Coincidenţe

Dezastrul în plină desfăşurare pe care-l produce uraganul pe coasta de est a Americii mă tentează să mă gîndesc la unele lucruri de care n-ar trebui să pomenesc. Am să le înşir mai jos.

Deocamdată pot spune că agenda lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu a noastră. Mă întrebam, într-o postare recentă, dacă oamenii pot (şi au) prevăzut marile nenorociri (război, crize economice, etc.) care s-au abătut periodic asupra lor. Uitasem să pomenesc de dezastrele naturale.

Şi acum lista la care NU trebuie să mă gîndesc:

-coincidenţa alegerilor americane (între un cripto-musulman şi un mormon) cu cataclismul;

-apropiata sărbătoare păgînă de Halloween;

-afirmarea, pînă la saţietate, a rolului New York-ului de capitală mondială a lumii (politică, culturală şi mondenă);

-posibila declanşare a unui război nimicitor în Orientul Apropiat (cu pornire din Iran) cu participare americană masivă;

-criza economică plecată din zona cea mai lovită de dezastrul de acum şi temporara lecţie, închiderea „sfintei sfintelor”, bursa din Manhattan;

Evident, sunt doar coincidenţe. Ce ştie uraganu’ ce-i şofranu’!  Bunul simţ îmi spune să mă opresc aici, mai ales dacă mă uit la ce-ar fi meritat România, care a condamnat comunismul dar niciun comunist, ci dimpotrivă; unde au murit sute de oameni în ’89 şi la mineriade, fără ca un singur om să fie făcut răspunzător pentru asta, ci dimpotrivă.

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Coincidenţe&8221;

  1. Draga Rasvane,

    Ce sa vorbim despre SUA cand SUE e mai la indemana si e mai purulenta…
    Dupa infrangerea defintiva a lui Napoleon Bonaparte, puterile aliate au militat pentru crearea unui sistem de aliante politice care sa impiedice expansiunea teritoriala a vreunei puteri europene si sau a preponderentei politice a vreunei puteri europene in detrimentul altei natiuni.
    Preponderenta politica a Germaniei si a altora s-a vazut cel mai bine la referendumul de demitere a unui presedinte vandut. Nu a contat dorinta populara – nu analizam biblic situatia, ci doar omeneste. Vointa politica a Romaniei nu a contat, ci a contat vointa politica a unor puteri aliene de interesul national.
    Vorbeam cu cineva despre istorie si ii explicam ca 2000 de ani de istorie ar fi suficienti pentru un politician pur-sange ptr a-si cunoaste dusmanii cei mai mari dar si pe cei mai mici. Ori se pare ca Romania a inclinat mereu catre dusmanul cel mai mare. Am ramas fara industrie si agricultura si am ajuns la °performanta° criminala de 30 milioane de avorturi de dupa dec. 89.
    Bineinteles ca deasupra acestor savamolnicii monstruoase sta lepadarea de Dumnezeul crestin. Bineinteles ca ceea ce se intampla se datoreaza pacatului – mai sus facusem o constatare tehnica, in limbaj de lemn, despre ipocrizia si minciuna numita UE. Si am facut introducerea de mai sus fiindca sunt unii care spun pe la tv ca SUA merita. Merita… Dar UE ce merita? cumva un buchet roz de flori? Dar tara noastra ce merita, in afara de aducerea ei in starea de decadere ai carei artizani principali salasluiesc in cuiburi sulfuroase ”europene”? Sa ne rugam la Dumnezeu sa nu primim pedeapsa pe care o meritam, la scara nationala!

