Imnul, sfînta, plus nevasta

Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte… ştiţi povestea. De 20 de ani e mereu aceeaşi. Cine a avut de deşteptat, s-a deşteptat, cine nu… poate să mai doarmă încă 20 de ani sau, de ce nu?, somnul de veci, că acolo nu te calcă în picioare, ci culcat. Sperînd, pentru că aşa-i românul, tare la cerbice şi la speranţă, ca şi la înviere să-i cînte Dumnezeu imnul ţării lui. Deşteaptă-te, ioane, deşteaptă-te, măi gheorghe…  Şi dacă nu s-or trezi, care-i baiul? Au coloana infinitului în loc de aia vertebrală?  Au poarta sărutului în loc de moulin rouge şi masa tăcerii în loc de bac? Au!  Nu zicea cineva că veşnicia s-a născut la sat?  Doar n-o s-o lăsăm să moară la oraş, cum spun rudele cînd o aduc pe baba dochia la doctor.

Aţi văzut românia-olanda? măcar începutul… Cîntau toţi, mai lipseau doar braţul întins şi fasciile. Deşteaptă-te române…, ce altceva! Treji. S-o luăm în freză, să nu ne vedem. Să n-ai nimic în mînă şi să licitezi viitorul, şi să spui: plus nevasta! Îi batem şi pe-ăştia de-i ascultăm cu urechea! Noi avem o republică spartă, ei chinta regală.

O ţigancă scormonea deunăzi cu o mînă într-un tomberon. Cu cealaltă, ţinea mobilul. Muncea şi-şi întreba soţul. Hamletian: să iau petul? să las petul? Cunosc un beţiv care trage numai alcool medicinal. E tînăr. Şi el are viitorul în faţă. Şi el construieşte capitalismul. Dacă n-ar consuma, noi n-am avea din ce ne dezvolta. E o regulă fundamentală. L-am dezbătat şi a venit din nou. Cînd îl aduc unii, cînd alţii. Or de la ambulanţă, adică de la români, or de la smurdul lui arafat, adică tot de la români. Deşteaptă-te române… Nu-i cînt asta. Îi pun o perfuzie plătită de voi. El n-are de unde.

Primul ministru al ţării a fost la moaşte. După ce l-a primit sfîntu Ionescu de la Chicago, i-a mers uns. Să vedem ce efect va avea sfînta de la Iaşi. A venit unul de vreo 50 de ani de la Constanţa. A văzut moaştele şi a făcut infarct. Oboseala nu iartă pe nimeni. Nici umezeala. Nici prostia, dar n-ai voie s-o spui, că nu e politic corect. Sper să nu dea copy- paste şi aici. Deşteaptă-te române… Asta, da!  Mai lipseşte o scînteie şi explodează conştiinţa în borhotul de tescovină.

Cînd eram copil, aveam un prieten. Nu era sărac, dar ar fi mîncat numai cîrnaţi. Munţi de debreţini, de polişi, de cîrnaţi de casă. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că în copaci atîrnau caltaboşi, trandafiri şi lebăr. I s-a făcut rău cînd s-a trezit. Deşteaptă-te române… e, pînă  la urmă, o mare porcărie. Cînd ne-am trezit, olanda ne bătuse cu patru la unu.

Şi, că veni vorba, aia cu nevasta şi cu licitatul la pocăr n-am spus-o eu, ci răposatul Ioan Chirilă. Un om deştept. A adormit demult.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s