Mi-e groază, mi-e ruşine şi mi-e scîrbă…

Duţă, fostul preşedinte al CNAS, afirma ieri, la B1 Tv, la emisiunea lui Cristoiu, că sunt pregătite 20 de milioane de cipuri de sănătate, gata să fie implementate în teritoriu, numai să vrea Ponta chestia asta.

Că un ordin al acestuia ar pune pe treabă imprimeria naţională, care doar atît aşteaptă, cu motoarele duduind, şi cît ai clipi, oamenii ar beneficia de cardul de sănătate, iar viaţa lor ar deveni, din neagră-cenuşie, roz bombon.

De asemenea, că reţetele ar putea fi, din acel moment, eliberate pe cale electronică, evitîndu-se, astfel, fraudele colosale din sistemul sanitar, ivite pînă şi prin relaţia medic-farmacist.

Povestea e o gogoaşă cu atît mai fierbinte, cu cît, de ieri încoace, se ştiu (doar) cîţiva din marii escroci care ne fac de rîs pe toţi, bandiţii cu reţete false. Personal, mă îndoiesc să fie numai ăia 20 sau 22.

Ceea ce pot spune, însă, e că spitalele de genul celui în care lucrez (şi, din cîte am auzit, mai sunt şi altele), nu sunt pregătite, din punct de vedere tehnologic, să facă faţă programului informatic anunţat de Duţă cu atîta pompă. În teritoriu nu există suficiente calculatoare, suficient personal să lucreze la ele, nu există reţea de internet atît de stabilă încît să susţină, permanent, un proiect de o asemenea anvergură.

Sistemul sanitar e, şi aşa, de mult secătuit de bani şi de oameni competenţi. Conştiinţa n-o pot evalua, dar vă asigur că şi de aia ducem lipsă. Evident, dacă după ce nu mai suntem la putere,  vrem să facem propagandă politică, nu văd ce ne împiedică. Părerea mea e că s-au cheltuit sume enorme de pomană, din care s-a ales gaura de la covrig şi acum începe abureala, mascarada, batista pe ţambal.

Nu vreau să fiu profet, şi cu atît mai mult, să cad de mincinos, dar vă pot spune că, în curînd, se va alege praful de tot ce-a mai rămas în medicina românească. Omul va plăti din buzunarul lui, şi aşa secătuit, fiecare cent pe care-l va mai găsi prin gospodărie, pentru o zi de speranţă, şi aia iluzorie.

Săracii vor muri ca muştele, cu cipul pe piept. Ţara asta a ajuns o colonie decrepită, la cheremul liftelor din interior şi un abator experimental al celor puternici care conduc lumea, şi americani şi europeni, deopotrivă.  Cunosc sute de cazuri de bolnavi în acest sens, şi numărul lor creşte de la zi la zi. Şi asta numai aici, în preajma mea, în timp ce Duţă şi cei din lumea lui se lăfăie în lux şi tratamente „în afară” şi niciunul nu vorbeşte de reforma morală, care ar trebui să înceapă cu ei.

Mi-e groază, mi-e ruşine şi mi-e scîrbă că am ajuns medic bătrîn în România.

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;Mi-e groază, mi-e ruşine şi mi-e scîrbă…&8221;

  1. Rasvane, nu-ti fie nici groază, nici rușine, nici scârbă de faptul că ai îmbătrânit ajutând pe oameni, mari sau mici, cu puținele posibilități, să aibă câteva zile mai bune! Dumnezeu dă viața, Dumnezeu ia viața, noi ce putem face este să imbunătățim sau să stricăm calitatea ei! Unii o strică, și alții, printre care un medic bătrân din RO, ajută la îmbunătățirea ei! Fii binecuvântat și fii o binecuvântare!

