Pierdut sfatul bătrînilor. Îl declar nul

În România cea de toate zilele este tot mai greu să citeşti o chestie deşteaptă fără să nu te loveşti de o realitate care să te bulverseze într-o direcţie şi mai deşteaptă.

Probabil că cititul este o modalitate terapeutică ca „să n-o iei pe arătură”, vorba unui amic de-al meu.

Într-o ţară plină de plagiaţi, mi-e foarte greu să mai vorbesc de ceva fără să vă dau, nu doar trimiterea, ci chiar coperta cărţii din care citez:

Ferestrele false, după cum se ştie, constituie cel mai bun mijloc de minimalizare a ceea ce dorim să ascundem. În anii ’70, marile conştiinţe dispun în această privinţă de o armă care nu se uzează: dictatura de dreapta. Franco sau Pinochet fiind erijaţi în simboluri ale răului, adversarii lor sunt spălaţi de orice păcat- inclusiv comuniştii.” (1)

În România urbei mele există un Sfat al Bătrînilor. Am înţeles că în multe oraşe lucrurile se petrec la fel. La noi el este bucşit de foşti activişti, turnători şi profesori de marxism-leninism ieşiţi la pensie ca filozofi. Se întîlnesc lunar şi au rol consultativ. Dacă nu-i asculţi, te reclamă la foruri.

Liderul sfatului a rezumat situaţia din punct de vedere istoric:

„Păcat că s-a ales praful de defunctul URSS. Nu meritau aşa ceva. Tinerii de azi nu ştiu că ruşii ne-au ajutat, după război, cu substanţe chimice care ne-au scăpat ţara de tifos şi păduchi.”

Şi, tot el a constatat că, dacă ceva nu merge bine, de vină sunt evreii (pe care îi numea altfel), care ne-au distrus (verbul era anatomofuncţional) ţara.

Alternez cu un alt fragment din carte:

„N-am să las pe Dumnezeu la poarta şcolii”, spunea Fatima… Venind din partea unei musulmane, cuvîntul este tolerat: rostit de o catolică, ar fi provocat un scandal.”(2)

Nici activistul meu nu se lasă mai prejos, şi deplînge pierderea tradiţiei creştine:

„Tinerii au uitat să aprindă o lumînare”,

fapt pentru care a instituit o delegaţie permanentă, formată din Sfatul Bătrînilor, primărie şi un popă (prin rotaţie) care să ardă, periodic, lumînări la morţi. Vă daţi seama ce scandal ar fi produs o evanghelizare de-a noastră, cu tangouri şi Pustan Crucitul?

Cît despre statutul Sfatului, el a fost elaborat, se pare,  „la sugestiile unui maior de securitate din Buzău”.

Circula o vorbă: dacă n-ai bătrîni, să-i cumperi. Dacă vreţi să-i luaţi pe-ai noştri, vi-i dau gratis.

Cartea, în schimb, merită toţi banii!

(1) Jean Sevillia, Terorismul intelectual, ed. Humanitas, 2012, pag. 109

(2) op. cit., pag. 165

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s