Cod galben incendiar. Daniel Chiu se întoarce

România se topeşte de caniculă. Primul ministru al ţării este acuzat de plagiat, după ce alţi doi miniştri din cabinetul său fuseseră demişi (sau şi-au dat demisia) din acelaşi motiv.

A început o vendetă de tip stalinist împotriva unor oameni de cultură, vizîndu-l în primul rînd pe Horia Roman Patapievici; ale unor politologi cu funcţii în stat (Vladimir Tismăneanu) şi a unor directori de instituţii publice dincolo de orice suspiciune privind integritatea şi profesionalismul (Dorin Dobrincu).

 

 

În acest context, pastorul Daniel Chiu, plecat cîteva zile în concediu, nu a avut acces la internet. Acum revine cu un răspuns mai amplu la comentariile făcute pe marginea articolului său despre Cristian Barbosu şi Metanoia.

Îl veţi putea citi în continuare, de data asta într-un singur grupaj.

Precizez încă o dată: nu i-am cerut niciodată opinia lui Daniel Chiu referitor la Cristian Barbosu, cu excepţia unui comentariu public, pe blogul meu, în care m-am mirat de contribuţia sa la formarea lui Cristian Barbosu, ştiind cît de conservator este pastorul din Chicago şi echipa sa (inclusiv Cornelius Tica).

Iată ce am scris atunci, răspunzînd public unui comentariu la fel de public al lui Doru Radu:

Aţi pomenit de Daniel Chiu, un om pe care-l respect în mod deosebit: în acest context, aş fi tare curios să aflu ce părare mai are acesta de vechiul apărător al ajutoarelor sale, Cristi Barbosu, care a făcut atîta vîlvă în lumea baptiştilor români?”

„Aş fi tare curios” o scrisesem peiorativ, dar m-am simţit onorat că am fost „îngropat” într-un material atît de amplu ca acela împărţit de mine în trei părţi.

Mi se pare cel puţin ciudat că pastorul insistă pe acest aspect (ca şi Doru Radu, de altfel, care adusese pe Daniel Chiu în discuţie), cu atît mai mult cu cît chiar domnia sa îmi sezizase că a postat în alt loc un material despre Metanoia şi dorea să le armonizeze apariţia.

Rămîne ca fiecare să judece cum crede, dar astea sunt faptele. Repet: cazul Barbosu-Metanoia nu reprezenta niciun interes pentru mine în momentul în care, după ceva timp, m-am trezit cu materialul lui Daniel Chiu pe mail.

Faptul că Daniel Chiu mi-a satisfăcut curiozitatea, m-a surprins în primul rînd pe mine. Nu mi-aş fi imaginat că citeşte blogul meu şi cu atît mai puţin comentariile. Am presupus că l-a informat cineva în acest sens (poate chiar Doru Radu sau gruparea din jurul lui Paul Dan? oricum, asta are mai puţină importanţă).

Acceptînd fără rezerve motivaţia domniei sale privind absenţa de la dezbateri, personal îmi cer scuze pentru acuzaţiile ce i le-am adus, datorate lipsei sale de participare de pe blog din zilele precedente, cînd ar fi trebuit, în opinia mea,  să-şi  apere punctul de vedere.

Sper ca domnia sa să treacă, generos, peste fructele mîniei mele, pe care le-am aruncat la coşul meu cu gafe, destul de plin, de altfel.

Pe de altă parte, nu cred că termenul de „înfierbîntaţi” e tocmai potrivit pentru a caracteriza pe cei de altă părere, care ar putea replica că şi Daniel Chiu este la fel de caloric ca şi dînşii. Pentru că, v-am spus: ne topim cu toţii de căldură şi de drag unii pentru alţii.

Voi posta toate reacţiile eventuale ale cititorilor, cu condiţia ca aceştia să se semeze cu numele şi prenumele real.

Deci, Daniel Chiu într-o întoarcere incendiară pe blog. Ţineţi-vă bine de fotolii! 

