Dezgustatul (forma uşoară)

Urmăresc sporadic încăierările din ce în ce mai pătimașe din rândul comunităților religioase din România și trebuie să recunosc că odată cu apariția platformei digitale de defăimare (blogul) troaca destinată porcirii a luat dimensiuni din ce în ce mai ample.
Dacă în războiul dintre BOR și societatea din ce în ce mai laicizată reușesc să văd sursa dezbinării și a înarmării cu noroi, mărturisesc că mă găsesc din ce în ce mai fascinat de amploarea pe care o ia războiul virtual între comunitățile de ”frați” din sânul cultelor neoprotestante. Dacă aș fi un spirit ușor mai întreprinzător, mai-mai că aș organiza încăierări televizate, cu titlul de dezbatere, între fețele marcante ale acestor culte. Sunt convis că audiențele ar fi impresionante.
Cunosc și nu prea măruntaiele urât mirositoare ale cultului baptist (căruia bănuiesc că se supune majoritatea celor implicați în aceste dialoguri). I-am auzit pe unii dintre ”greii” cultului predicând, pe alții i-am și lecturat. Pe unii am avut plăcerea să îi cunosc personal, pe când amintirea întâlnirilor cu alții îmi provoacă repulsie și astăzi.

Voi, baptiștii, sunteți un animal tare bizar. Vă înhăitați pentru a deveni puternici. Vă preocupați cu primenirea și, de ce nu, reformarea haitei. Puneți accent pe valorile fundamentale și vă depărtați de forma tradițională care îngroapă, să fim realiști, Biserica Istorică. Cu toate acestea, încrâncenarea ce ia naștere între voi îmi pare feroce și virotică. Se răspândește cu repeziciune și face victime cu nemiluita. Și ajung să mă întreb… Voi pretindeți că vă vreți binele comun?

Nu cunosc ”distinsele” fețe ce perorează aici, în formă brută sau rafinată, dar mă uimește ascuțimea limbii ce răzbate dintre rânduri. Dar mai profund mă marchează finețea catifelată ce îmbracă aceleași limbi, când posterioare înalt așezate necesită atenția cuvenită stăpânilor.

Și stau și mă întreb: ”Oare își dau seama cât rău își fac unul altuia și cât de puțină credibilitate mai au în exterior?” Iertați-mă, dar sunteți demn de milă amestecată cu dispreț.

Ușor dezgustat,
Samael Yalbadaoth

P.S. Vedeam în baptismul din România una dintre puținele baricade rămase întregi în calea laicizării la care este supusă societatea. Încep să cred că mă înșelam.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Dezgustatul (forma uşoară)&8221;

  1. „Voi pretindeți că vă vreți binele comun?”

    Nu, nimeni nu pretinde chestia asta. Ideea nu e rea, formularea însă diferă puţin 🙂

    „Dar mai profund mă marchează finețea catifelată ce îmbracă aceleași limbi, când posterioare înalt așezate necesită atenția cuvenită stăpânilor.”

    Vă rog, exemple. Şi în ce sens „vă marchează profund” 🙂

    Numele dvs. real este, presupun, altul, dar pentru savoarea comentariului am trecut cu vederea licenţa…, în sfîrşit, falsa licenţă gnostică şi aliteraţia. În general prefer oamenii curajoşi, nu drăcoşi, dar, pentru colecţie, v-am păstrat în turbinca lui Ivan 🙂

    Mult înveselit,
    DĂNILĂ PREPELEAC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s