Botezul ca un meci de polo

Botezul la neoprotestanţi este, după opinia mea, un act extrem de personal, de intim. Deşi scufundarea în apă este publică, publicitatea ei excesivă mi se pare un gest lipsit de pudoare. Evident, aprecierile mele sunt strict personale şi ţin de un set de tablouri (sau tabuuri) pe care nu le impun nimănui.

Multe din activităţile care se desfăşoară într-o biserică neoprotestantă sunt influenţate de dotarea materială a comunităţii respective, fără nicio legătură cu pregătirea teologică, artistică, etc. a celor care conduc sau participă la manifestări.

 

Fie că e vorba despre cină, fie că vine vorba de botez, tendinţa comună este de a comenta fenomenele la superlativ sau, dacă ceva pare ieşit din tipare, să fie trecut sub tăcere. Dacă ar fi să-mi aleg o atitudine, aş înclina să o urmez pe-a doua.

Sunt bloguri specializate în anunţuri de acest gen: un botez colo, o predică dincolo, etc. Altele dezvoltă conţinutul informaţiei, ceea ce nu e rău, mai ales într-o lume care se schimbă urît şi unde imaginile amintind de slujirea lui Dumnezeu îndulcesc conturul de-a dreptul scîrbos al necredinţei.

Fiind un simplu spectator la botezul care a avut loc duminică la Târgu Neamţ, la Creştinii după Evanghelie, nu pot da fotografii fără acordul celor botezaţi, şapte la număr. Nici clădirea, care e în reconstrucţie, nu e prea fotogenică, gîndindu-mă la coloşii de beton, sticlă şi oţel din alte locuri. Oricum, cînd e vorba de construcţii, modestia e nevoită, nu voită, trendul fiind de concurenţă la o imagine care să dea bine-n cartier.

Asistînd de puţine ori în viaţă la botezuri, trebuie să vă spun că ele mă impresionează în mod special. Sunt însă lucruri pe care nu mi le pot explica nici în ruptul capului: de ce trebuie să dai un soi de interviu muiat în apă pînă la brîu, din moment ce însăşi prezenţa ta acolo certifică alegerea pe care ai făcut-o în faţa bisericii?

Cînd întrebările şi răspunsurile se fac prin intermediul unui microfon, pasat de la botezat la botezător (cînd botezătorii sunt doi, scena seamănă cu-n meci de polo), teama este să nu scape vreunul din ei, de emoţie,  obiectul în apă şi să se electrocuteze cu toţii.

Bucuria de a te face auzit la microfon a pătruns pînă şi în păturile mai sărace ale ţării, unde o sonorizare mediată de tehnologie nu e neapărat necesară, oricît de surzi s-ar da unii din membri.

Cred că, pînă la urmă, scena botezului are un grad ridicat de poezie, indiferent cît am încercat să o urîţim, amintind pînă la saţietate că nu imersia în lichid ne mîntuieşte, ci credinţa. Perfect adevărat, de altfel,  dar cît de dulce e cînd o asculţi şi-o spui uscat şi-n şoaptă!

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Botezul ca un meci de polo&8221;

  1. „I like this post” !
    Doar cu o singură remarcă: dincolo de limbajul non-verbal al celui/ei îmbrăcat/ă în alb, cred că „mărturisirea cu gura” nu este de prisos!

  2. Categoric, dar de ce nu e făcută pe mal? 🙂
    Ştiu, este traducerea în fapt a „mărturisirii în apa botezului”, în sensul cel mai direct, dar cînd povestea devine colocvială, curg întrebări şi se dau răspunsuri, e cam ca la broscuţele din stuf, nu crezi? 🙂