Dragă frate Răsvan,

Nu bănuiam că cererea dvs. de a-mi spune părerea despre Metanoia va aduce atâtea convulsii și reacții.  Luni, când am intrat pe internet (aici unde sunt nu am acces tot timpul), am constatat că unii m-au și înmormîntat pentru că nu am stat cu comentarii la dispoziția fiecărui înfierbântat. Aș vrea să vă reamintesc faptul că mi-ați cerut opinia și v-am oferit-o.  Nu a fost o înțelegere că mă voi antrena în discuție cu fiecare comentator care știe sau nu știe despre ce este vorba.  O să mai reiterez odată poziția mea față de lucrurile aduse în discuție, și de aici, Domnul cu mila.

Nu am nici un regret pentru faptul că l-am asistat pe păstorul de la Metanoia să ajungă în Apus la studii. Regretul meu este pentru poziția pe care a adoptat-o și pentru teologia la care subscrie de esență neo- evanghelică. Bănuiesc că cei mai mulți cititori nici măcar nu știu ce este aceea teologia neo-evanghelică, de aceea sunt înșelați. Nu contest faptul că la Metanoia sunt și membri foarte serioși în viața de credință. Iarăși, nu neg faptul că unii oameni se pocăiesc la Metanoia și încep într-adevăr o viață nouă cu Christos. Dar, teologia care se propagă acolo nu îi va ajuta să crească spiritual și să devină tot ceea ce pot deveni în Christos. Mai mult, lucrurile bune de la Metanoia (activitatea de evanghelizare personală, integrarea membrilor în grupuri mici de supraveghere și părtășie, etc.) vor fi înghițite în curând de infecțiile ce vor apare datorită lipsei de promovare a sfințeniei și separării biblice. Domnul Isus avertizează că nelegiuirea se va înmulți în sânul bisericilor Sale și vor permea ca aluatul tot trupul. Puțin aluat dospește toată plămădeala.

Așteptarea unor cititori de a face referire și la alte biserici nu a fost justificată din moment ce nu mi-a cerut nimeni părerea despre alte biserici, ci despre fenomenul Metanoia. Dacă tot a venit vorba despre alte biserici baptiste, pot spune că multe din ele nu sunt păstorite, ci dirijate. Nu sunt hrănite, ci li se oferă o măsură voluminoasă de puf și vată de zahăr care dă participanților satisfacție pe moment, dar îi lasă înfometați. Oile bolnave nu sunt îngrijite medical prin spălare, dezinfectare și curățire a plăgilor și rănilor, ci sunt bandajate superficial. Păstorii nu participă la orele de rugăcine ale bisericii pe care o păstoresc (mulți au și eliminat ora de rugăciune), nu fac evanghelizare personală, nu se interesează de problemele membrilor, ci manifestă un dezinteres care o să îi coste enorm  la scaunul de judecată și răsplătire a lui Christos. Disciplina bisericească este de cele mai multe ori inexistentă. Mi se relatau zilele trecute cazuri reale de trăire în imoralitate a membrilor față de care păstorii închid ochii pentru că relațiile lor personale sunt mai importante decât ascultarea de Christos. Astea ca o paranteză.