  2. Dragă Mike, îţi mulţumesc pentru binecuvîntări. Fără falsă modestie, nu le merit. Dacă aş lua un model, nu pe unul ca mine l-aş alege. Dar nu despre mine vreau să vorbesc. Am să-ţi povestesc, în cîteva cuvinte, un caz concret, de astăzi.
    Sunt internist, nu ar trebui să asigur urgenţele decît în gardă, dar camera de primire fiind în secţie la mine, cu tot ce aduce ambulanţa trebuie să văd ce-i de făcut. Nu sunt plătit pentru asta. Nu mai sunt oameni pentru UPU în România. Toţi pleacă în afară. Ambulanţa nu are medici. Arafat ascunde adevărul cu Smurdul lui. Aici sunt angajaţi, la Smurd, oameni care au făcut un fel de pregătire sanitară de şase luni şi sunt total tîmpiţi. Aduc bolnavii ca pe sacii de cartofi.
    Omul era în comă. Familia spunea că nu făcuse dializa renală la timp. O făcea la Botoşani. Eu ţin de Iaşi. Sunt la mijloc de drum, între un bou şi-o belea. Telefonez acolo, la nefrologie Iaşi. Ăia comunică la Botoşani şi află ceea ce familia mi-a ascuns: că bolnavul era cu cancer bronhopulmonar în faza terminală. Asta pe lîngă chestia renală.
    Comele, dacă nu sunt din cauza dializei sau nu sunt traumatice, ajung la UPU Medicală Iaşi. Am sunat acolo. O tipă mi-a spus să-l trimit la Pneumologie. I-am zis că e un caz depăşit. Conform protocolului, trebuia investigat la ei. Răspunsul? Un val de istericale, încheiat cu „Aşa vă spălaţi pe mîini cu toţii!”, deşi ştia că spitalul meu nu poate asigura rezolvarea unor cazuri de asemenea complexitate. Pînă şi salarizarea e complet diferită. Pînă la urmă, l-au acceptat.
    Familia, pe de altă parte, trăgea să-l ia acasă, „dacă tot moare…”.
    Am început să urlu: „Da’ eu sunt Dumnezeu să hotărăsc cît trăieşte ruda voastră?”
    În afară de lipsurile materiale crunte din sistem, cele care s-au erodat în mod dramatic au fost (şi sunt) relaţiile între colegi şi raporturile medic-bolnav.
    Ţi-aş putea povesti o mie şi unul de cazuri, dincolo de teorie.
    Ce reprezint eu în tot acest sistem? Un laş ca toţi ceilalţi!
    Să-ţi spun ce scria Samuel Butler, citat de Eliade în „Jurnalul portughez”?:
    „A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă să fii sănătos, frumos, cu mintea întreagă, priceput, să ai o fire prietenoasă şi să dispui de o sumă considerabilă de bani.”
    Eu n-am nimic din toate astea. Noi, în România, Îl iubim pe Dumnezeu pe gratis 🙂

  3. Rasvane, imi permit aici sa-ti vorbesc la per-tu, fiindca daca te-as cunoaste din sarumana nu te-as scoate, tu nu esti un las: esti un copil frumos al uratelor vremuri din urma. Spui ca ai urlat: cred ca mai degraba ai mormait ca ursul, in aparare. Urat ce se intampla. Cat despre las, eu sunt acela. Uite, la blogul meu, ma caznesc de mai bine de o luna sa termin de tradus capitolul 16… mai e putin, dar m-am luat cu altele… Si cu foarte multe suparari… si uite asa, degeaba stiu eu aia si aia si aia, daca le tin la mine in sertar. Totul se naruie imprejur: fiara incepe sa-si piarda pomada si machiajul – vezi cum i se nazaresc coarnele si coltii? Cate hule pe minut pornesc de la acel parlament european? Cine suntem noi? Noi nu putem schimba nimic, decat sa ne rugam, sa ramanem credinciosi si sa face binele la scara micro, ca atat ne e dat.

  4. Dragă Daniel, te îmbrăţişez!
    „Totul se naruie imprejur: fiara incepe sa-si piarda pomada si machiajul – vezi cum i se nazaresc coarnele si coltii?”
    Văd!