  2. Să mai vorbim ca să vedem cum ne mai mustră Cornel! 🙂
    Luna trecută stăteam de vorbă cu o persoană pe care o consideram a fi simpatică, o doamnă – vorbea despre cancerul de sân al soacrei! Eu, având ”experiență” în domeniu, am început a-i povesti concret ce trebuiește a face soacră-sa. Soțul doamnei cu pricina, al norei, mare patron de restaurant. Doamna era captivată, ba chiar își sună soțul ca să-l roage de o adresă de mail ptr a primi acolo toate informațiile necesare – că vreau să îți spun că am devenit enciclopedie ambulantă în materie de cancer de sân! Primesc adresa și le trimit tot ce vorbisem cu femeia respectivă. Doar mă rugase! Însă ca un preambul la sfaturile practice adaug și două citate din Biblie! Citate în care se spune că Hristos a murit pentru ca noi să avem viața și în care se spune că Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului ci doar îndreptarea acestuia. Spre stupoarea mea nu primesc niciun răspuns. După vreo trei săptămâni întâlnesc dna cu pricina. Observ că mă evită. Apoi, într-un târziu, neavând încotro – când trece pe lângă mine – mă salută ezitant. Apoi îmi mulțumește nespus și zice că soacră-sa a primit tot și că îi place. Eu nu zic nimic, fiindcă simt că femeia minte. Și se confirmă – după un timp îl întâlnesc pe bărbatu-său – ăsta când mă vede dă să scape, parcă văzuse o stafie sau o lepră. Ceva mai încolo nevastă-sa rânjea silnic în direcția mea, ”pocăitul”: am realizat că pe acești doi cinstiți români ortodocși îi deranjaseră ”derapajale” sectare, adică referirile biblice la Iisus Hristos! Probabil că dacă le-aș fi citat ceva din sânta miercuri sau sânta vineră au duminescă ar fi fost bine primit, și aș mai fi primit și o masă bună la restorant.

  3. Dragă Daniel, referitor la felul în care ne vede occidentul, e greu de spus acum, pentru că suntem în miezul evenimentelor. Nu avem perspectiva necesară că să judecăm lucrurile la rece. Ştii cît i-au aşteptat pe americani bunicii noştri, nu? şi cum au fost ucişi prin munţi, în timp ce Europa (şi mai ales Franţa) cădea în fund după o privire din partea Moscovei… Noi ne-am epuizat anti-comunismul prea curînd: pînă în 1964-65, mai toate numele importante, toţi opozanţii erau morţi sau distruşi sufleteşte şi trupeşte. Asta a fost tragedia noastră, ca neam, că am căzut în plasa fantasmelor.
    Ce să mai spun de America din timpul lui Carter? nu era el marele susţinător al lui Ceauşescu din anii ’70? Ba da! (vezi, eu întreb, eu răspund :)). Nu-l plimba cu caleaşca pe dictator regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii? Aia era optică de oameni normali la minte? Că se opunea, chipurile, ruşilor!? Aiureală! el dorea să fie un satrap stalinist, izolat de toţi, pînă şi de Moscova!
    Dar atunci nu ştiam… Wurmbrand şi-a dezgolit spinarea ca să arate occidentului că iudele sunt comuniştii şi că „raiul” democraţiei populare e un truc mîrşav. Gestul avea sens, pentru că SUA şi Europa Occidentală aveau orbul găinilor, pentru că aşa doreau, să nu vadă.
    Soljeniţîn abia, cu „Arhipelagul…” lui, i-a întors pe dos, i-a dat cu nasul în mizeria lor, i-a pus în faţa adevărului, fără înconjur, fără diplomaţie, fără jumătăţi de măsură. Rezultatul? Francezii cedează (pînă şi ameţitul, penibilul de Sartre, deşi doar parţial şi temporar…), dar americanii susţin că era mai bine să se abţină, după teoria falsă că staliniştii se vor face mai răi, ca să se răzbune. Cine nu mă crede să citească „Un fel de jurnal” al lui Matei Călinescu.
    DAR…, dar! de aici şi pînă la delirul antioccidental al unui Antonescu & Ponta este cale lungă, Daniel, şi tu, fin cunoscător al istoriei sunt convins că observi nuanţele şi propaganda imbecilă şi protocronistă a acestora.
    Repet: nu avem perspectivă istorică pentru a-l judeca pe Băsescu în relaţiile sale cu Vestul. Can-can-ul pe care l-a întreţinut e cunoscut (dacă e să-i dăm crezare, cu femeile şi băutura), cu asta sunt de acord că a fost o prostie din partea lui, dar în relaţiile cu Germania înclin să-i acord tot creditul.

