Daniel Chiu despre Cristian Barbosu (1) Începuturile

Experimentul Metanoia – un transplant nociv

Prin 2004, când riftul dintre pastorii Cristian Barbosu și Doru Popa devenea tot mai vizibil, iar ruperea Bisericii Maranata era o problemă de timp, am fost acuzat că sunt, în parte, resposabil de acea situație din moment ce eu îl sponsorizasem pe tânărul Cristian Bărbosu la studii în America.

Până astăzi subzistă această percepție, de aceea, nu ezit, acum, că s-a ajuns la o dezbatere publică privind teologia și praxiologia acestuia, să arăt în ce condiții l-am susținut la studii pe fratele Cristian Barbosu și cum a ajuns să aibă o orientarea ce stârnește atâta controversă, în ciuda faptului că inițial, în Statele Unite, a fost asociat cu o biserică fundamentalistă.

E evident că fratele Cristian Barbosu este un pastor foarte activ, punând în umbră pe mulți colegi de breaslă din România, a căror dorință și viziune se limitează la menținerea lor în fruntea unei biserici și implicit în privilegiile conferite de poziția de păstor. Nu este nevoie să argumentăm că, în ce privește munca de supraveghere și instruire a credincioșilor, unii păstori manifestă lenevie, lipsă de pasiune și dedicare, și uneori, pentru a-și scuza absența rezultatelor, sunt gata să găsească pete la cei care le obțin.

 

 

Spre deosebire de acest tip de lucrător nedisciplinat, pastorul Barbosu, care se pregătește meticulos pentru predicare, are inițiative peste inițiative.

Astfel, la nivelul bisericii el a optat pentru o structură de conducere și slujire eclesială în care să fie implicate multe persoane, oferind activități pentru diferitele segmente ale membrilor congregației pe care o păstorește, dezvoltând planuri de evanghelizare pentru clasele sociale inferioare ce sunt neglijate de cele mai multe Biserici, promovând misiunea în alte regiuni ale țării, etc., toate lucruri lăudabile.

La nivel de țară, a avut inițiative laborioase, organizând conferințe pastorale la care lecturează personalități din Apus, cu obiective și tematici precise, de interes pentru cei invitați să participe.

În multe privințe fratele Cristian Barbosu îi face de râs pe păstorii colegi, care sesizează insuccesul lor, dar nu conștientizează una din cauze, și anume inerția proprie.

Personal, am avut mari speranțe că fratele Cristian Barbosu va aduce în România un suflu nou, o primenire a apelor stagnante, o inițiativă care să motiveze la sfințenie și să trezească spiritul de sacrificiu în slujire, lucruri care lasă tot mai mult de dorit în Bisericile României post-comuniste. Convins de potențialul său, cu 20 de ani în urmă, am decis să îl ajutăm pe să obțină o educație teologică în Apus.

Cum au decurs lucrurile?

L-am întâlnit pe fratele Cristian Barbosu în primăvara anului 1991 în Arad, într-una din călătoriile dese pe care le făceam atunci în România. Întâlnirea noastră a fost prilejuită de ajutorul pe care acesta mi l-a dat la punctul de trecere a frontierei. Atunci am luat cunoștință de dorința lui de a studia în Statele Unite. I-am promis că mă voi interesa și voi acționa pentru a-l ajuta să își vadă visul împlinit. Cristian Barbosu era recomandat cu căldură de fratele Victor Braica, un prieten al meu,  foarte bine cunoscut în comunitatea arădeană în urma participării sale la evenimentele revoluționare.

După ce m-am întors în SUA din acea călătorie, am contactat Institutul Moody și i-am completat fratelui Cristian Barbosu un dosar pentru admitere la studii. Cererea a fost acceptată și, pentru a primi viza de student de la Ambasada Americană, a trebuit să achităm integral suma cheltuielilor pentru primul an de studii. Banii au fost scoși din caseria Bisericii Logos și chitanța a fost trimisă la Ambasada din București.

Cu o săptămână înainte de a începe noul an școlar la Moody, pe la mijlocul lunii august, fratele Cristian Barbosu a primit viza de intrare în America. L-am așteptat la aeroport și, în timpul acelei săptămâni dinainte de începerea studiilor, i-am arătat comunitatea noastră și orașul Chicago, l-am asistat în procesul de selectare a cursurilor pentru primul semestru, după care s-a mutat în campusul Institutului și s-a dedicat studiilor.

Ca urmare a contactelor sale cu bisericile americane, în anul doi de studii el a renunțat la sponsorizarea noastră și a fost, de atunci înainte, susținut exclusiv de acele biserici.

