Un cuib de vulturi (2)

Ideea naţională este adînc cuibărită la Petru Vodă. Încă de la intrare te întîmpină nu atît crucea, la care te aşteptai, cît drapelul ţării înălţat pe un catarg tricolor. Brîul de la cornişa bisericii este, de asemeni, tricolor.

Sentimentul naţional este proiectat într-o matrice eternă, luînd, uneori, forme de-a dreptul vehemente. Europa de azi este „pentru noi, mormîntul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală, şi materială.”– Iustin Pârvu, într-un interviu.

Cu mulţi ani în urmă, Dumitru Stăniloae scria despre naţiuni că sunt „după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. În fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfîrşită.” La Petru Vodă, Uniunea Europeană este privită ca o construcţie făcută să zdrobească toţi strugurii, la grămadă, într-un singur teasc. Dacă există ceva ce merită gustat la Petru Vodă e totalul abandon al ideilor politic corecte, fără de care am fi, mai devreme sau mai tîrziu, alungaţi din lume.

„Un om pur”, spunea Dumitru Stăniloae, „necolorat din punct de vedere naţional, fără determinisme naţionale, este o abstracţie.” Şi tocmai această abstracţie este alungată din conştiinţe, la Petru Vodă. La Petru Vodă oamenii sunt extrem de coloraţi.

Spunea cineva (Ioan Sabău, citîndu-l tot pe Stăniloae), că „era bine dacă măcar unul din ierarhi trecea prin puşcărie. Vedea lucrurile altfel.” Era vorba, evident, de ierarhii ortodocşi, de închisoarea politică, de ispăşirea pentru credinţă, vie în amintirea celor de la Petru Vodă (cu atît mai mult cu cît însuşi Iustin Pârvu făcuse ani mulţi şi grei de temniţă comunistă). Mărturia celor peste 800 de preoţi ucişi de comunişti la Canal este un argument că au dreptate.

Toate astea se împleteau în mintea mea, fără să mă deranjeze tăcerea din jur. În lipsa dialogului pe care l-aş fi putut avea, dar l-am ocolit, nu din teamă, cît din respect, am trecut prin librăria mănăstirii şi am cumpărat un braţ de reviste, colecţia (aproape) completă a „Atitudinilor”, tipărită la Petru Vodă.

Am rămas surprins că numerele mai vechi erau mai scumpe decît cele noi, ceea ce îmi arăta, o dată în plus, că dincolo de capătul lumii lucrurile stăteau cu totul altfel decît le ştiam eu, cel din vale.

(fotografiile îmi aparţin, dar pot fi folosite de oricine)

Anunțuri