  4. Răsvane, în cele amintite de mine mai sus era invocat ”Echilibrul european”, așa cum era văzut el în acea vreme. Preponderența politică, a unei puteri, într-un sistem de alianțe nu se traduce decât prin starea opusă echilibrului – adică dezechilibrul! Vor fi destui apologeți ai acestui dezechilibru prin simpla invocare a maturității și calității deciziei. Cum bine se tot ocupă de asta, de la o vreme, Patapievici și compania de sunete nemaiauzite, am învățat că poporul român de rahat și leneș nu are cum a-și decide propria soartă: așadar Deșteaptă-te române e doar o utopie. Istoria trebuie a se învăța pentru fie și unicul scop: ierarhizarea inamicilor! Astăzi diversitatea este pusă la colț cu ajutorul unor ideologii nici măcar nihiliste: ci pur și simplu cezarice. Camus vorbea despre cezarii socialiști, Dostoievski cu referire la ei zicea că numai venirea lui Hristos va înlătura această crudă stăpânire. Stăpânire care vedem bine cu ce se ocupă:
    1. Propovăduiește egalitatea dar promovează întâietatea;
    2. Propovăduiește concurența dar promovează inechitatea și frauda, monopolul;
    3. Propovăduiește libera circulație a oamenilor dar interzice dreptul la muncă;
    4. Pretinde că ocrotește familia dar o distruge – de curând cuvintele tată și mamă capătă aura indezirabilului;
    5. Cere ca liderii să fie morali dar promovează fii ai Sodomei și pedofili;
    6. Cere ca oamenii să fie retribuiți conform realității dar distrug obiectul muncii lor;
    7. Promite ca bătrânii să trăiască liniștiți la pensie dar le micșorează pensiile;
    8. Propovăduiește cugetul liber dar nu ai voie să refuzi ce ți se propune;
    9. Propovăduiește politici pentru o agricultură curată și (Monsanto, par example,) pe de altă parte distrug soiurile cerealiere, legumicole, pomicole, animale…
    10. Propovăduiește libertatea religioasă și interzice rostirea numelui lui Hristos în instituții publice și în școli (vezi SUA și Anglia)
    11. Pedepsește abuzarea minorilor dar introduce educația sexuală(cu componenta homosexuală obligatorie) din clasele gimnaziale (Anglia din clasa a VI a, Elveția din clasa a IIa)
    12. Impune educația evoluționistă în școli și pregătește legiferarea dreptului la blasfemie la adresa Creatorului.
    13. Propovăduiește politica Toți pentru Unul și Unul pentru toți, dar țările membre UE, de categ 2, se pregătesc a fi scoase la mezat.
    14. Propovăduiește teritorialitatea dar impune expansiunea teritorială acolo unde se justifică asta.
    Și ce să mai adaug? că mi se face rău deja!
    Domnul Băsescu a devenit persoană nongrata pentru mine, când cu rânjetul său de iudă multă, a spus recent că, România va pierde treptat suzeranitatea asupra tuturor politicilor sale – menționând că suzeranitatea asupra politicii agricole a fost pierdută din anul 2004. Păi dacă îmi spunea asta înainte de alegerile din octombrie 2004, nu-l mai votam!
    Neicule, nu vreau țelină din Olanda, numai pentru că Beatrix a Olandei este membră a grupului Bilderberg. Nu vreau cancer organic exportat de un cancer moral!!!

