Laudă-mă gură, că-ţi voi da friptură!

Un prieten mi-a telefonat, spunîndu-mi: vezi că la B1 TV e Cărtărescu, Patapievici şi Liiceanu!

O emisiune culturală? Cum să refuzi aşa ceva? Am deschis repede televizorul şi, ce să vezi? am aisistat, cu uimire, la una din cele mai penibile demonstraţii de grandomanie cu public, la nivel înalt, din viaţa mea.

(Evident, e o părere personală, pentru care rog să nu fiu pus la zid şi pe care nu încerc s-o impun nimănui. Nu rămîne decît ca, pentru cei ce n-au văzut emisiunea, să o acceseze în zilele viitoare de pe saitul televiziunii respective, unde există înregistrările emisiunilor lui Robert Turcescu, şi să-şi facă singuri o părere.)

Oamenii aceştia se adunaseră să apere ICR-ul lui Patapievici şi să se plîngă de lucrurile care se scriau despre ei în ultima vreme, pe forumuri, pe unele bloguri şi, mai ales, în unele ziare şi la posturi concurente de TV (la fel de tîmpite, dacă e să o luăm aşa, ca şi B1 Tv, gazda lor din seara respectivă).

Mărturisesc că nu mă mai uit de mult la Realitatea sau la Antena 3 din motive de igienă mentală şi, de cînd nevolnicul de Elvis a desfiinţat TVR Cultural, nu mă mai uit, practic,  la posturile româneşti (cu excepţia meciurilor, dar asta e altă poveste).

Aşadar, Cărtărescu era cel mai bun brand pentru România, cel mai ieftin de comercializat (ca şi Nadia Comăneci şi alţi sportivi de-ai noştri) şi cel mai talentat scriitor român în viaţă, menit să facă uitaţi hoţii şi violatorii care au invadat lumea după revoluţie.

Cărtărescu a povestit o snoavă auzită de el în Grecia, despre o tînără care s-a căsătorit cu un babalîc de 80 de ani şi i-a făcut vreo cinci copii. Lumea, proastă cum e şi pe la noi, mînca ce nu trebuie, că femeia i-a făcut cu alţii. Atunci, bătrînul, care avea o prăvălie în orăşelul ăla şi ambîţul pe măsură, i-a pus pe toţi, şi nevastă şi copii, în vitrină, şi i-a descălţat pe ăia mici, care aveau toţi şase degete la un picior, exact ca tatăl lor, băboiul. Morala? tot aşa îşi va apăra şi el, Cărtărescu, romanele, că sunt scrise numai de el, din moment ce au, ca şi autorul lor, şase degete.

Patapievici, care era să moară sufocat în timpul povestirii, a fost lăudat de Liiceanu drept mintea cea mai valoroasă din vremurile noastre, de care nu trebuie să ne batem joc, pentru că altul ca el nu se mai fabrică.

Andrei Pleşu a fost şi el invocat, ca pe sfinţi, în absenţă, că e un bun naţional de tezaur, o valoare inestimabilă a culturii româneşti din toate timpurile, pe care nu ai voie să îl iei la şuturi, cum face o parte din poporul român.

Pe Liiceanu nu l-au lăudat, dar cînd vorbea el, tăceau toţi, ca să se vadă cine e şeful (măcar şi pentru emisiunea respectivă).

La un moment dat a intrat în emisiune, prin telefon, şi Andrei Şerban, regizorul de teatru care, din lipsă de adulatori, s-a lăudat singur şi, evident, i-a apărat pe ceilalţi. Cărătrescu, spunea el, e din altă lume, de fapt, e ca şi el, Şerban, sunt valori intangibile, mondiale, recunoscute pe tot mapamondul, pe care vulgul de la noi nu le poate macula, pentru că nu le poate ajunge.

Finalul emisiunii l-a găsit pe Cărtărescu cu valizele pregătite simbolic de emigrare, de exil adică, cum l-a numit el. Şi aşa, spunea, România e pe buza prăpastiei,  şi a fi român, înseamnă a fi european. Avem două cetăţenii, deci dacă un român nu e european, nici român nu e. (Ceea ce, dacă-mi daţi voie, e o mare tîmpenie emisă de maestrul).

După emisiune, prietenul meu m-a sunat din nou: „Mă, mi-a zis el, tu dacă ai avea cîteva sute de mii de coco şi vedeai că în ţară treaba se împute, nu-ţi luai nevasta de-o aripă şi n-o tundeai spre zări mai calde?”

Mi-am amintit de Ioanichie Bălan, stareţul de la Sihăstria, cel care, cu ceva timp în urmă, îi ţinuse la uşa mănăstirii pe „ăia de la Humanitas”, în frunte cu Liiceanu şi cu Patapievici, pe motiv că erau masoni. O fi ştiut omul ceva…

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Laudă-mă gură, că-ţi voi da friptură!&8221;

  1. Daca acesti oameni nu sunt modele in cultura contemporana, ne-ati putea da cateva exemple care merita admirate si stimate! Cu nume si prenume. Altfel, discutia nu are sens. Sau macar dati-ne dvs definitia omului de cultura contemporan care ar trebui sa fie un model pentru tanara generatie!

