Ţara de dincolo de Schengen (1) Totul despre vămi şi Vamă

Îmi spunea (adică îmi scria) bunul meu amic şi confrate Barthimeu că revenirea la blog ca struţul la nisip ar avea conotaţii cu Mamaia lui Mazăre, adică cu bordelul legumei politice.

E mai rău, i-am răspuns, nu pentru că expoziţia de carne vie mi-ar fi alterat   privirea, principial şi din cauza căldurii, şi m-ar fi dezgustat peste măsura ipocriziei comun împărtăşite, ci pentru că drumurile mele europene duc prin ţara de dincolo, nu de negură, ci de Schengen (şi vă mai amintiţi emisiunea aia TV, din vremea bună, cînd toţi mîncam, adică Barthimeu şi eu şi poate şi Doru Radu, salam cu soia, şi doar aleşii poporului se duceau prin lume să ne mintă la televizor că, deşi dincolo e periculos, e totuşi frumos, nu?).

 

Aşa că m-am dus, într-o bună şi laborios de caldă zi, să văd mişcarea de rezistenţă, adică, ce s-o mai lungim, am fost în Vamă.

Cînd moare unul mai mult sau mai puţin credincios,  sufletul lui trece prin vămile cerului, care arată în icoane ca o scară, şi de fiecare parte a ei e un înger şi un demon care-l trag, unul către cer, altul către iad. Asta e după tradiţia ortodoxă, fraţilor, veche din secolul IV, aşa că nu săriţi la mine că vă şlefuiesc informaţional prin aşchiere la obraz, ştiut fiind că strungurile noastre poartă marca Luther & Calvin.

Dacă eşti încă în viaţă, lucru care prin mila lui Dumnezeu certific că sunt, tradiţia, începînd de la răposatul mason  Pitiş, te îndeamnă să treci măcar o dată prin Vamă, şi nu prin oricare, ci musai prin cea Veche. E şi aici un şpil: şi Zoe Alecu şi Maria Gheorghiu, spre deosebire de doamnele pomenitului Mazăre, spuneau şi se temeau de-o Vamă Nouă, şi mişcarea de rezistenţă în sine (ei o scriu cu literă mare, eu sunt mai modest) e un soi de cruciadă împotriva cocălarilor, a revărsării de prostie, chestie care ţine de tradiţia scecolului XX, aşa că nu-mi săriţi mie la gît, ci istoriei, cît o mai fi rămas din ea.

Evident, niciun picioruş de predicator n-a călcat pe-acolo, sau dacă a fost n-a rămas urmă din el, poate doar Barbosu, săracu, să fi nimerit, chiar şi în vis şi ca orbul Brăila, metalist şi mentalist cum îl ştiu, pentru că păcatul, dragii mei, nu e îngropat la Vama Veche, ci e la vedere, adică la Paris şi la Viena, şi mai ales vara.  Iar ei acolo luptă cu el, cu păcatul adică,  şi nu trecînd desculţi prin nisipul fin şi detoateplin cu tot felul de trăznăi, şi riscînd să ia o sida sănătoasă, ca pe guturai,  dintr-un boschet de bolduri înfipte întîi în vena drogatului, apoi în talpa prelatului.

Pentru că, la Vamă, primul venit e (şi) primul servit, mai ales dacă umbli încălţat în cer şi desculţ pe pămînt.

(va urma)

3 gânduri despre “Ţara de dincolo de Schengen (1) Totul despre vămi şi Vamă

  1. Oh, deci ai coborît din Sodoma lui mazărică și mamaia, la Gomora celor ce vămuiesc pe cei cu principii cît de cît creștine?!?
    Deci se poate să fi trecut prin Vamă ( ce poate fi asemănată cu o mare Centură) și să nu fii vămuit!
    De la supraviețuire la mărturie (fie și în Vamă) cred că nu e un parcurs imposibil. Nu de alta, dar Antemergătorul nostru stătea în Vama vremii Lui la masă cu vameșii (proxeneți) și păcătoșii (de curvari și curve), și prin asta ne dovedește că se poate.

    Nu ne e dat la toți, ci doar la unii…

  2. NUME MINUNAT E ISUS.
    Nume minunat e Isus, sfânt şi înălţat e EI,

    Toţi cei ce-L slujesc să cânte numai despre El;

    Lumea-ntreagă să cunoască Numele ce ni s-a dat,

    El din veşnicii rămâne binecuvântat!

    Doar Isus îţi dă iertarea, liniştea în încercări;

    Numai El e fericirea pe-ale vieţii căi,

    El vrea să-ţi conducă paşii dincolo de orice nor,

    Veşnic să trăieşti în slavă cu al tău Păstor.

    Lasă-te găsit de Isus, El te poate ajuta,

    Grija, dorul vieţii tale El le va lua;

    Lasă astăzi calea largă, lasă azi al lumii drum,

    Mergi spre cer cu bucurie cu al vieţii Domn.

    [C .Ev . 59]

Comentariile nu sunt permise.