    Te las cu bine și vom mai vedea dacă mai găsim pricină de vorbire! 🙂

  5. Dragă Daniel, argumentul cu ţelina şi regina Olandei m-a convins 🙂
    Bun, toţi sunt răi şi spurcaţi. Dar noi cum suntem? Nu vreau să te necăjesc. Eu nici măcar nu l-am votat pe Băsescu şi, oricum, nu mă mai duc la vot. Deci nu pledez pentru vreun politician, indiferent de unde provine sau de ce naţionalitate este. Şi dacă mă întrebi ce politică îmi place, îţi răspund că liberală, dar cu sufletul sunt de stînga, iar comportamental sunt anarhist. 🙂

  6. Dragă neicule urs, cam vezi că te pândi! Neicule, eu am să te iubesc mereu, așa cum ești și mă rog să mă ierți dacă te-am supărat! Sper că argumentul cu țelina n-a fost vreo ironie fină. Și eu am terminat cu politica pentru că știu că ea nu face apologia împărăției lui Hristos. Am vorbit așa… aiurea… știi, uneori când suntem singuri și nebăgați în seamă ne năpustim a ne face glasul auzit: o nebunie, fiindcă știu că nimărui nu-i place lătratul meu, eu câinele mulțumit cu apă și pâine! O să zică unii, că ce vreu!? Eu vreau să nu uite nimeni că Iisus a fost evreu. Eu vreu să se știe că politichia lumii de azi e antisemită. Eu vreu să se știe că nici măcar un singur evreu nu decide politica de urmat a omenirii… și că toți care scuipă măslinul au să plătească, toți cre(ș)tinii lumii acesteia. Rușii… eh… îi iubesc… dar nu le iubesc politica lor: un pumn de oțel în trupul firav al lui Iisrail! Dar nici Occidenul n-are cumva a se lăuda: o spurcăciune mai mare decât Meșecul, împărăția unui Vicar care este și Antihrist! Acolo, neică, la Vatican semnară Constituția Curvei Europene…
    Zi ”Zât!” neică și șterge-ți talpa-ncălțării!

  7. Cred că aşa ar trebui să zic şi eu, ca tine, dragă Daniel, şi cred că asta şi fac: „Zît”!
    Chestia cu ţelina nu era o ironie, cu atît mai mult cu cît regina asta e „farmazoană” rău, dar rău de tot! Rea muiere! citisem despre ea. 🙂

  8. Şi că veni vorba de regina Olandei, am să-ţi povestesc ce-am păţit eu cu regina, cu mă-sa! cred că Iuliana o chema… 🙂
    Făceam armata la TR. Două serii de studenţi la medicină, doi ani consecutiv, la Fălticeni, la securitate (o să zici că m-au recrutat încă de atunci, dar nici pomeneală! :)).
    Era o vreme umedă şi rece, burniţa. Ne-au pus să păzim drumul către mănăstirile din Nordul Moldovei. Eram pe lîngă Solca (aveau ăia o bere formidabilă :)).
    Ne-au înşirat pe liziera pădurii, dar la vreo 50 de metri de şosea, în deal.
    Era dimineaţă. Coloana cu regina trebuia să treacă spre prînz, dar nu se ştia cînd.
    Aveam arme, dar nu ne-au dat cartuşe. Eram atît de nătărăi, că ne puteam speria şi deschide foc pe biata femeie. Ne-au spus: dacă vă vede cineva din coloană, sau vă luceşte arma, vă trimitem direct în tribunalul militar.
    Fapt pentru care am dat-o la „zît” pe regină, m-am retras în adîncul pădurii, mi-am luat conserva de ghiveci de post şi am încercat să o tai cu baioneta, dar nu s-a putut. Baioneta nu mai fusese ascuţită de la al doilea război mondial. Conserva era din aia cu tabla groasă, de Zimnicea. Avea o vînătă pe etichetă. Am lovit-o de un copac: nici poveste. Abia cu un bolovan am dat-o gata. A explodat ca o grenadă. Am adunat ce-a mai rămas. Pîine neagră aveam cam un sfert, am mîncat. M-am băgat sub foaia de cort şi am adormit.
    A trecut şi regina şi mama reginei. Într-un tîrziu, ne-am adunat vreo cîţiva rătăciţi ca mine şi am luat-o la picior, pe şosea, să-i ajungem din urmă pe ceilalţi. Trimiseseră cîţiva după noi, credeau c-am dezertat. Nişte ţărani, sălbăticiţi cu totul, ne întrebau ce s-a întîmplat de alergăm aşa, înarmaţi pînă în dinţi. Babele căscau ochii speriate, de după garduri, şi puneau mîna la gură.
    „Vin ruşii, taică!” Vin ruşii, maică!”- le-am răspuns-, şi chiar era să ajungem la tribunalul militar, noroc că aveam pile mai toţi.
    Ne-au pus plantoane peste plantoane, numai de la miezul nopţii în sus. Ţin minte că juca la fotbal România cu Ţara Galilor. Nu m-au lăsat să văd nici meciul (sadismul comunist nu cunoştea margini :)). Ce să mai spun, dragă Daniel, dar numai cînd auzeam de regina Olandei şi… 🙂
    De-asta am zis: ţelina bate tot! 🙂