  2. Dragă YoYo, cred că n-ai înţeles postarea: eu nu le contest acestor domni taletul, cultura, geniul, dacă vrei. Pe mine m-au surprins neplăcut trei lucruri: că pleacă urechea la bîrfe de periferie, că se laudă unii pe alţii fără pic de jenă, unul pe celălalt, fără să roşeacă şi că recurg la asemenea emisiuni prin care nu se ridică cu nimic mai sus decît calomniatorii lor.

  3. Dragă Rodica, zeii din Olimp se îmbătau cu hidromel. Ăştia trei sau patru, eroii de ieri, se îmbătau de sine (şi de la sine). 🙂
    Pentru ei faptul că mîndria este începutul căderii nu le reprezintă nimic.

  4. Doi adversari politici din perioada interbelica purtau un dialog in care unul, avocat de meserie, ii atragea atentia celuilalt ca nu are ce cauta in politica deoarece este inginer si nu cunoaste legile, etc. Raspunsul inginerului a fost de genul: eu vin in politica nu ca sa va invat legile si cum se fac acestea, ci masura.
    In timpurile acestea, se pare ca, multi dintre noi am uitat masura. Masura vorbelor, masura competentelor, masura lacomiei, masura omeniei si cate alte multe masuri.
    Ma gandesc, oare ei s-au uitat in reluare sa vada cat sunt de penibili?????

  5. Si nu cred ca doar o singura personalitate poate fi un model pentru altii. Suntem oameni, deci nu suntem perfecti si suntem supusi greselii. Dar daca vrem sa tindem catre perfectiune si atunci cand suntem in ultimele ceasuri ale vietii sa spunem ca suntem fericiti ca am avut o viata frumoasa si am lasat ceva in urma, ca ne simtim impliniti, nimeni nu ne opreste sa citim mult, sa analizam, sa discutam si sa ne tinem drept calauza cele 10 porunci. Caci ele nu sunt vorbe in vant.

  6. Stimate rasvancristian, ce ai vrea sa faca oamenii astia? Sa stea in camarute intunecate si sa nu discute nimic? Si daca tot ai recunoscut nepasator si persiflator ca sunt oameni de valoare, ce ai vrea sa discute? Sa se injure cum fac politicienii? Normal ca isi recunosc valoarea, insa lauda este activitatea

    Lasa, bine ca avem alti oameni de cultura ca Gigi Becali si Plagiatorul sef si micutul Hitler absent din Parlament care se lauda fiecare pe fiecare dar nimeni nu ii scutura.

    Lasa, sa plece astia, ‘telectualii cu ochelari, ne-a fost bine inainte de ’89 cand erau cu calusul la gura, sa ramanem noi cu dambovitenii nostri „saraci da’ „cistiti” „. Pe Becali il tinem europarlamentar sa ne reprezinte iar pe astia care nu se injura pe la TV, ba chiar isi recunosc unul altuia valoarea, sa ii luam la misto, ca asa ne invata pe la teve mai nou. Poate daca se luau de par in studio erau foarte apreciati, asa…

    @Raluca, bravo, bine ca ai observat ce penibili sunt. Da-mi in schimb o lista cu alti 3 care nu sunt penibili si la care te-ai uita cu placere.

  7. Imi cer scuze pentru o eroare in textul de mai sus, cumva s-a truncheat. Am vrut sa scriu:

    Normal ca isi recunosc valoarea, insa lauda este activitatea destul de normala intr-un mediu normal, de oameni normali care se respecta pe ei in primul rand si pe restul, oameni care cauta ceva bun la celalalt, nu ceea ce este rau, pentru a-l judeca.

  8. Dragă Adi, poceala la intelectualii români nu e de azi, de ieri. Şi înainte de venirea comuniştilor la putere erau discuţii, invidii, camarile, presă ostilă sau cafenele unde mureai şi înviai de la o săptămînă la alta.

    Ţi-am răspuns printr-o postare, pentru că sunt convins că avem ce discuta…

  9. Stimate Adi,
    Răsvan a explicat ce le reproşează celor 3 „titani ai culturii româneşti”: „că pleacă urechea la bîrfe de periferie, că se laudă unii pe alţii fără pic de jenă, unul pe celălalt, fără să roşeacă şi că recurg la asemenea emisiuni prin care nu se ridică cu nimic mai sus decît calomniatorii lor”.
    Din păcate, cum zice o vorbă, „le-au murit lăudătorii” sau, cum zice Vindecătoru’, „pentru ei faptul că mîndria este începutul căderii nu le reprezintă nimic”.

  10. @rasvancristian de acord, insa unde sunt personalitati puternice sunt si astfel de lucruri. Il dau din nou exemplu pe alde Becali care are personalitate puternica insa e gaunos pe dinauntru… e mai bine sa vedem niste intelectuali totusi ca se „cearta” pentru ca din asta iese ceva constructiv in cele din urma. Din galceava actuala de pe scena politica si nu numai ce castigam?

    PS: a nu se intelege din postarea mea ca nu apreciez critica constructiva si autocritica. Le consider foarte importante, la fel de importante ca si simtul masurii respectiv autocenzura.

  11. Adi, nici eu nu contest opera celor 3, dar da-mi voie sa am o reactie de respingere fata de odele create catre propriile lor persoane. Cineva spunea ca dupa ce a terminat o lucrare si a expus-o publicului nu mai are niciun drept asupra ei: nici pro nici contra. Pentru mine modestia este o calitate la care tin foarte mult, ce sa-mi fac?

Comentariile nu sunt permise.