Espamosa

Am verificat spamul şi l-am găsit pe Barthimeu cu vreo patru comentarii. Cum a ajuns acolo, habar n-am, dar îmi cer iertare pentru asta. Cred că suprim spamul, dacă tot nu mă descurc cu el, decît să-mi pierd prietenii.

Mai nostim e că şi comentariile mele intră în aceeaşi zonă prohibită. Am postat în ultimele săptămîni la Ambasadorul, la Barzilai, la Tudor şi la Barthimeu, şi toate parcă nici n-au fost, parcă nici nu le-aş fi scris. Cred că nici la spam n-am ajuns :).

Cu alte cuvinte, se pare că trec printr-o zonă crepusculară a vieţii, în care trebuie să mă obişnuiesc cu dematerializarea. Comentariile mele devin abur, cele primite de la prieteni, la fel.

Sper ca toate astea să nu mi se tragă de la noul sistem de operare cu care lucrez. Am renunţat la Windows Vista, pe care l-am cumpărat o dată cu leptopul, acum cîţiva ani, cu sentimentul de mare uşurare că am scăpat de Bill Gates. M-am obişnuit cu Ubuntu (acum ajuns la 12.04) şi progrămuţele lui open source. Chestia îmi aminteşte de anii ’90. Nu l-am instalat pe o altă partiţie, adică sub Windows, si ca singur sistem de operare. Comunitatea Linux e plină de oameni simpatici.

Cu alte cuvinte, sper să nu se supere prietenii care postează comentarii şi ele nu apar şi-mi cer iertare anticipat pentru neplăcerile pe care le voi cauza fără să vreau.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Espamosa&8221;

  1. Dragă Răsvan, eu am ajuns să verific spam-ul regulat: găsesc multe comentarii care n-ar trebui să ajungă acolo (acele „false positive”).
    Askimet se mândreşte prin faptul că opreşte foarte multe comentarii. Este ca un „bodyguard” care, între sute de dubioşi, nu lasă în casa angajatorului nici prietenii cei mai buni, chiar dacă i-a mai văzut de multe ori înainte, chiar şi de au „invitaţie”, doar pentru că i se pare ceva în neregulă la ei, chiar şi când n-au nici măcar un „link” contondent 😕
    Cum nu-l poate concedia, e bine ca angajatorul să-l supervizeze din când în când.
    O zi fără spam! 🙂

  2. Dragă Tudor, mă bucur că mă linişteşti. Mîndria e prima treaptă înaintea căderii, deci, Askimet, teme-te! 🙂
    Cu Barthimeu nu e prima dată. Pot spune că el suferă de şucăr ancestral pe spamul meu. 🙂
    Mai nasol a fost cu comentariile mele. Pînă la urmă i-am schimbat şi titlul, că m-a umplut plînsul 🙂

  3. Frate Cristian,

    am simțit că erați pe „peron” și v-am ratat.
    Îmi pare rău și vă mulțumesc totuși pentru mesaj! Îl voi ține minte!
    Voi verifica mai atent sertarul de spam dar sper să nu mai ajungeți acolo!

    Mult har!

  4. Frate Adrian, mă bucur că, din cauza lui Barthimeu, am ajuns amîndoi să verificăm spamul 🙂
    Mă bucur şi că aţi recuperat comentariul, pentru că nu era să vă las pe peron fără să vă urez să aveţi har şi binecuvîntare de la Dumnezeu.
    Cu mare drag.

  5. Răsvan dragă,
    Prietenii adevărați nu se pierd atît de ușor cum ar crede sau ar vrea unii.
    „Nu mor caii (pur sînge) cînd vor căinii (vagabonzi)!”- asta ca să citez (cu adnotările necesare) o vorbă celebră a lui Nichita, preluată din înțelepciunea populară.
    „Pe bune!” și „Cu bine!” 🙂

Comentariile nu sunt permise.