Ce citesc în vacanţă (1) Vavilon şi Willis Simpson

Pot citi o carte grea vara, în vacanţă? Pot citi în vacanţă o carte pe care n-am reuşit să o citesc tot anul de greoaie ce era? Pot trăi în vacanţă fără să citesc?

La toate întrebările de mai sus răspunsul este NU.

 

 

Mi-e greu să vă spun acum ce înseamnă o carte grea. Aş putea însă ilustra ideea cu un pasaj din memoriile Monicăi Lovinescu.

În Parisul anilor ’50-’60 trăia un român extrem de pitoresc, pe nume Pârvulescu, căruia i se spunea Prinţul. Tipul avea o putere de convingere de-a dreptul excepţională. De Gaulle hotărîse să acorde independenţă Algeriei. Legiunea Străină se revoltase şi acest Pârvulescu fusese trimis să-i rezolve psihologic. Omul a cumpărat de la editura Gallimard cartea lui Heidegger „Ce este metafizica”, care apăruse în traducere franceză.

„Pârvulescu le-a spus namilelor de soldaţi din Legiunea Străină că pentru a demonta mecanismele războiului psihologic trebuie în fiecare zi să înveţe pe de rost o pagină din Heidegger. Şi ni-i descria cum se roteau prin curte cu cartea în mînă jelindu-se- ba chiar înjurînd- că nu înţeleg nimic, deşi e scris în limba franceză.” (1)

Ei bine, asta înţeleg eu prin carte grea şi lectură trudnică. Presupunînd că suntem cu toţii în vacanţă, chiar dacă numai cu mintea, am să vă prezint de-a lungul verii cărţile pe care am de gînd să le răsfoiesc, ca şi cei din Legiunea Străină, evitîndu-le însă pe cele pe care nu le-am înţeles niciodată.

În fiecare vară am avut cîte o revelaţie. De exemplu, acum trei ani, în timp ce mă prăjeam pe plajă la 2 Mai, am citit pentru prima dată o carte de-a lui Neagu Djuvara. Am fost atît de ameţit de conţinut, încît de atunci încolo n-am mai ratat niciun volum de-al lui, însoridu-mi- dacă pot spune astfel- pînă şi iernile exilului meu moldovean.

Aşadar, pentru prima zi de vacanţă vă citez un pasaj dintr-o carte unică în felul ei, din toate cîte le-am citit pînă acum. Coperta este cea alăturată şi vă puteţi informa singuri cine este autorul.

În capitolul XI, „Regii sunt politicoşi şi cînd vine vorba despre sex?”, printre multe năzbîtii interesante şi instructive pe tema dată, scriitorul aduce vorba despre Eduard al VIII-lea, cel care a fost nevoit să abdice de pe tronul Marii Britanii în 1936, datorită legăturii sale cu o femeie nepotrivită pe nume Willis Simpson.

Winston Churchill, care era un „monarhist de modă veche”, tindea să ţină cu regele: „Şi de ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu se poate căsători cu păpuşica lui?”, la care primul ministru de atunci, Stanley Baldwin i-a răspuns tipic britanic: „Pentru că nu putem pretinde poporului să accepte o regină-păpuşică!”

Povestea însă ascundea şi altceva:

„Willis Simpson mai avea o relaţie ascunsă cu ambasadorul german Joachim von Ribbentrop. Sursa serviciului secret american era Carl Alexander von Wurttemberg, care a relatat că Ribbentrop, adică unul din cei mai importanţi diplomaţi ai lui Hitler, îi trimitea zilnic lui Wallis Simpson şaptesprezece garoafe, cîte una pentru fiecare noapte petrecută împreună.” (2)

Cartea e plină de tot felul de surpize, de lucruri amuzante, şi este scrisă cu un stil de-a dreptul fermecător. Ar fi păcat să o rataţi. Oricum, dacă simţiţi vreo depresie după scenetele lacrimogeno-politice petrecute în ţară în ultimul timp, asta e arma ideală să vă scoată din transă. Cred că pînă şi ăia din Legiunea Străină s-ar fi simţit uşuraţi să-l  zvîrle pe Heidegger deoparte şi să defileze în arşiţa verii cu regii şi reginele la braţ- sau sub braţ-.

