Fratele a murit, trăiască fratele (1)

V-aţi întrebat vreodată cîte parale v-ar fi costat pe vremea lui Velasquez, Rubens  sau Van Dyck ca să vă vedeţi faţa imortalizată? O avere colosală, vă spun eu!

Acum, nimic mai simplu decît să apeşi pe declanşator. Nu rămîne decît să alegi un suport pe care să depozitezi imaginile. Ajunşi aici, nimic nu mai e sigur, pentru că orice material de stocare se poate degrada în timp. Dar, în principiu şi cu recuperări periodice ale datelor, există şansa ca imaginea să-ţi supravieţuiască mulţi ani după ce nu vei mai fi. Şi mai e ceva: dacă imaginile rămîn, obiceiurile se şterg repede.

 

Pe de altă parte, fiecare imagine vorbeşte altfel celor care au cunoscut personajele, şi nu mă duc iar la feisbucul meu retro, ci mă limitez la cadrele digitale pe care le-am luat în ultimii ani.

Unele au valoare de simbol, traducînd sau explicînd schimbări de substanţă, care ţin de tectonica sufletului sau, în cazul de mai jos, de viaţa unei biserici.

Cînd fratele Cornel Almăşanu a fost înmormîntat eram în concediu, în cealaltă parte a ţării. N-am putut să-mi iau rămas bun de la el.

După aproape zece zile, tot acolo a avut loc un botez. Făclia a fost transmisă, într-un fel, de la un martor, la un cor de martori. Deoarece nu-mi amintesc ca cineva să fi amintit public de asta, am să fac eu legătura între evenimente,  pentru că, în mintea mea, asta s-a întîmplat. Iar în timpul acestui proces de aducere aminte, imaginile vechi s-au suprapus peste cele noi şi ceva n-a mers, ceva a sunat fals.

Teama noastră de a nu transforma botezul într-o spălare de păcate nu este singura care ne bîntuie: mai e şi cina, sau masa Domnului.

Deosebirea dintre trans- şi consubstanţializare fiindu-ne clară tuturor neoprotestanţilor, uneori e plictisitoare, dacă nu ridicolă, sublinierea acestui fapt. Ştim, pentru că de-asta suntem acolo. Din păcate, tocmai aceste deosebiri sunt folosite de unii ca armă de luptă împotriva celor de altă religie (neoprotestanţi versus ortodocşi şi invers).

Dar nu asta e singura problemă, ci mai e o alta, care ţine de un soi de ritual al săvîrşirii actului, de un obicei, instituit de un anumit om, la un anumit moment, şi urmat ani de zile de comunitate pentru ca, brusc, să fie abandonat, după ce omul care a făcut regula nu mai este.

A fost învăţătura aceluia greşită? sau sunt cei de azi mai aproape de adevăr, din moment ce amendează cu brutalitate un set de principii ani de zile afirmat şi necontestat?

Vom vedea cînd voi vorbi despre cină…

(va urma)

FOTOGRAFII

Atunci (2008)…

… şi acum (2012).

Anunțuri

Un gând despre &8222;Fratele a murit, trăiască fratele (1)&8221;

  1. [In memoria fratelui Cornel Almăşanu.]

    Precum trec stele strălucitoare

    1. Precum trec stele strălucitoare,
    De raza soarelui dimineaţa,
    Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
    Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

    Refren:
    Asta rămâne, nu veştejeşte,
    Ce pentru Isus ai făcut va sta;
    Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
    Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

    2. De lucrul tău altul se va bucura,
    Pe tine uitare te v-aştepta,
    Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
    Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

    3. Serv credincios, cel ce bine ai luptat,
    Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat;
    Te vei repausa, dar, ceea ce-ai plantat,
    În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s