Recursul la metodă

Nu pot să empatizez cu proştii. Pe vremuri, ţăranii mai înstăriţi vindeau o pereche de boi şi plăteau taxe şcolare. Acum învăţămîntul e gratuit şi au trimis boii la şcoală.

Fac parte din cei care n-au copiat la examene, adică sunt varză. În urmă cu vreo doi-trei ani, exista în România o industrie a copiuţelor, probabil unică în lume prin diversitate şi imaginaţie: pe volume, cu trimiteri…, în sfîrşit, erau capodopere în arta furatului.

Apoi, au apărut şi comisiile, care mai de care mai unse la ochi să nu vadă blestemăţiile. N-are rost să ne mai amintim ce procente de promovare erau la bac: astronomice.

Cînd profesorii au cerut salarii mărite cu 50%, s-a supărat Băselu şi l-a inventat pe Funeriu, cel care a schimbat regulile în timpul jocului, cum le place politicienilor să spună: adică l-a surprins pe Zdreanţă cu gura faianţă.

Pentru unul ca mine, ministrul ăla a fost ca Vlad Ţepeş, adică crud şi antipatic, dar pentru elevi a semănat cu Vlad Dracul, adică vampir, ceea ce, pînă la urmă, e cam acelaşi lucru.

În decursul timpului, şi Marga şi Coca Andronescu au condus, pe rînd, ministerul cu ochelari de cal. Reacţia unora în faţa evidenţei este, pe de altă parte, de-a dreptul idioată, ca şi măsurile propuse ca remediu.

Cum să faci să priceapă o masă de spălaţi pe creier cu ce se mănîncă mate, fizica şi chimia în două luni caniculare? Cum să dezlipeşti brusc două fiinţe de sex opus care au stat sudate pe o bancă-n parc patru ani, învăţînd biologia în laboratorul naturii? poate doar cu faiul meditaţiilor transcendentale…

Cică să dai bacalaureat diferenţiat… Doamne, a plecat Udrea şi a venit Coca! Singura soluţie pentru învăţămîntul românesc- în sfîrşit, una din ele, dar din aceeaşi familie de cuvinte şi idei- ar fi recursul la metodă: copiuţa, frauda, plastografia.

Şi dacă au noroc şi nu-i prinde Băselu, unii pot să ajungă primi-miniştri.

Anunțuri