  5. Rasvan,
    As fi interesat sa ne spui ce ar trebui reformat si cum in sistemul medical din RO… sa zicem ca ai fi numit tu maine Ministrul Sanatatii ,etc….Chiar ma intere opinia ta… Mersi

  6. Dragă Val, ce poţi face într-o ţară aflată în colaps economic? Cum poţi face medicină fără bani? Direcţiile Sanitare şi Ministerul Sănătăţii colcăie de funcţionari inutili. La casa de sănătate e lux de te orbeşte. Sistemul nu se mai poate regla singur, din interior. Ministrul Sănătăţii e doar un funcţionar şi atît. Banii colectaţi din sănătate acoperă găurile negre din buget. Cei ajunşi în sistem se pierd în nisipurile mişcătoare ale corupţiei de la toate nivelurile. Există o mafie a firmelor de medicamente. Băsescu o ştia, a vorbit despre ea, dar n-a făcut (sau n-a putut să facă) nimic. Val, e ca un ghem de vipere: dacă tragi de coadă una, te muşcă cealaltă. Orice ai încerca să faci în ţara asta, ăştia îţi înscenează ceva şi a doua zi eşti arestat. Dacă aş fi ministrul sănătăţii, primul lucru mi-aş face valiza cu strictul necesar, s-o am cînd mă saltă băieţii. 🙂

  7. Te cred ca-ți vine să urli, și, cred că e bine să urli din când în când! Și dacă te-ai lua pe tine ca model, sau dacă noi ne-am lua pe noi ca modele, am fi oare mai buni astăzi decât ieri sau mâine decât astăzi? Si nu trebuie ca noi să ne luăm ca model, important este câți din cei ce vin după noi ne iau ca model! Ne calcă cineva pe urme? Ai zis ca ești un laș! Nu te cunosc personal, dar din câte cunosc eu un laș nu ar face ce-ai făcut tu în episodul amintit, și care sut sigur că nu este primul sau singurul!
    Hai sa-ți spun și eu o povestioară cu tâlc ( nu știu cine a scris-o nici nu cred că-i adevarata, nici nu are importanță, dar pot și eu, ca și tine să învățăm ceva): se spune că un martor privea la doi creștini și îi catgorisea: uite ăla îl iubeste tare pe Domnu și tare este iubit de Domnul înapoi pentrul că tot ce cere în rugăciune primește! Celălalt nu prea pentru că nimic din ce cere nu primește. După un timp primește o lămurire a dilemei sale. Domnul îi spune că cel ce nu primește răspuns este de apreciat pentru ca în ciuda rugăciunilor neascultate, tot îl iubeste pe Domnul!
    Să faci ce poți când ai toate posibilitățile, nu-i mare lucru, este normal, dar să faci mai mult decât posibilitâțile tale, atunci este ceva deosebit! Tu ai harul Razvane ca în fiecare zi să faci ceva deosebit, eu aici sunt de duzină! Te invidiez! Știu că nu-i ușor, dar nimeni nu cred că ți-a promis că va fi ușor!
    Fii binecuvântat, fratele meu! Știu că ești o binecuvântare!

  8. Draga Rasvan,
    -am vrut doar sa pun ,,Like” dar nu ma primeste sistemul
    [cred ca din cauza ca nu am blog]
    -am vrut apoi sa-ti scriu ca ,,sufar ”alaturi de tine [intelegand cat de mult iti iubesti vocatia si ce putine resurse umane si materiale au mai ramas in tara noastra.]

    un prieten mai in varsta decat mine mi-a trimis acest mesaj
    [eu il pricep in parte dar simt ca se potriveste…]
    Sa fii binecuvantat si mai departe in tot ce faci!
    http://www.youtube.com/watch_popup?v=h60r2HPsiuM&feature=youtube_gdata_player

