Oamenii măriei lor, pîrdalnice jivine…

Cristian Sima este dovada faptului că România n-a stat în loc, în ultimii 20 de ani, şi l-a creat pe el, personaj complex care pare desprins din imageria interbelică de pe la noi. Amestecul de şmecherie, de praf în ochi, de pseudocultură, de ţopîrlan sadea, poleieşte un soi de vierme care se mănîncă viu, de peste 50 de ani, în România: securistul ajuns om de afaceri, dur şi sîrmos, rapace şi periculos pentru digestia socială a unei ţări bolnave de comunism.

Omul trimite trei scrisori lui Radu Soviani, pe care acesta le postează pe blog. Pentru Cristian Sima, acest procedeu, de a face vîlvă în jurul său, era singurul posibil să-l salveze de răzbunarea mafiei, a „oamenilor de onoare”, cum îi numeşte el, deosebindu-i de „oamenii onorabili”, afaceriştii noştri cuminţi şi cinstiţi.

Invocă un timp necesar pentru scris, nu mai lung de două-trei săptămîni, în care să lase contemporanilor şi posterităţii urma trecerii sale prin scîrna pămîntului. Textele sale de pînă acum, dincolo de indiscreţiile de băiat de prăvălie, care trage cu ochiul la amanţii cucoanei şi infidelităţile jupînului, mustesc de o filozofie de viaţă gregară cu accente de un ridicol absolut.

Morala, dacă poate să existe vreuna, e că în jurul acestui specimen au gravitat şi gravitează nume cu rezonanţă din viaţa publică din România. Politicieni şi dame bine, fanţi de mahala, aventurieri, mafioţi de carton, ex miniştrii şi ex secretari generali de partid, toţi mînaţi (şi mînjiţi) de o neostoită foame după bani.

Cîteva fragmente:

„…mi-era imposibil sa-mi continui ipocrizia pentru a satisface o lacomie generala a clientilor,lacomie pe care am exploatat-o la maxim in demersul meu de a le castiga increderea si respectul…”

„Am nevoie sa-mi spun adevarul, sa-l urlu, indiferent de ce se va intimpla dupa aceea. Inainte insa este impetuos necesar sa-mi recunosc greselile. Voi plati pentru ele cu demnitate. Soarta mi-a dat enorm pina acuma si e normal sa mi se ceara dublu, totdeauna platesti cu dobanda mare.”  („impetuos” în loc de „imperios”, după care citează din… Francois de la Rochefoucauld!)

„Aveam nevoie sa fac oamenii sa cistige pentru a fi adulat dupa aceea.”

Cristian Sima, un personaj grotesc care se vrea tragic.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Oamenii măriei lor, pîrdalnice jivine…&8221;

  1. Buna spre-amiaza. Dar ce jivine, de-au supt la sanul maicii europe. Comunismul de-abia acum facu poc pe loc pentru cei ce-l crezura apus. A apus comunismul in Apus a Apus. Rasvane, tu trb sa dai lectii de jurnalism. 🙂 Se umplu lumea de comunism cand toti ii canta prohodul. Comunismul e mai acut ca niciodata. Cezarii socialisti pun de-o eutanasie mai ceva ca la Birkenau – sculptarea limbii cetateanului european. Si in toata nebunia asta, pardalnicele jivine isi autoflageleaza narcisismul bolnav si zanganitor cu o sarma ghimpata furata din chilotii papei.

  2. Bună spre dimineaţă, deja :), dragă Daniel.
    Ceva n-am înţeles la potlogarul ăsta de Sima: de ce le zice „mafioţi” şi nu, mai pe şleau, „masoni”? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s