Ca să explic poziția teologică defectuoasă a predicatorilor de la Metanoia (un cititor i-a lăudat într-unul din comentarii și i-a nominalizat) pot să vă spun că în urmă cu câțiva ani unul din predicatorii de acolo m-a sunat și mi-a spus că și-a terminat studiile în America și se îndreaptă spre România. Înainte de a pleca voia să viziteze Biserica Logos și să predice la noi. Cunoscându-l pe tatăl său care era predicator, i-am spus că este binevenit la Logos. În seara programată să ne viziteze, s-a înfățișat într-o „ținută de lucru.” Pantalonii erau de doc (din aceia cu care se lucrează la docuri), cămașa era tărcată și se potrivea de minune cu pantalonii. În picioare avea teniși. Eram în încurcătură neștiind dacă se pregătise pentru a muta mobilă sau pentru a participa la o partidă de sport. Să fie clar, nu mă deranjează dacă cineva vine în această ținută la Biserica Logos. Ceea ce m-a deranjat era faptul că acel seminarist știa poziția noastră în ce privește ținuta celor ce predică, și intenționat a venit să ne convertească sau cel puțin să ne provoace cu ținuta sa. Nu m-am supărat. Dar am hotărât să nu îl chem la amvon, ci să îi dau cuvânt la microfonul accesibil publicului. În timp ce toți pariticipanții la serviciul divin cântau stând în picioare, am urcat la amvon cu ceilalți frați ce erau programați, iar pe el l-am lăsat în public, urmând să îl solicit la momentul potrivit. O clipă, omul nostru s-a uitat împrejur, a văzut că noi eram  deja la amvon și el era jos, și cu de la sine îngăduință a urcat și s-a postat lângă noi, ceilalți. Când a venit timpul, i-am dat cuvântul și a predicat din Judecători capitolul șase, unde Domnul îl abordează pe Ghedeon și îi spune că l-a chemat la lucrarea de dezrobire a poporului Său. Predica a fost bine structurată din punct de vedere homiletic având apariția unui discurs coerent, dar teologic a fost un amalgam de idei ale gândirii pozitive și teologiei neo-evanghelice. Fratele nostru, actualmente lucrător la Metanoia, ne-a spus că Dumnezeu l-a condiționat pe Ghedeon să înțeleagă că departe de a avea o judecată cu poporul Său, așa cum greșit înțelegeau cei din generația lui, voia să îi elibereze. Ghedeon avea idei greșite, așa cum reiese din întrebările sale: „Cum este Domnul cu noi, dacă am ajuns robi?”; „Unde sunt lucrările de odinioară pomenite de părinții noștri,” etc. etc. La toate ideile greșite Domnul i-a oferit rațiuni ca să le abandoneze și, drept urmare, adoptând idei pozitive, să se considere ales pentru lucrarea de eliberare. Concluzia predicii a fost că Dumnezeu nu are să ne impute nimic. Dacă credem că Dumnezeu stă cu nuiaua să pedepsească păcatul, suntem total greșiți.  Ascultătorii au rămas cu impresia că Dumnezeu are doar dulciuri pentru cei care aparțin poporului Său și nu va condamna pe nimeni niciodată. Se cuvine să ne eliberăm de ideea unui Dumnezeu care trage pe oameni la judecată! Acesta este doar unul din multele concepte corupte cu care operează neo-evanghelicii.

Bine înțeles că după ce seminaristul nostru și-a încheiat pledoaria pentru o gândire pozitivă, m-am sculat și am abordat textul în întregime, rectificând cele spuse, arătând că Dumnezeul eliberator îi cere lui Ghedeon să distrugă altarul lui Baal și să ia poziție față de idolatria poporului ce urma să fie eliberat! Nu a avut loc nici o misiune a lui Ghedeon înainte de distrgerea altarului lui Baal și eliminarea idolatriei din popor! Dumnezeul biblic nu scuză păcatul nostru și nu ne oferă binecuvântările Sale atâta vreme cât trăim în păcat. Dimpotrivă, tocmai pentru că suntem ai Lui, ne-a promis că ne disciplinează pentru a ne duce la sfințenie!