  9. Dragă Mitică, mulţumesc pentru comentariu. Citeam undeva că una din faţetele răului e să transmiţi ceva greşit mai multor persoane. De aceea, mă feresc să fac consideraţii cu caracter general, pe cît pot, mai ales cînd vine vorba despre lumea medicală pe care, de bine de rău, o cunosc destul de bine şi de mic copil, la început văzută prin filtrul tatălui meu, apoi prin contact direct cu ea, la toate nivelurile. După ani de zile de alunecare din rău în mai rău, crede-mă că mă îndoiesc că ceea ce fac acum ţine de vocaţie. Din afară pare frumos, din interior adevărul e că mă sufoc. Din păcate, mesajul pe care-l transmit celorlalţi este fals prin omisiuni repetate. Încă din primul an de după ’89, cînd se mai putea face ceva, sistemul a intrat într-un soi de amnezie: uităm de la mînă pînă la gură. Întoarcem spatele adevărului şi pentru că ne facem că nu ştim ce se petrece, ne imaginăm că răul a dispărut, sau că nici n-a existat. Cînd zilele de muncă nu încep cu o rugăciune, ci cu o înjurătură, nu mai e vorba de vocaţie, ci de prostituţie. Simplul fapt de a participa la simulacru, de a face parte din sistem, de a te hrăni din el, îmi asigură un capital de scîrbă pentru tot restul zilelor.

  10. „Domnul îi spune că cel ce nu primește răspuns este de apreciat pentru ca în ciuda rugăciunilor neascultate, tot îl iubeste pe Domnul!”

    Dragă Mike, mulţumesc şi pentru cel de-al doilea comentariu. Să ştii că de la Dumnezeu primesc răspuns în fiecare zi. Spunea cineva că pentru unii Dumnezeu nu există doar pentru că nu-L caută. Aşa e şi cu răspunsurile Sale: dacă te faci că nu le-auzi sau, duhovniceşte, ai surzit, spui că Domnul tace. 🙂

  11. Dragă Răsvan, industria medicamentelor a ajuns o afacere pentru mulţi magnaţi: cele mai profitabile tranzacţii sunt cu statul, din banii cetăţenilor. Unul din mediile cele mai avantajoase sunt cele care implică şcolile, pentru că elevii sunt mai uşor de persuadat, iar părinţii lor mai uşor de convins.
    Îţi dau un singur exemplu personal: astăzi, am fost chemaţi pentru a lua vaccinul antitetanic (în ora de…. educaţie fizică!). O chestie curioasă este că nu ni s-a cerut o aprobare de la părinţi pentru a-l lua, ci invers, o declaraţie pentru a nu-l lua (pe care eu şi fratele meu o vom aduce mâine). Mă întreb: cum se poate ca un vaccin care ameliorează situaţii nu prea comune (infectarea unor răni netratate) să fie luat nu ca un drept, ci aproape o obligaţie? 😕

  12. Dragă Tudor, rapelul cu vaccin antitetanic se face la vîrsta voastră, pentru a asigura un titru de anticorpi suficient în cazul în care suferi de o rană cu potenţial tetanigen (te uiţi după fete şi calci într-un cui ruginit :)). În caz de război, de pildă, toată populaţia (tinerii şi cei de vîrstă mijlocie) trebuie revaccinată. Dacă vrei să fiu paranoic, poate se aşteaptă unii la cutremur, mai ştii? 🙂
    A fost o perioadă cînd vaccinul a lipsit din spitale şi a fost mediatizată chestia la TV.
    În afacerea cu medicamente: toată lumea acuză, dar nimeni nu e condamnat. Mă feresc să fac speculaţii, atîta timp cît nu pot dovedi nimic.

