De unde să găsim un purceluş cinstit?

Într-o carte pe care ar fi păcat să nu o luaţi în vacanţă (mai ales în această vacanţă!), vorbind despre prostie, Umberto Eco făcea distincţia între cretin, imbecil şi stupid.

Cretinul, spunea el, „nu ne interesează. E cel care duce lingura la ureche în loc să o ducă la gură, cel care nu înţelege ce-i spui. Cazul lui este clar.”

Nu ştiu dacă, din politica românească, voi găsi nişte personaje mai adecvate acestei categorii decît Mariean Vanghelie şi, în momentele abulice, primarul Mazăre.

Imbecilitatea, în schimb, „este o inadecvare de ordin social, ce poate fi numită şi altfel, de vreme ce pentru unii stupid şi imbecil sunt totuna. Imbecilul e cel care spune ceea ce n-ar trebui să spună la un moment dat. E autorul gafelor involuntare.”

Aici aş aminti-o pe neuitata Elena Udrea (deşi nu e tocmai frumos să spui despre o femeie că e imbecilă), din zilele în care era şefa de cabinet a preşedintelui Băsescu şi cînd a afirmat, într-un context mai larg, că Norvegia este o republică. Evident că nici Băsescu nu s-a lăsat mai prejos, încurcînd cei 60 de ani de domnie ai reginei Elisabeta a II-a cu anii ei de căsătorie (pe care i-a şi scurtat, ei fiind, de fapt, 65!). Grila lui Eco este, evident, defectă, din moment ce, folosind-o, ajungi la concluzia că preşedintele ţării şi una din înaltele şi nurliile sale doamne pot fi suspectaţi, uneori,  că suferă de imbecilitate.

Stupidul, a treia categorie, „e diferit, defectul lui nu e de ordin social, e unul de logică. La prima vedere ai spune că judecă normal. E greu să-ţi dai seama, de la început, ce nu e în regulă. De aceea este periculos.”

Pentru că, spune mai departe Eco, ai bănuiala că ceva este fals, dar nu poţi demonstra unde şi cum s-a înşelat, decît dacă aplici „toate regulile logicii formale”.

În categoria stupidului, l-aş număra cu toată încrederea pe actualul prim ministru Victor Ponta. Din nefericire, societatea românească se confruntă cu falsurile de foarte  multă vreme. Ani de-a rîndul ne-am plîns că nu avem o democraţie autentică, o justiţie independentă şi un capitalism crescut pe o bază sănătoasă, ci pe una „de carton”.

Unii se simt ultragiaţi de faptul că Victor Ponta a plagiat şi de aceea, din punct de vedere moral, nu ne mai poate reprezenta ţara la Bruxelles. Şi tot ei spun: să se ducă preacinstitul Băsescu! Băsescu care a luat o casă în Mihăileanu, minţind că nu mai are alta.

Minciuna nu numai că nu l-a determinat să demisioneze din postul de primar al capitalei din vremea aceea, dar nu l-a oprit nici să devină preşedintele ţării. Din punctul meu de vedere, cei care-l înjură pe Ponta şi-l pun la zidul infamiei, plîngîndu-l pe Băsescu, sunt la fel de stupizi ca Ponta însuşi, avînd un mare deficit de logică.

Şi, ca să închei în nota lui Umberto Eco, un pasaj despre fals:

„Există falsul rezultat din imitarea unui lucru considerat original şi care trebuie să rămînă perfect identic cu modelul.”

Privind retrospectiv, între Băsescu, cel care a făcut declaraţii false, şi Ponta, cel care a scris o teză de doctorat la fel de falsă nu e nicio deosebire: amîndoi fac parte din marea categorie a mincinoşilor care se bucură şi s-au bucurat de roadele minciunii lor.

Iar minciuna, spune Eco, „constă aici în a prezenta ca autentic un lucru care ştim că este fals.”

Restul e ca-n Disney cu casele celor doi purceluşi: clădite pe minciună, le va lua vîntul istoriei la vale. Problema noastră însă rămîne: de unde să găsim un purceluş cinstit?

Sau, parafrazînd un personaj celebru de-al lui Caragiale (că tot e anul omagial): unul  tîmpit, tîmpit, dar măcar onest!

(citatele din J-C. Carriere / Umberto Eco, „Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi”, cap. Elogiul prostiei, ed. Humanitas, 2010, pag. 159-174.)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;De unde să găsim un purceluş cinstit?&8221;

  1. „Unii se simt ultragiaţi de faptul că Victor Ponta a plagiat şi de aceea, din punct de vedere moral, nu ne mai poate reprezenta ţara la Bruxelles. Şi tot ei spun: să se ducă preacinstitul Băsescu! Băsescu care a luat o casă în Mihăileanu, minţind că nu mai are alta. Minciuna nu numai că nu l-a determinat să demisioneze din postul de primar al capitalei din vremea aceea, dar nu l-a oprit nici să devină preşedintele ţării. Din punctul meu de vedere, cei care-l înjură pe Ponta şi-l pun la zidul infamiei, plîngîndu-l pe Băsescu, sunt la fel de stupizi ca Ponta însuşi, avînd un mare deficit de logică.” -> O remarca: primul aspect se refera la un document scris, secondat de declaratii dovedindu-i culpa, al doilea se refera strict la un mesaj transmis pe cale orala. Facand abstractie de particular, oralul nu are aceeasi valoare juridica precum scrisul, deoarece poate fi afirmat intr-un context din care ar putea fi scos, fiind astfel citat necorespunzator. Intorcandu-ne la cazul declaratiei mincinoase a primarului general Traian Basescu, nu se aplica aceasta regula anterior formulata, deoarece chiar ascunde un fapt ilegal de care s-a facut vinovat. Totusi, desi in esenta gravitatea morala este aceeasi, difera timpul, iar romanii tind spre prezent…..
    Sper ca nu am dat vreo dovada de imbecilitate 😀
    Despre plagiat: http://tudorvisanmiu.wordpress.com/2012/07/01/ctrl-c-ctrl-v/

Comentariile nu sunt permise.