A fost predica acelui seminarist o greșală neintenționată? Nicidecum. El venise la Biserica Logos cu două obiective: Să ne condamne pentru„legalismul” nostru manifestat în faptul că veneam îmbrăcați frumos la casa Domnului. Și apoi să ne condamne pentru ideea noastră „greșită” că Dumnezeu pedepsește păcatul și are pretenții la sfințenie și separare pentru poporul Său. Ideile sale nu erau altceva decât cele diseminate de poziția neo- evanghelică, o teologie născută în America prin anii 1950 când unii evanghelici s-au rușinat de poziția fundamentalistă și au decis să devină relevanți pentru generația lor. Unul din modurile prin care au decis să devină relevanți a fost acela că au dat definiții noi conceptelor teologice creștine consacrate, dar care nu mai erau pe placul poporului. Bunăoară, teologia creștină tradițională descrie pe Dumnezeu ca fiind un Judecător drept care va adminstra dreptatea Sa prin aruncarea în iad a păcătosului care nu se pocăiește. Neo-evanghelicii sunt de acord că Biblia îl numește Judecător pe Dumnezeu, dar, susțin ei, conceptul de dreptate divină vehiculat în teologia creștină tradițională nu este biblic, ci de sorginte romană. Ei deplîng „faptul” că înțelegerea unor concepte biblice în creștinismul primar a fost deternimată de contextul legal al Imperiului Roman. Sistemul justițiar latin avea un reprezentant al dreptății, numit judecător, care condamna pe oameni, dar în limbajul biblic judecătorul are o funcție total diferită, și anume aceea de a apăra pe credincioși de dușmani și de a-i elibera când ajungeau în robie. Datorită acestor considerații neo-evanghelicii nu fac caz de păcatul omului, și nu acceptă ideea unui Dumnezeu care pedepsește păcatul prin condamnare veșnică. Evanghelia lor este îndulcită pentru ca oamenii să o accepte. Cei mai mulți ascultători ai evangheliei proclamată de neo-evanghelici l-au primit pe Christos nu pentru că El ne scapă de mânia viitoare, ci pentru că ne face viața mai frumoasă. Or, nimeni nu manifestă credință mântuitoare până nu a înțeles plata păcatului și faptul că Isus este absolut necesar pentru a evita acea plată.  Pericolul fenomenului Metanoia constă tocmai în propovăduirea unei Evanghelii trunchiate și în faptul că nu mai consideră separarea de lume ca o cerință a Scripturii valabilă pentru timpul nostru. Ulterior am aflat că acel seminarist urma să fie promovat lucrător la Metanoia de către fratele Cristian Bărbosu. Cine se aseamănă se adună!

Nu am nici o intenție de discreditare a cuiva. Faptele noastre ne recomandă sau ne discreditează. Domnul Isus ne-a avertizat că ceea ce spunem și facem în dosul zidurilor groase va fi proclamat de pe acoperișul caselor. Că vrem sau nu vrem, faptele noastre vor fi scoase la iveală. Un motiv pentru care Domnul permite acest lucru în cazul credincioșilor săi este să se pocăiască acum, pentru a nu ajunge la scaunul judecății Sale. Nu contabilizez păcatele nimănui, așa cum mă acuza o binevoitoare cititoare, ci contabilizez doar păcatele mele, care nu sunt puține, dar pe care le-am pus la crucea Domnului Isus, recunoscându-le și pocăindu-mă de ele. În acele cazuri când păcatele mele au afectat anumite persoane, le-am mărturisit deschis acelor persoane atunci când le-am întâlnit și,  de asemenea, am cerut iertare. Am nominalizat păcatul și am solicitat iertarea, nu am pretins-o! Pocăința mea în ce privește păcatele pe care le-am făcut îmi dă dreptul să stau împotriva celor ce compromit Evanghelia, așa cum a făcut apostolul Pavel cu Petru. Nu mă deranjează faptul că există greșeli la cei care mânuim Evanghelia. Ceea ce mă indignează pe mine este faptul că unii predicatori nu au conștiință mișcată de Duhul lui Dumnezeu. Am arătat câteva lucruri ce pun sub semnul întrebării integritatea păstorului de la Metanoia, de care lui nici nu îi pasă. Faptul că nu răspunde nu este o virtute, așa cum îl lăuda, mi se pare, aceeași persoană ce mă apostrofa că țin contabilitate, ci o dovadă că a înfăptuit acele lucruri, și nici măcar nu îi pasă de faptul că le-a făcut. Am enumerat lucruri și situații concrete, nu acuzații nebuloase.