  9. Nu am să zic că te-a recrutat cineva… poate niscaiva altcineva să zică așa ceva… Adică, ce? dacă ai fost militar… înseamnă că… Dar acum, ești internist au ba? 🙂
    E discutabil despre evident că, unele regine sunt…
    Însă ce știm noi? Uite, un rege, Mihai I, știi nu-i așa că, atunci când Ilici Iliescu i-a întins mâna, regele nu i-a dat curs! Și protocolul cere, nu-i așa, ca regele să nu fie orișice! Dar am să-ți spun ceva, o ”pățanie” de-a fratelui meu mijlociu (frumos, puternic și fără burtă). S-a întâlnit întâmplător cu regele Mihai I, în Elveția. Fratele meu era împreună cu fiica sa, în vîrstă de 9 ani. Fratele meu i-a întins mâna regelui (habar nu avea el de protocol) iar regele la rându-i, i-a strâns mâna… cu putere… o mână și de mecanic auto, mâna regelui. Fratele meu i-a povestit despre Vasile (Basille, ăl înfiat de Iordan, îți povesti mai demult), fiul unui profesor de matematică francez… Îi poveste că Vasile fuse jandarm la Chișinău și că odată cu venirea comuniștilor la putere, nu vru în ruptul capului să se facă membru de partid! ”Bă Vasile! îi ziceau toți, Bă! Dacă te faci membru ajungi general!” Dar Vasile, plutonier adjutant, nu a vrut… și dacă-ți spui cât a pătimit!!! Nu a fost la pușcărie, dar nu-l angaja nimerea… cinci ani! Și avea trei copii” Fratele meu, un bărbat frumos (alura si figura a la Burt Reynolds) i-a turuit asta regelui! Regele Mihai I, i-a răspuns:
    ”Sunteți printre puținii români care mă recunosc și care vorbesc cu mine în afara granițelor țării!” Apoi, privind către fata lui l-a întrebat: ”Ea, … știe cine sunt?”. ”Nu” i-a răspuns el, fratele… ”însă am să-i spun!”. Regele i-a mai strâns mâna încă odată: era fericit că a vorbit cu fratele meu, un om simplu… Când eram copil, pe la vârsta de vreo 7 ani, la sat, pe buza șanțului, vorbeam cu un moș, unul de fuma Mărășești. Eu i-am zis, fiindcă văzusem o monedă cu capul regelui, ”A fost un om rău!”. ”Dar de unde știi tu asta? mi-a răspuns moșul și a fumegat liniștit și nu m-a înjurat. Am știut pe dată că judecasem greșit!

  10. „Bunul simţ îmi spune să mă opresc aici, mai ales dacă mă uit la ce-ar fi meritat România”

    Răsvane!
    Eu cred că bunul simț e tocmai să nu te oprești, ci să continui lista coincidențelor din spațiul mioritic postdecembrist. ”Coincidențele” ar fi mai mult decît strigătoare la cer; ar fi izbitoare la pămînt! 😦
    Pentru cel ce se lasă înduplecat de evidențe, of course!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s