La terminarea studiilor sale în America, fratele Cristian Barbosu s-a întors în România, fiind chemat să păstorească împreună cu fratele Doru Popa Biserica Maranata din Arad.

Desemnarea lui ca păstor asistent la Maranata a fost primită cu entuziasm de membrii acelei biserici. Cristian Barbosu era atunci un tânăr ce promitea mult, capabil de organizare, având harismă, fiind ambițios și plin de inițiative.

Biserica Maranata îi oferea un câmp de slujire impresionant, deoarece avea un sanctuar uriaș, săli de clasă, spațiu pentru activități și o mulțime de copii și tineri. Pastorul Doru Popa i-a oferit mână liberă de acțiune, fiind convins de loialitatea păstorului asistent. În curând s-a ajuns însă la o situație tensionată care s-a soldat cu ruperea Bisericii Maranata și înființarea Bisericii Metanoia.

Cum s-a ajuns la un asemenea deznodământ trist? De ce, până astăzi, fratele Cristian Barbosu este în centrul unei discuții aprinse între cei antrenați în lucarea de evanghelizare și păstorire din România? Reprezintă oare activitatea și metodele lui un vin nou în burdufuri noi, sau sunt acestea o manifestare a unui creștinism degenerat, de tip laodician, în care dreptatea poporului s-a substituit dreptății lui Dumnezeu?

La aceste întrebări doresc să răspund acum că s-a iscat o controversă privind principiile, metodele de lucru și teologia pastorului Cristian Barbosu.

Ar fi fost de dorit ca fenomenul Metanoia să fi fost analizat la timp în cadrul cultului baptist prin oameni capabili și respectați în comunitate, care în urma analizei să fi făcut o recomandare Uniunii Baptiste căreia biserica Metanoia îi solicita membralitate. Nu s-a făcut acest lucru, ceea ce a dus ulterior la confuzie în cadrul bisercilor baptiste privind legitimitatea biblică a ideologiei și praxiologiei de la Metanoia.

Așa se face că, actualmente, se rup biserici la îndemnul și cu binecuvântarea lui Cristian Barbosu, și Uniunea nu acționează în nici un fel. Iată și reflexiile mele și evaluarea personală a fenomenului Metanoia prin sugerarea unor întrebări capabile să efectueze o cântărire obiectivă, cred eu, a mișcării.

DANIEL CHIU

(va urma)

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Daniel Chiu despre Cristian Barbosu (1) Începuturile&8221;

  1. @”După ce m-am întors în SUA din acea călătorie, am contactat Institutul Moody și i-am completat fratelui Cristian Barbosu un dosar pentru admitere la studii. Cererea a fost acceptată și, pentru a primi viza de student de la Ambasada Americană, a trebuit să achităm integral suma cheltuielilor pentru primul an de studii. Banii au fost scoși din caseria Bisericii Logos și chitanța a fost trimisă la Ambasada din București.”
    Iata un raspuns clarificator la o intrebare, cred eu inutila, adresata pe acest blog: cum a ajuns Barbosu in America? Suspiciunea mergea pina la comparatii cu plecarile la studiu de dinainte de Revolutie. Cred ca raspunsul trebuie sa ne faca sa evitam pe viitor astfel de comparatii si aluzii nefericite. Nu totul e supicios in actiunile crestinilor.

  2. Curajoasa afirmatia d-lui Chiu cum ca succesul lui Cristi B. se datoreste si muncii si calitatilor sale. Si corecta in acelasi timp! Cind criticam din invidie cautam tot felul de scuze pt insuccesul nostru neglijind meritul personal al celor care au succes.
    Stim cu totii: Dumnezeu nu binecuvinteaza lenea!

  3. @ Iata un raspuns clarificator la o intrebare, cred eu inutila, adresata pe acest blog: cum a ajuns Barbosu in America?

    Dacă ar fi fost inutilă, nu aflam nimic din toate cîte le lămureşte aici Daniel Chiu. Nu-mi amintesc să fi scris dl. Barbosu ceva despre bani, sponsorizare, etc.
    Faptul că Daniel Chiu consideră necesară precizarea, face ca nici întrebarea să nu pară neserioasă.
    Mie îmi plac lucrurile clare, dragă Doru Radu. Alea materiale, mai ales. Şi alea politice, şi alea securistice.

  4. ” Curajoasa afirmatia d-lui Chiu cum ca succesul lui Cristi B. se datoreste si muncii si calitatilor sale. Si corecta in acelasi timp!”