Un alt comentator ne vorbește despre ușile închise în dosul cărora se desfășoară procesele de spălare a rufelor în gospodăria bisericilor ritualistice. Îi amintim acestui comentator că regimurile dictatoriale au fost întotdeauna opace, deschiderea către public fiind o caracteristică a societăților libere. Și apoi, există un motiv „pragmatic” pentru care slujitorii acelor instituții religioase nu își scot ochii unii la alții. Nici un prelat al acelor biserici nu se poate agăța de greșelile altora, deoarece conștientizează vulnerabilitatea proprie datorită păcatelor în care trăiește la fel ca și ceilalți. Domnul Isus a avut intercalații publice cu saducheii și fariseii și cărturarii. Desigur că acele confruntări nu au fost plăcute fariseilor, care au ieșit foarte șifonați. Sunt de asemenea consternat să constat incapacitatea cititorilor de a analiza datele și a trage concluzii raționale. Am observat, citind comentariile, oscilarea unora în funcție de ceea ce se spune la un moment sau altul, de o parte sau de cealaltă. Cei mai mulți se lasă înduplecați de raționamente sentimentale sau pragmatiste, adevărul  dovedit rațional nefiind de nici o valoare pentru aceștia. Nu ar trebui să fiu mirat, din moment ce trăim într-o societate cu o mentalitate post-modernistă în care adevărul obiectiv nu are nici o valoare, ci a fost dat la o parte în virtutea „adevărului” subiectiv. Ei bine, cu un astfel de „adevăr” se hrănesc cei mai mulți închinători contemporani.

Nu datorez nimănui nimic, decât Domnului, de aceea nimeni nu mă poate reduce la tăcere. Datorez dragoste tuturor credincioșilor (pe care o dovedesc și prin faptul că le arăt greșelile) și cinstire tuturor fraților mei care trăiesc în confromitate cu dreptarul învățăturilor sănătoase. Am tot dreptul să fiu sceptic față de „ai noștri tineri” ce „la Paris învață la gât cravatei cum se leagă nodul și-apoi ne vin de fericesc norodul…”

DANIEL CHIU

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Cod galben incendiar. Daniel Chiu se întoarce&8221;

  1. @Sunt de asemenea consternat să constat incapacitatea cititorilor de a analiza datele și a trage concluzii raționale. … Cu alte cuvinte, vaisamar de voi!, cititorii (poate si gazda) acestui blog si mai ales a acestei epistole. Chiar ne datorezi dragoste, Daniel Chiu. Asteptam!

  2. Frate Daniel,

    Puteati sa veniti sa spuneti :”Am enumerat lucruri și situații concrete, nu acuzații nebuloase.” doar atunci dupa ce v-ati fi urcat in avion cu destinatia Metanoia si ati fi stat acolo o perioada facand analiza problemelor din mijlocul acesteia( cum evident avem exemple ale apostolilor nostri de implicare acolo unde vedeau ca ceva nu pare a fi ok), nu sa criticati o intreaga randuiala din auzite( ar fi fost un gest exemplar si biblic sa sari si sa ajuti pe fratele tau atunci cand vezi ca pica)

    Daca in viziunea dvs extrasa din dreptarul dvs, D-zeu e un tiran infometat sa dea cu parul…imi pare foarte rau, dar unul dintre dreptarele noastre va arde curand.
    Dreptarul meu spune ca cine alege sa pacatuiasca, alege sa sufere consecintele pacatelor savarsite. Dar tot acest dreptar imi vorbeste de mila, dragoste, iertare si har- care bineinteles nu ma scutesc de consecintele pacatelor mele.

