Planeta gibonilor (2) Ochi-bazaochi

Un coleg din extrasistem mi-a povestit cum a luat foc în preajma unui gibon ignifug şi ignar Mai pîlpîie şi-acum, fumegînd stins, la patru zile de la coliziunea răspunsului.

Gibonul livrase o marfă fără documentele de diligenţă: lipseau numele şi prenumele, data fabricaţiei şi locul de producţie. Ce mai! O brută odoră, coloră şi sipidă, inconştientă de sine şi greu de(z)gustat.

Are midriază! scuipă gibonul pastila medicală masticată la dejun. Ce e aceea cuvîntul ce-l spui? suavită pervers albă ca zăpada, uimit şi nedormit de ce scoate gibonul din rărunchi. E ochiul închis! îşi flutură gibonul cheia franceză prin broasca întredeschisă a minciunii.

N-are Homer ochi să vază („Cîntă, zeiţă, mînia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”), dar are un rîs!… homericu-i rîs! rîsul din gît, carpatin. Desţelenind aerul, prăfoase, se ridicară frison cuvinte de ducă, printre glugi de idei, arse de bruma cenzurii.

Anunțuri