Planeta gibonilor (2) Ochi-bazaochi

Un coleg din extrasistem mi-a povestit cum a luat foc în preajma unui gibon ignifug şi ignar Mai pîlpîie şi-acum, fumegînd stins, la patru zile de la coliziunea răspunsului.

Gibonul livrase o marfă fără documentele de diligenţă: lipseau numele şi prenumele, data fabricaţiei şi locul de producţie. Ce mai! O brută odoră, coloră şi sipidă, inconştientă de sine şi greu de(z)gustat.

Are midriază! scuipă gibonul pastila medicală masticată la dejun. Ce e aceea cuvîntul ce-l spui? suavită pervers albă ca zăpada, uimit şi nedormit de ce scoate gibonul din rărunchi. E ochiul închis! îşi flutură gibonul cheia franceză prin broasca întredeschisă a minciunii.

N-are Homer ochi să vază („Cîntă, zeiţă, mînia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”), dar are un rîs!… homericu-i rîs! rîsul din gît, carpatin. Desţelenind aerul, prăfoase, se ridicară frison cuvinte de ducă, printre glugi de idei, arse de bruma cenzurii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s