    „Faptul că nu răspunde nu este o virtute, așa cum îl lăuda, mi se pare, aceeași persoană ce mă apostrofa că țin contabilitate, ci o dovadă că a înfăptuit acele lucruri, și nici măcar nu îi pasă de faptul că le-a făcut. ”

    Nu aveti nimic care sa va sustina aceasta afirmatie fara esenta. Daca un om alege sa nu se amestece in cearta, e considerat vinovat? Iar avem dreptare diferite…
    Nu cred ca daca mergeti la usa dansului v-ar inchide usa in nas, desi, unii chiar ar merita. Nu toti va impartasesc placerea sa-si spele rufele in public.

    „Îi amintim acestui comentator că regimurile dictatoriale au fost întotdeauna opace, deschiderea către public fiind o caracteristică a societăților libere.”

    Corect, doar ca noi ne credem mai isteti incat ne mandrim cu prostiile ce le putem scrie despre niste subiecte pe care prea putin le cunosc si ar avea dreptul sa se bage. Mai mult, ne sustim pana in ruptul capului simpatizantii, fie ca avem sau nu dreptate. Iar prin astea, dam elegant la o parte dreptarele noastre, si ne raspundem in fire, pentru ca nu ne place dom’le ca altul nu e ca noi si nu are aceleasi convingeri.

    Frate Daniel, desi incercati sa injositi si sa jigniti comentatorii cat si cititorii ca fiind inculti si irationali, cat si modul critic, ferm, tot nu deveniti mai credibil incercand sa convingeti si mai putin sa obligati sa creada toti ca dvs . Mereu vor fi oameni care nu pun accentul pe haina, cum o faceti dvs- desi nu ma mira conceptia, la conducerea pe care o simpatizati garderoba era pe primul loc, iar daca nu mergeai in fiecare duminica cu o alta haina erai considerat taran si nu aveai voie sa stai in fata.
    Bine ca a purtat Pavel si Petru saci cu haine dupa ei si au propovaduit in cor pe strada ” cu Calvin Klein mai aproape de cer”!

    Si noi avem dreptul sa va contrazicem chiar daca aveti un nume. Evident, nici numele ce vi l-ati facut nu va face mai credibil sau mai presus decat alt om.

    Cu respect in Domnul

    p.s. nu v-am apostrofat, chiar deloc, poate apostrofat se poate pune in dreptul criticilor dvs vis a vis de orice lucru care nu e pe placul dvs, atentie, nu pe placul bibliei, ci al dvs personal.

  3. ”cu Calvin Klein mai aproape de cer”…

    Dragă Ruth, nu cred că Daniel Chiu îşi dorea o anumită casă de modă care să-l înţolească pe tînărul în cămaşă carouri şi încălţat în tenişi.
    Deşi, renunţînd la „Klein”, fraza capătă un oarecare sens dogmatic, iar comentariul are, din această cauză, o doză de umor negru şi ascuns 🙂
    Sper să îl guste şi Daniel Chiu, deşi, la ce umoare are în ultima vreme, mă cam îndoiesc 🙂

  4. „…poate si gazda…”

    Dragă Han, nu ştiu dacă am voie. Remarca lui Daniel Chiu:

    „Am observat, citind comentariile, oscilarea unora în funcție de ceea ce se spune la un moment sau altul, de o parte sau de cealaltă.”

    cui crezi că i se adresează? cine sunt acei „unora”, vin de te întreb? 🙂

    Dar mai bine nu mai întreb, că cine ştie ce răspuns primesc şi iar vine Doru Radu şi mă bănuieşte de conspiraţie pusă la cale cu Daniel Chiu şi mai ales cu Cornelius Tica şi se roagă Tiberiu să-mi plezenească fierea 🙂

    Oricum, nici ăia la Băile Felix, în frunte cu carismaticul Iosif Ţon (dacă, fireşte, m-ar fi tîmpit căldura în asemenea hal încît să mă duc să-i caut), nu m-ar fi supus la terapiile diverse de care am avut parte în ultimele zile. Cred că o să mă vindece de blog. 🙂