  13. Dragă Răsvan, mie mi s-a părut curioasă nu componenta medicală (vaccinul este o măsură de precauţie), ci deontologică, faptul că s-a vaccinul antitetanogenic s-a administrat în şcoli (sau, cel puţin, în liceul nostru) ca o chestie ce consideră respingerea, nu acceptarea, drept o situaţie aparte.
    Mă gândeam la situaţia ipotetic-absurdă a unui elev care, mergând ca-n turmă să facă vaccinul, stupefiază post-facto nişte părinţi – să spunem – conspiraţionişti, care nu voiau ca al lor copil să facă vaccinul. Ce se întâmplă atunci?
    Când se administrează un vaccin la nivelul învăţământului naţional, trebuie să se evalueze cât mai realist dacă este strict necesar în acest mod (pseudo-obligatoriu): nu cred că avem surplus de vaccin, iar riscul de tetanogenie este destul de redus – România este totuşi, o naţie încălţată :-), şi nu cred că japoneziii (de exemplu), care au mai multe cutremure decât noi, pun primă importanţă pe răni ce se pot infecta, ci pe rezistenţa clădirilor.
    Anumite situaţii dubioase se explică cel mai simplu prin intenţiile îndoielnice ale celor din funcţii de conducere. Nepăsarea lor totală este de neconceput.

  14. Rasvan,
    Din cunostiintele tale, sti vreo tara (sau mai multe) unde sistemul medical e bine pus la punct? Care ar fi cele mai bine organizate tari dpdv medical? Multumesc.

  15. Dragă Val, generalizările pot ştirbi sensibilitatea ideilor. Prefer să tratez anarhic şi stîngist un moş şi-o babă, decît să fac apologia medicinii cubaneze sau canadiene, de exemplu 🙂
    Eu mă simt mai bine în poziţia de povestitor, decît de analist. M-aş plictisi cumplit să fac altfel.

  16. „…faptul că s-a vaccinul antitetanogenic s-a administrat în şcoli…”

    Doamne, Tudor! dar cum vrei să injectezi toţi berbecii odată, dacă nu adunaţi în ţarc? 🙂
    S-a constatat că prin invitaţie la medicul de familie, răspund puţini.

    „nu cred că japoneziii (de exemplu), care au mai multe cutremure decât noi, pun primă importanţă pe răni ce se pot infecta, ci pe rezistenţa clădirilor”

    Japonezilor, dacă le spui să stea în cap, stau. La noi, viaţa la ţară, ca să zic aşa, e ca din Topîrceanu:

    Cînd se ia cîte-o măsură,
    Lumea-njură
    Pe agentul sanitar
    Si-l întreabă fără noimă:
    – Ce-ai cu noi, mă ?
    Pentru ce să dăm cu var ?…

    Nu ştiu dacă sezizezi similitudinile 🙂

    NU fi supărat pe mine, dragă Tudor, dar prefer să te ştiu înţepat, decît încordat (în opistotonus) 🙂

  17. „cum vrei să injectezi toţi berbecii odată, dacă nu adunaţi în ţarc?”
    Fireşte că-n şcoli trebuie să se-nceapă, dar populaţia adultă de unde s-o iei?

    Sper că n-am ajuns, în urbe, chiar ca-n Topârceanu 🙂
    Deşi „(mai bine înţepat, decît încordat”, n-am făcut vaccinul din lipsă de încredere. Ştiam ce presupune şi nu-s străin de înţepături, iar atenţia la obiecte contondente în viaţa cotidiană nu exclude o altă măsură de precauţie, dar m-am revoltat faptul că n-am fost anuntaţi de „vaccinul care este bine să-l faceţi” (reluat anul acesta) măcar cu o zi înainte. În situaţii mai deontologice, l-aş face anul viitor.
    Deşi m-am abătut de la subiectul iniţial, am dat această explicaţie suplimentară şi pentru a surprinde un anumit aspect din sistemul medical al unei şcoli cu mii de elevi şi atât de mari (cum este liceul nostru): lipsa de disponibilitate.

    De supărat, n-am de ce să fiu :-). Tu eşti un medic care vrea binele pacienţilor, alţii le vor doar timpul ori banii (de sunt la stat ori în privat)…..

Comentariile nu sunt permise.