Fratele a murit, trăiască fratele (2)

„Dacă rămîn firimituri pe tava pe care este pusă pîinea care este trecută pe la fiecare, fratele Cornel adună firimiturile, discret, şi le mănîncă şi pe acelea. Sunt coşurile lui cu firimituri, e partea lui. În toate gesturile nu este nimic ostentativ, nimic teatral. Totul este Adevărat.”

Aşa scriam în urmă cu mai bine de patru ani (Doamne! parcă a fost ieri…) despre felul în care ne învăţa fratele Cornel să luăm masa Domnului. Şi mai spunea multe, dar într-un discurs extrem de sobru şi de concis. Nu bătea cîmpii şi, mai mult decît orice, nu vorbea decît despre El.

La baptişti, lucrurile sunt mai simple (iar eu sunt baptist): pîinea vine frîntă de-a gata, iei bucăţica, aştepţi comanda, o mănînci şi ce rămîne în tipsie se acoperă cu o pînză, un capac, etc.

În timpul lui Cornel Almăşanu, care a fost Creştin după Evanghelie, luai o bucată din pîinea pe care o frîngeai cu mîna ta, şi o mîncai imediat. Dacă rămînea din pita colectivă, era redistribuită celor care erau în adunare şi mai rupeai cîte o bucată pînă nu mai rămînea nimic.

Cu ocazia botezului recent, am avut surpriza să văd cum pîinea rămasă dispare în dulap, cu alte cuvinte nu doar firimiturile, ci ditamai bucata a fost „baptist” dosită.

La fel s-a petrecut şi cu vinul, paharul n-a mai recirculat tur-retur (din punctul meu de vedere asta a fost o mare uşurare, pentru că sunt reticent să beau după altcineva, dar asta e altă poveste).

Gîndesc cei noi altfel? Gîndesc mai bine? Vor permanentiza noul sistem? E greu de spus, dar, pentru mine cel puţin, farmecul despre care scriam acum patru ani s-a risipit, odată cu omul care a plecat în veşnicie.

Dar, aşa cum v-am spus, rămîn imaginile. Unele dintre ele vorbesc de la sine, altele necesită explicaţii. Vorbim despre vremuri apostolice pe care pretindem că le înţelegem şi că le urmăm. Aşa să fie oare?

FOTOGRAFII (din 2008)

Cornel Almăşanu alergînd să „prindă” pe ceilalţi. Rommii, mai ales, sunt roade ale evanghelizării sale, din cocioabă în cocioabă.

Aşteptînd începutul adunării…

… şi la finalul uneia din ele. În grup, chiar în primul rînd, imediat lîngă fratele Cornel se poate vedea un individ într-un sacou galben şi tricou negru. Omul arată ciufulit şi murdar, privind saşiu spre cameră. Nu făcea parte din biserică, era un beţivan în trecere, dar obiceiul fratelui Cornel era să nu dea pe nimeni afară. Considera că i l-a trimis Dumnezeu. A insistat să fie fotografiat cu beţivul. În treacăt fie spus, nu am auzit să fi exclus pe cineva din adunare, din cei botezaţi. Mai mult chiar, el îi primea şi pei cei „cotonogiţi” prin alte părţi, indiferent dacă erau baptişti sau creştini după evanghelie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s