, faţă de un LI bîţîit şi drogat, e preferabil un LI bîţîit şi mîntuit. Problema e că obiceiurile proaste sunt contagioase, pe cînd mîntuirea nu 🙂

  17. Doctore,de mult n-am mai trecut pe aici.
    .Nu comentez articolul
    voiam doar sa vad cum stai cu sanatatea.
    Pina mai ai simtul umorului,nu-i rau.
    Asa cred.
    Apoi,m-oi duce,ca-s de garda.
    Nu mai am cunostinta
    de..tezele si antitezele de la Moldova….
    mai exista intilnirile…
    din poiana lui Iocan?

  18. @Esti mester: ,,Metonoia”, ,,Maranata” si cei ramasi in ,,vechiul stup” ar fi o mare [prea mare ] ,,Speranta” !…

    Doru Radu, este o Biserica in Bucuresti care a gasit o alternativa sanatoasa la ,,roire”.
    Au divizat ,,stupul”si l-au plasat in diferrite locatii …
    [amanunte ne poate oferi fr.pastor Vasile Alexandru Talos]
    Tuturor ,o Duminica Binecuvantata.

  19. Păi, Răsvane, având în vedere că tu nu scrii de bine decât de morți, lumea nici nu are ce se aștepta la un lucru pozitiv despre cei în viață, oricare ar fi. Adică, oricât de spurcat ai portretiza pe acărcine, nu numai nu mai poți convinge publicul că lucrurile chiar ar sta așa (chiar dacă ele AR STA așa), dar arunci asupra ta cu propriile invective, pentru că de la un punct încolo deja lumea vede că nu mai alegi în cine dai, ci că dai fără să mai poți alege. Păcat pentru că probabil nu e ce îți propui, dar e… ceea ce iese.

  20. Păi Camix, în general despre morţi numai de bine, asta n-am inventat-o eu, aşa că nu sunt original nini aici 🙂

    La capitolul Bărbosu (sau Barbosu) de ce zici că am scris de rău? N-am voie să mă întreb cum a ajuns flăcăul la vama din Nădlac? dacă a luat şpagă acolo?
    Cum şi cine l-a pescuit din zonă?
    Cum din Metallist, ajunge, peste noapte, teolog, pastor, doctor sau ce-o mai fi?
    Ce te supără pe tine că mă întreb de ce nu spune poporului adorator (ca de obicei, de altfel), cine este omul (sau oamenii) care i-au sponsorizat studiile în America?
    Sau ce program a avut de implementat după aceea în România?
    La toate se poate răspunde, dar nu cu sintagma „aşa a vrut Dumnezeu”, că asta e bună pentru baba cu o falcă-n pămînt şi cu proteza-n cer, că tot prin vrerea aceea a ajuns şi Otniel Bunaciu (tăticul lui fiind de meserie turnător secu), în perioada cea mai cruntă a comunismului ceauşist, la Londra, în vreme ce toţi absolvenţii de institut superior erau ţinuţi la ţară sau aruncaţi departe de casă (şi la gheboaia, nu la Oxford).
    Cum a părăsit Iosif Ţon România, trecînd prin Viena, asta mai ţii minte? Tot prin graţia divină, evident, chiar dacă graţia asta are, uneori, ochii albaştri şi holbaţi la restul lumii.Iar înainte a fost şi marxist, şi turnător la aceeaşi întreprindere de făcut zombi din creştini.
    Vrei să-ţi scriu de bine de Mănăstireanu? de tipul care face prozelitism ecumenic cu neruşinare, după ce a trecut cu surle şi trîmbiţe la anglicani şi-i înjură pe toţi evanghelicii şi mai ales pe Paul Negruţ care a avut inteligenţa să-i articuleze un şut la timp şi în locul moale şi potrivit? Sau Pasăriiphoenix, care scria că Israelul e stat fascist?
    Vrei să-i perii scama de pe conştiinţă (cîtă o fi avînd) vărului lui Fărăgău, care face propagandă politică în biserică, sub nasul meu mare şi cronic iritat?
    Vrei poate să-l iubesc şi pe motofozo care scrie pe „România Evanghelică„, care alternează transele de tip spitalul de psihiatrie cu muzeul de istorie naturală?
    Poate vrei să mă izmenesc la poarta lui Cristi Ionescu, care ar trebui să-şi schimbe titlul blogului în „Tanacu II”?
    Sau poate despre Paul Dan, care e „Tanacu III”?
    Le-am frecat ridichea idolilor de tot felul? şi care e povestea, Camix? le-a căzut părul la statuie?
    Cer să fiu adulat, citit sau să conving pe cineva că am dreptate?
    Nici poveste! îmi scriu pe blog ideile, necolorate, necenzurate, neoblojite, nepomădate, fără perdea de fum, fără niciun contact cu belferii de la niciun nivel, fără interese de nicio culoare şi dezgstat de prostie, credulitate şi mîndrie de neamuri proaste ajunse pe locuri prea înalte pentru a mai putea masca spicul care le cade din buletin.
    Am scris şi de bine despre mulţi şi sper să mai trăiască ani buni după ce eu n-oi mai fi. Dar dacă nu fac parte din gaşca care-ţi place ţie, asta nu mai e treaba mea, dragă Camix.
    Apoi, dacă te revoltă interior că sunt pestriţ la maţe, de ce citeşti ce scriu? Iar discuţia asta am avut-o şi cu alt prilej.

  21. Lista ta e mai lungă decât a mea, bag seama! :))
    Tocmai că spuneam că nu mă surprinde, deci nu cred că vreau prea multe de la tine, Răsvane. Că știi e una; că știi bine e alta; iar că vrei să spui tot ce crezi că știi bine e cu totul alta.
    Eventual mă interesează să-mi spui dacă ție îți face bine să te râcâi așa mereu de câte unul și altul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s