    Ca şi în cazul cărţii lui Daniel Mitrofan, vă grăbiţi să faceţi afirmaţii înainte de a vedea continuarea.
    Tocmai din această cauză am împărţit materialul în trei părţi (fără a mă consulta cu fratele Daniel Chiu, dar primind mînă liberă din partea sa să fac cum cred mai bine, ştiindu-mă încăpăţînat :)), pentru că şi personajul a avut o pornire care nu anunţa prin nimic ce va urma.
    Aveţi răbdare pînă în seară, pentru că ce veţi citi va fi extrem de interesant. Şi de relevant, cum îi place dlui Barbosu să amintească la tot pasul. 🙂
    Personajul se va creiona încet-încet, datorită, în primul rînd, talentului de scriitor al lui Daniel Chiu.

  5. Şi încă ceva, Doru Radu: nu Daniel Chiu l-a ales pe Cristian Barbosu, ci acesta din urmă s-a prezentat cu cererea de a fi trimis la studii în America, profitînd şi de credulitatea unui om cunoscut de Daniel Chiu.
    Cu alte cuvinte, suspiciunea mea de „candidat manciurian” referitorare la dl. Cristian Barbosu nu numai că nu se estompează, ci se întăreşte.

  6. Obiectivitatea lui D. Chiu ramine, vindecatorule. De mutle ori cind criticam -inclusiv pe cel discutat la acest post- ignoram meritele personale.
    In cazul cartii lui Mitrofan, n-am retractat nimic din ce am spus initial. Schimbarea domniei sale e -in opinia mea – salutara.

  7. Mă bucur că îl consideraţi obiectiv pe Daniel Chiu. Aici suntem pe aceeaşi lungime de undă.
    Sunt tare curios dacă vă veţi menţine afirmaţia şi după celelalte două postări. Eu sigur o voi face 🙂
    De-asta cred că Daniel Chiu e un scriitor înnăscut, pentru că vede omul din toate unghiurile şi nu dispreţuieşte griurile decît în credinţă, unde albul e alb şi negrul e negru. Pe oameni îi vede colorat, ceea ce mă bucură cînd îl citesc. Dacă nu-mi plăcea, nu-l postam.

  8. Continuarea rezulta din titlu…
    Mi s-a parut interesant f. ca transant si clar (cum va place dvs) D. Chiu si-a acuzat pe unii colegi de lene.
    Il intrebam acu vreo 2 ani pe un student roman de la Trinity/Chicago daca a urmarit o initiativa din biserica lui D. Chiu ce merita atentie. „Tot ce se intimpla acolo merita atentie” – mi-a raspuns tinarul (un om altfel extrem de inteligent). Prin asta vreau sa spun ca D. Chiu e la rindul sau un pastor harnic si plin de intitiative, cu idei, dragoste de Dumnezeu, etc. Nu e de mirare ca biserica sa e printre putinele biserici baptiste romanesti din America ce creste numeric (daca nu singura).

  9. „Nu e de mirare ca biserica sa e printre putinele biserici baptiste romanesti din America ce creste numeric (daca nu singura).”

    Da, deşi Daniel Chiu spune mai departe, în partea a doua, că o creştere numerică fără Duh n-are nicio valoare. Evaluarea pe criterii aritmetice e contrară principiilor sale.

  10. ,,Cum s-a ajuns la un asemenea deznodământ trist? De ce, până astăzi, fratele Cristian Barbosu este în centrul unei discuții aprinse între cei antrenați în lucarea de evanghelizare și păstorire din România? Reprezintă oare activitatea și metodele lui un vin nou în burdufuri noi, sau sunt acestea o manifestare a unui creștinism degenerat, de tip laodician, în care dreptatea poporului s-a substituit dreptății lui Dumnezeu?”

    [iata care sunt de fapt intrebarile-]

  11. Activitatea blogului nu mi se pare a fi aliniata la valorile crestine. Daca ne-am ruga, tot atat de mult cat scriem sau citim aici, pentru fratii nostri, ar fi fost mult mai bine. Ne blac barfele crestine si pozam in sfinti. Tristi….

  12. Sunt membra in Biserica Metanoia Arad ,ce pot sa va spun ca imp place enorm de mult Cristian Barabosu,imi place inchinarea bisericii Metanoia,ca membru esti deplin activ la slujbele bisericii nu doar ascultator de cuvant si ascultator de cantari corale .Ceea ce nu imi place este implicarea cu Harvest. Dar referitor la inchinare intotdeauna as opta pe o astfel de inchinare,

Comentariile nu sunt permise.