Acondroplazicii

Poate cortina de fier ne-a făcut pe noi mari, că-i aveam pe ruşi în coastă şi în spate. Poate sunt unele minciuni din vremurile alea de care mi-e dor. Am să vă năucesc cu cîteva, dar azi mă limitez la una sau două din ele.

În primul rînd aceea că suntem o ţară independentă, „neatîrnată”, mîndră de istoria ei, apărătoare a creştinismului în faţa puhoiului turcesc şi mereu trădată, fie din interior, fie din exterior, trădări ivite din relicvariul nesecat de iude ale umanităţii. Că valorile noastre sunt respectate în lume, că nimeni şi nimic nu ne va ştirbi din dreptul de a ne alege singuri viitorul, calea pe care vom merge şi pe care vom cînta lozincile pe care le ştim cel mai bine.

Veţi spune că asta era propaganda partidului unic, menită să ne spele pe creier şi să acceptăm şirul nesfîrşit de umilinţe la care am fost supuşi timp de 50 de ani. Tot ce se poate. Accept că minţeau, dar măcar minţeau frumos.

Astăzi, la Bruxelles, am văzut un prim ministru umilit de un anume Martin Schultz,  preşedinte al parlamentului european. O mînă de om, un urît, o piticanie amintind de bietul Toulouse Lautrec, dar fără geniul pictorului acondroplazic, politician care a lăsat deoparte diplomaţia şi l-a tratat pe Ponta ca sultanul de pe vremuri pe un nea vodă cu firman de la Stambul.

Chiar dacă Ponta a plagiat lucrarea de doctorat- ca mulţi alţii, de altfel, pentru că aşa e regula jocului aici, aşa se jocă la noi căluşarii pe la toate casele, nu doar la cele mai mari, dar ne e tîrş să recunoaştem că suntem de zeci de ani un soi de os de curvă mutantă şi roşie-, că s-a lăsat condus de păpuşarii din umbră să ardă etapele şi să siluiască legile, indiferent de toate astea, el era acolo, la Bruxelles, primul ministru numit al ţării mele. Nu a sluţitului de Schultz, nu adunat de sub fustele madamei Merkel, ca pe vremuri Cantemir de sub ale împărătesei Rusiei.

Mi-e greaţă de prinţul Charles şi de feşteliţii, decrepiţii care cumpără pe nimic latifundii în Transilvania, de la un popor sărăcit şi buimac şi-mi numesc ţara Carpatia.

Mi-e rău cînd îi văd pe politicienii-marionete de la Consiliul Europei răstindu-se la primul ministru al României, indiferent că-l cheamă Ponta sau Ilie Moromete.

Mi-e greaţă de ambasadorii Statelor Unite, ţară de unde a pornit şi s-a întins ca o pată de ulei criza mondială, de aroganţa şi gharele puterii militare, abia mascată sub mănuşa politeţii sfidătoare.

Cît despre Băsescu, cel care se bîţîia cu un copil în braţe la conferinţa de presă de astăzi după-amiază, urlîndu-şi, în dementa lui dorinţă de putere, victoria umilirii României la Bruxelles, poate vom mai vorbi cu alt prilej.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Acondroplazicii&8221;

  1. Şi eu mă gândeam că vom avea nevoie de un import masiv de Emetiral în perioada aceasta. Şi de un export de prostie… că avem un excedent!!!

  2. Dacă am exporta prostia, le-am dori răul sau chiar le-am face rău celor la care ar ajunge. Iar noi nu comitem răul cu intenție, nu-i așa?

  3. A, nu, A.Dama! Noi doar dăm înapoi, că multă a fost importată în ultimii 22 de ani! 😉
    În plus, măcar ei ştiu să o exploateze bine!… Fără răutate… 🙂

  4. Rasvane,
    in ultimile luni m-am tot bagat si eu in seama cu comentarii dar nu le-am publicat, m-am razgandit in ultimul moment si le-am sters! Ma refer la blogul tau. Nu pot sa comentez despre asa ceva ca nu e voie de Sus! Lucrurile acestea in care tu-ti dovedesti eruditia si iscusinta sunt doar nimicuri, asadar tu te straduiesti intr-o lucrare fara folos!
    Cu sinceritate

Comentariile nu sunt permise.