  5. Da frate Rasvan, pot sa accept si varianta dvs, dar probabil ar fi trebuit ca atentia sa fie mai mult indreptata spre dorinta tanarului „pescar” decat pe imbracamintea sa. Si sa zicem ca parerile fratelui Daniel sunt reale cu privire la intentile tanarului( desi ele sunt doar niste concluzii personale trase pe inerpretari subiective), dar si asa mi se parea mai intelept ca fratele Daniel sa ne relateze ca dupa incheierea bisericii l-a chemat pe acel tanar la dansul acasa unde ar fi incercat cu blandete si rabdare sa indrepte greselile sesizate la acel tanar. Nu sa-l lasi sa plece ca dupa niste ani sa vina pe blog si sa arunci cu noroi dupa el. ( parerea mea, ca doar in pareri ne duelam) 🙂

    adaugare:

    Cat despre contabilizarea pacatelor, nu stiu ce sa zic, bine ca puteti tine cont de integritatea pastorului de la Metanoia, dar peste imoralitatea pastorului de la Maranata intoarceti capul, mai mult decat atat, ati afirmat : „pe care îl cunosc a fi un om al lui Dumnezeu”- si prin asta va aratati simpatia, subiectivitatea cat si problemele mari de moralitate, stiind mai bine decat altii care ne citesc, ca doar sunteti „de-al casei”, in ce se scalda acest individ.

  6. „Oricum, nici ăia la Băile Felix, în frunte cu carismaticul Iosif Ţon (dacă, fireşte, m-ar fi tîmpit căldura în asemenea hal încît să mă duc să-i caut), nu m-ar fi supus la terapiile diverse de care am avut parte în ultimele zile. Cred că o să mă vindece de blog. :)”

  7. Am citit integral scrisoarea lui Daniel Chiu si as dori sa atrag atentia asupra catorva afirmatii, facute de dansul dintr-un loc unde nu prea are acces la Internet, dupa cum inteleg:

    „Nu am nici un regret pentru faptul că l-am asistat pe păstorul de la Metanoia să ajungă în Apus la studii”. Ce sens are o astfel de afirmatie? L-as intreba pe Daniel Chiu daca ar fi sa dea timpul inapoi, l-ar mai asista pe pastorul de la Metanoia sa ajunga in Apus la studii?
    Cum totii stim raspunsul. Nu vad sensul unei astfel de afirmatii care tradeaza de la o posta lipsa de onestitate.

    „Nu m-am supărat. Dar am hotărât să nu îl chem la amvon, ci să îi dau cuvânt la microfonul accesibil publicului”. Daca nu v-ati fi suparat, l-ati fi chemat la amvon 🙂

    „A fost predica acelui seminarist o greșală neintenționată? Nicidecum. El venise la Biserica Logos cu două obiective: Să ne condamne pentru„legalismul” nostru manifestat în faptul că veneam îmbrăcați frumos la casa Domnului”.

    Am o intrebare: Daniel Chiu cand viziteaza alte biserici si isi exprima opiniile sale, care sunt adesea in conflict cu teologia bisericilor respective, constituie o greseala?

    Atunci, de ce se mira ca acel seminarist si-a exprimat, in mod dezinvolt, punctele de vedere, intr-o predica la Logos? „A venit sa ne critice” – este concluzia lui Chiu.
    Nu aceeasi concluzie pot sa o traga si cei care asculta predica dumealui prin care adesea combate direct teologia predicatorilor locali din bisericile pe care le viziteaza?

    Lucrurile cred ca sunt cat se pare de simple: pentru Daniel Chiu acesti predicatori au o teologie neo-evanghelică iar pentru predicatorii respectivi Chiu este un legalist.

    In plus, ma asteptam ca Daniel Chiu sa ne spuna ceva despre teologia lui Doru Popa. Daca tot s-a bagat sa ne spuna ca Barbosu a iesit de sub autoritatea „omului lui Dumnezeu” Doru Popa, as vrea sa ne spuna in mod sincer ce are de obiectat bisericii „Maranata”.
    Dansul spune ca nu i-a cerut nimeni opinia despre alte biserici. Cum poti sa aduci in discutie doua biserici si sa iti exprimi opinia doar despre una din ele?

