Ce aştept de la tenori

Şi înainte de venirea comuniştilor la putere erau discuţii, invidii, camarile, presă ostilă sau cafenele unde mureai şi înviai de la o săptămînă la alta.
Cei trei ştiu perfect cu ce se mănîncă chestia asta, dar spre deosebire de valorile cele vechi de care vorbeam, care nu se lăudau ca ei, aceştia au adoptat un sistem de apărare jenant. Încercînd să fidelizeze pe cei care, oricum, îi admirau (printre care mă număr şi eu), prin astfel de emisiuni reuşesc exact contrariul: să-mi jignească inteligenţa, aia puţină pe care mi-a dat-o Dumnezeu.


Nae Ionescu, de exemplu, care a căzut, din păcate, într-un antisemitism de cea mai joasă factură, înainte de asta ţinea cursuri la Universitate şi, cînd trecea tramvaiul prin faţă, cum era pe vremea aia, vatmanul se oprea şi stăteau zece-douăzeci de minute: “Hai să vedem ce mai zice dom’ Profesor!” Că geamurile erau deschise şi se auzea din stradă, pentru că era o linişte de vis şi nimeni nu urla să tacă lumea… Şi era om simplu vatmanul ăla, şi plecai acasă hotărît să deschizi o carte, să te pui la punct… Îţi era ruşine că eşti prostovan. După emisiunea celor trei ce-ai simţit? Revoltă? Ură împotriva celorlalţi? Emulaţie? Hm…, mai gîndeşte-te!
Ce aştept de la domniile lor? Produse de cultură autentice care să vorbească de la sine, care să pledeze pentru ei. Nu Robert Turcescu sau alt moderator de acest gen le face bine.
Este o părere personală, aşa cum am spus. Am încercat să argumentez, nu să-i atac. Nu mă interesează viaţa lor personală sau opţiunile lor politice. Ca şi alţi admiratori ai celor patru (Pata, Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu)- nu ştiu cîţi, dar cred că mai sunt să judece ca mine- mă simt jenat că admir oameni care se bat în piaţă ca precupeţele pentru o bucată de peşte. Mai scump, mai de rasă, dar tot solzi de vorbe proaste sar în jur.
Referitor la Becali şi alţii ca el: trăim într-o lume liberă şi democratică. Unii se calcă în picioare, sute de mii de oameni vor să ajungă la moaştele mai ştiu eu cărei sfinte, alţii nu cred în icoane făcătoare de minuni, unii îl iubesc pe oierul ăsta, alţii pe Patapievici, unii pe Sorin Roşca Stănescu, alţii pe părintele Iustin. E bine că-i aşa, că nu ne impune nimeni să gîndim la fel, să iubim la fel. Totul e, zic eu, să nu privim maniheist totul, pentru că nu există ură bună şi ură rea, ură dreaptă şi ură nedreaptă.
Priviţi cu atenţie reluarea emisiunii şi spuneţi-mi ce vedeţi acolo: ură sau dragoste? asta dincolo de emfază, mîndrie şi prost gust…
O valoare nu trebuie să dispreţuiască nonvaloarea, ci să se teamă, în tăcere şi smerenie, să nu ajungă ca nonvaloarea aceea.
Şi mai e o vorbă: nu-i răspunde nebunului după nebunia lui. Asta aştept eu de la ei.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ce aştept de la tenori&8221;

Comentariile nu sunt permise.