Marinerul suspendat. Jurnal empatic (1)

Cînd l-am întîlnit pe mariner, tocmai citea un volum. Unul pe care să-l înţeleagă, să-l guste şi să-l răcorească. Pentru că ce-ar putea să facă un om ca el după o zi de suspendare?

Marinerul medita, aşadar, asupra unor fraze de specialitate din Umberto Eco:

„De ce whisky-ul a fost inventat în Scoţia? Fiindcă dacă ar fi fost inventat în Japonia ar fi sake şi nu s-ar mai bea cu sifon.”

Marinerul era de acord, deşi avea în el o teorie despre cît whisky e necesar ca să plutească liniştite patru cuburi de gheaţă fără borvis. Voise să i-o spună şi lui Cărtărescu, dar se pierduse prin Levant.

Şi una marinărească, mai jos:

„De ce este marea atît de întinsă? Fiindcă sunt prea mulţi peşti şi ar fi ilogic să-i aşezăm pe Mont Blanc.”

Mont Blanc era la munte, marinerul bănuia asta şi, în general, era de aceeaşi părere cu tot ce scria Eco, care îi amintea de cineva cunoscut…

„Hm! dacă aş fi fost Berlusconi, l-aş fi bănuit la timp pe Eco ăsta de plagiat: prea seamănă cu Andrei Pleşu al meu, pînă şi la barbă… sau, mă rog, au ceva comun”,  gîndi marinerul, suspendat între amintiri cu blonde şi consilieri bruneţi.

NOTA SERVICIILOR ASUPRA MARINERULUI (plagiat din I. L. Caragiale):

– Vezi ce bine-i şade lui – zice mam’mare – cu costumul de marinel?- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?- Da cum?- Marinal…- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii – marinel.- Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel…- Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.- Mariner… – Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam’mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.

NOTA SERVICIILOR ASUPRA LUI ECO UMBERTO, plagiat din:

Pliculeţul Minervei, De ce? ed. Humanitas, 2011, pag. 316-317.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Marinerul suspendat. Jurnal empatic (1)&8221;

Comentariile nu sunt permise.