    Adiancent de aceasta, Chiu cred ca stie ca „predicarea” are loc in doua feluri: cu vorba (in speta de la amvon) si cu fapta. Daca un pastor predica abstinenta de la alcool dar el consuma bauturi tari, discipolii sai ce credeti ca vor face? Am dat doar un exemplu, nu ma refer in nici un caz la Doru Popa. Ideea este urmatoarea: vor face ucenicii acelui pastor ce spune el sau ceea ce-l vede facand? Luand si acest aspect in considerare, il rog pe Daniel Chiu sa isi exprime parerea in mod deschis si despre biserica Maranata. Nu cred ca va spune ca nu cunoaste situatia din acea biserica din moment ce se hazardeaza sa o aduca in discutie.

  8. Scuzati greselile de ortografie. Am scris mesajul la repezeala. Vreau doar sa adaug urmatoarea propozitie: Din moment ce Daniel Chiu i-a adus in discutie pe Doru Popa si pe Cristian Barbosu si ne-a spus tot ce-a stiut despre Barbosu, corect ar fi sa ne spuna parerea sa si despre Doru Popa, dar fara menajamente. Nu vi se pare corect asa?

  9. „Nu datorez nimănui nimic, decât Domnului, de aceea nimeni nu mă poate reduce la tăcere”. Nimeni nu vrea sa va reduca la tacere. Dimpotriva, ideea este sa nu operati cu jumatati de adevar si daca tot va exprimati opiniile despre anumiti oameni, sa o faceti in mod obiectiv. Din moment ce dvs predicati pocainta si recunoasterea pacatelor (greselilor) as vrea sa vad ca recunoasteti public ca ati clacat-o cu afirmatia ferma ca „Doru Popa este un om integru”. Daca sunteti onest, ati fi de acord sa -i scoatem dosarul la lumina din moment ce dvs deja l-ati scos pe al lui Barbosu. „Face-ti cu adevarat dreptate” si „fiti nepartinitori” ne invata Sfanta Scriptura. Nu putem sa calcam aceste principii in picioare si apoi sa ne batem cu pumnul in piept ca noi „predicam impotriva pacatului”. Daca predicati impotriva pacatului, vreau sa vad ca le recunoasteti public si va lepadati de ele. Nu e suficient sa predicati impotriva pacatelor altora. Trebuie sa va recunoasteti si propriile greseli si sa le condamnati.

  10. „Dar, teologia care se propagă acolo nu îi va ajuta să crească spiritual și să devină tot ceea ce pot deveni în Christos.”

    Sa creasca spiritual cum? Practicand barfa , defaimarea si mandria? Nu reusesc sa vad ce inseamna pt dv etalon din acest punct de vedere.

    „Mai mult, lucrurile bune de la Metanoia (activitatea de evanghelizare personală, integrarea membrilor în grupuri mici de supraveghere și părtășie, etc.) vor fi înghițite în curând de infecțiile ce vor apare datorită lipsei de promovare a sfințeniei și separării biblice.”

    Am inteles din ce ati scris ca pentru dv sfintenia inseamna sa te imbraci frumos si sa practici barfa, vorbirea de rau si mandria.

    „Nu contabilizez păcatele nimănui, așa cum mă acuza o binevoitoare cititoare, ci contabilizez doar păcatele mele, care nu sunt puține, dar pe care le-am pus la crucea Domnului Isus, recunoscându-le și pocăindu-mă de ele.”

    In ceea ce ati scris pe acest blog cate pacate ati contabilizat?

    Poate sa spuna cineva care este diferenta intre barfa si ce practica acest om? Nu reusesc sa inteleg cum poate un crestin sa se prezinte astfel in fata publicului.

    Attila Lengyel

Comentariile nu sunt permise.