(1) Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. Humanitas, 2010, pag. 219

(2) Alexander von Schonburg, Tot ceea ce aţi dorit să ştiţi despre Regi şi nu aţi îndrăznit să întrebaţi niciodată, ed. Ponte, 2012, pag. 187.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Ce citesc în vacanţă (1) Vavilon şi Willis Simpson&8221;

  1. Frate Rasvan , din curiozitate va intreb : Biblia la ce categorie o incadrati ?
    – Grea ?
    – Greoaie ?
    – Carte pe care n-am reusit sa o citesc tot anul ……?
    Apreciez daca raspundeti,daca nu raspundeti , tot va apreciez.
    Sa aveti o vacanta placuta ,cu cel putin o revelatie.

  2. Dragă Ionuţ, Biblia nu e o carte, ci o sumă de cărţi, o bibliotecă. O consider în totalitate Cuvîntul lui Dumnezeu şi inspirată de Duhul Sfînt. Ea nu intră în discuţia despre literatura laică. Postarea era despre altceva. Atîta timp cît ai îndrumătorul, grila după care cîntăreşti toate lucrurile, poţi să te bucuri, zic eu, de ceea ce omul a făcut frumos sau măcar interesant. Fără să doresc să fiu maliţios, cred că întrebările dvs. conţineau şi umbra răspunsului pe care mă fac că nu-l observ.

  3. Dragă Mitică, nu sunt în vacanţă. Poate după 15 iulie să ne luăm concediu, dar asta numai Dumnezeu o ştie. Cu mintea, însă, sunt cam… plecat deja 🙂
    Apoi, vreau să evit pe cît posibil să mă gîndesc sau să vorbesc despre politică. Pe unele bloguri evanghelice ea (politica) a devenit subiect de dezbatere. Cărţile sunt o salvare de la înecul în cotidian. Sau, cum s-ar spune, încerc să schimb vorba, să iau o gură de aer ca să nu mă sufoc 🙂

  4. Draga Rasvan, si eu mi-am luat acelasi angajament, fata de mine insumi. Cu toate acestea, am scris un materialul nu atat politic cat de natura (nu cutez sa-i spun filosifica) logica, in maniera analizei domnului Contac a tezei de doctorat al doctorului in drept Victor Ponta:
    http://tudorvisanmiu.wordpress.com/2012/06/29/este-parlamentul-cea-mai-legitima-institutie/
    (vi-l trimit pentru ca premierul, partizanii si mass-media – adeseaori se suprapun ultimii doi – debiteaza un sofism referitor la Parlament, incorect din punct de vedere instituional)

  5. http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/cor-cantarea-celui-salvat
    CANTAREA CELUI SALVAT

    Numele lui Isus e cel mai scump şi dulce,
    Luceafăr printre stele și crin e printre flori,
    El e slava noastră, pe El Îl preamărim
    Şi sufletul meu cântă, al fericirii imn.

    Refren:
    E cântarea celui salvat, melodia ei răsună,
    Dintr-un suflet eliberat, plin de viaţă, voie bună.
    E cântarea celui salvat, inima mea veselă cântă:
    “Aleluia , Aleluia, Celui ce-n veci m-a salvat!”

    Inima-mi zdrobită zăcea sub grele sarcini,
    Dar azi iertat prin Isus eu liber pot cânta.
    El e Salvatorul, găsesc iubirea-n El,
    E Domnul şi Stăpânul, în veci Emanuel.

    Imnul bucuriei nici îngerii din slavă
    Nu-l pot cânta mai bine ca cei răscumpăraţi.
    Robi eram în lanţuri, de chinuri apăsaţi,
    Cântăm azi biruinţa, pe veci eliberaţi.

Comentariile nu sunt permise.