  3. „Asistînd de puţine ori în viaţă la botezuri, trebuie să vă spun că ele mă impresionează în mod special.”
    Si pe mine ma impresioneaza desi am vazut multe. Respect si eu acest act sfint caruia uneori, noi baptistii, ii dam o importanta exagerata. Poate si din cauza asta se-ntimpla cele criticate de dvs. La meciul de polo as adauga si fotografiatul/filmatul excesiv.
    Ma rog, sunt atit de rare botezurile astazi ca se merita a ierta orice. De-acord si cu obiectia interviului din apa.
    Citeva anecdotice -reale- scrise cu multa simpatie pt botezatii emotionati -de multe ori tineri- si cu pastori uneori pierduti de bucurie.
    1 „Prietene Iacov vrei tu sa fii ca Iacov din VT?” -intreaba pastorul din Arad, emotionat. „Da cred” – raspunde botezatul emotionat asisderea.
    2 „Sora Maria, ce spui d-ta, mintuie botezul?” -intreaba un pastor din Timisoara. „Da” -raspunde femeia. „Pai, sora, cum am invatat noi la catecheza?”…”Nu, nu, mintuie, Doamne fereste, cum gresii…”
    3- La Oradea se botezau multi si botezau 2 botezatori. Incurcat de microfon, Paul Negrut, trece microfonul in partea stinga prin apa: „bil, bil, bil,” se-aude marturia microfonului…Alaturi de el boteza pastorul Gheorghita. Fire rapida, Gheorghita ii expedia repede. Atit de repede ca pe unul a uitat sa-l intrebe ceva… Si-a dat seama cind omul ud iese din apa: „Pe asta l-am botezat in Numele Tatalui, a Fiului…” – se corecta din mers pastorul.
    4- Mult incidente se petreceau din cauza fricii de apa a unor oameni mai in virsta si mai grasi care se opuneau. „eu n-am probleme” -spune un pastor cu siguranta. „Cum vad ca rezista unul, ii iau piciorul pe sub apa si gata l-am scufundat”…
    5 Raminind la fondul problemei, pastoul Cure raspunde in stil personal unei intrebari vis a vis de sinceritatea unor botezati zicea: „ei ca multi draci am mai muiat eu. Cum i-am scufundat asa i-am si scos”… Da, avea dreptate pastorul din Timisoara, botezul nu mintuie de pacate, Dumnezeu o face.

  4. Dacă tot ne dorim ca Biserica să devină asemenea unei familii, colocvialismul nu mai e o problemă.
    Problema cred că pare a fi una de profunzime: cîtă spontaneitate, cîtă naturalețe și concretețe mai există în mărturiile celor ce se scaldă ?!? 😦

  5. ,,La inceput n-a fost asa…”

    Destul de tarziu mi-a fost dat sa vad un botez .
    Hainele albe ale candidatilor, haina neagra a botezatorului .
    Maturii spuse de oameni care au luat ptr. prima data un microfon in mana si primele fraze rostite in public.
    Emotii, lacrimi,stare aproape de penibil care dadeau de gandit celor prezenti daca vor putea spune vreodata si ei ceva inainte de a se boteza.
    Convingerea mea este ca cei care urmeaza sa fie botezati trebuie consultati inainte intr-un grup de frati duhovnicesti pentru a se constata sinceritatea lor in privinta actului care urmeaza sa-l faca .
    Nu-i gresit si sa spuna ceva [in biserica locala] in momentul cand este prezentat drept candidat pentru botez .
    Acolo insa -in apa – e nevoie de un ,,DA CRED” la intrebarea sau intrebarile care-i sunt puse.

    [altfel ajungem sa facem ceea ce consideram gresit la altii . Sa facem din botez o mare sarbatoare si nu un act care semnifica angajarea unui suflet in ,,alergarea spre Cer -pe calea ingusta”.]

  6. Mitica:
    @”Convingerea mea este ca cei care urmeaza sa fie botezati trebuie consultati inainte intr-un grup de frati duhovnicesti pentru a se constata sinceritatea lor in privinta actului care urmeaza sa-l faca.”
    Dar nu crezi ca asta e o practica curenta in bis. baptiste?
    Pt a reveni la subiect, crestinilor de prin secolul al doilea (nu cred ca chiar din primul) li se cerea sa spuna un fel de juramint/promisiune in genul „ma dezic de orice…”. Probabil se lua in considerare faptul ca ei apartinusera diferitelor culte pagine. Sunt de-acord cu Mitica si cu crestinii depe vremuri ca trebuie luat in considerare si „de unde vin” si eventualele conectii tenebroase ce se pot pastra (Doamne fereste!). Exista in NT cazul lui Simon vrajitorul…

  7. Dragă Mitică, perfect de acord cu tine, chiar şi cu verificarea (a cîta oară?) din apa botezului a hotărîrii candidatului. Dar ce să fac dacă imaginea mea despre botezul Domnului în Iordan nu se suprapune pe colocviul de la microfon de azi din bazin? 🙂
    Am să revin cu o altă postare, tot pe o temă fierbinte: masa Domnului.

  8. @,,Dar nu crezi ca asta e o practica curenta in bis. baptiste?”
    Doru Radu,
    E bine de acele biserici in care [inca mai ]functioneaza aceasta practica.

Comentariile nu sunt permise.