Agapia lui Grigorescu (2)

 

(fotografii personale)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Agapia lui Grigorescu (2)&8221;

  1. Eu nu le dau să placă, ci le pun pentru că există! E vorba de istorie şi de cultură, nu de gust. Grigorescu e (şi) acolo, la Agapia. Mă miră că nu agereaţi stilul, din moment ce sunteţi catolic. Se apropie mai mult de catedralele dvs. pictate prin Renaştere. Dacă Agapia lui Grigorescu nu e şi a dvs., nu văd ce legătură au „iudeii vremii” cu chestia asta. Am văzut mulţi vorbind în numele maselor, dar unul să se pronunţe în locul celor adormiţi, mai rar 🙂
    Apoi, Grigorescu picta interiorul bisericii în tinereţe, cînd influenţa pre-rafaeliţilor era evidentă. Este o biserică ortodoxă care nu e zugrăvită în stil bizantin, aşa cum aceea de la Durău, despre care am scris, are altă taină.
    Fotografiile sunt făcute cu multă dificultate, în condiţii de lumină extrem de precare. Nu cred că le veţi găsi prea uşor pe net, în altă parte.

  2. Ştiu, dar nu m-am putut abţine. Nu e vorba de stil, ci de figura personajului. Altfel, îmi place Grigorescu în toate stilurile. Dar deocamdată nu pot concepe ca un ciobănaş că aibă trăsături mai virile decât Mântuitorul. Mulţumesc şi eu pentru efortul şi talentul dumneavoastră, a fost doar o izbucnire nefericită.

  3. Dacă Grigorescu poate fi acuzat de ceva, este pentru manierismul în care a căzut la bătrîneţe. A recunoscut-o singur, de altfel. Din păcate, picturile interioare ale bisericii de la Agapia, şi mai ales cea de mai sus, au lansat o serie nesfîrşită de kitschuri, pe care le vedem, mai ales astăzi, la tot pasul. E o ironie a vieţii şi a artei să cadă în ridicol, prin folosire nepotrivită şi la indigou.
    Mă bucur că-l iubiţi pe Grigorescu. Şi eu, şi nu numai pe el, ci şi pe mulţi alţi pictori români.

Comentariile nu sunt permise.