Puma

Spre deosebire de alţi beţivi, Puma are caracter: nu înjură, nu împrăştie mizerie pe el şi nici în mediu. Ca să vă faceţi o cît de mică idee de felul cum vorbeşte, amintiţi-vă de cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută”, ăla care nu ştia cu cine să voteze.

E fără familie, ceea ce înseamnă că nu chinuie pe alţii. Nu are acte sau, mă rog, nimic în afară de certificatul de naştere şi de livretul militar din vechiul regim. Nu plăteşte asigurările de sănătate. Transportul, florile şi felicitările sunt, cu alte cuvinte,  din banii contribuabililor.

Înmulţiţi-l pe ăsta cu zecile care umplu camerele de gardă ale spitalelor în fiecare zi, cu cel puţin 300 roni cît fac îngrijirile minime ale fiecărui caz în parte (medicina costă bani, chiar şi în România) şi trageţi linie pe dedesubt. Rezultatul? A doua zi o iau de la capăt!

„Bei?” „Da’ cum!” „Ce?” „De toate”. Asta se numeşte anamneză. E onest şi recunoaşte. Alţii nu fac nici măcar atît. Te înjură, te scuipă sau sar la bătaie. Sau toate la un loc.

De ce l-au adus? Pentru că poporul român este milos din fire. Un cetăţean a chemat ambulanţa. Eu l-aş pune s-o plătească.  Beţia e considerată, se pare, o boală molipsitoare, trecătoare şi inevitabilă. E privită cu simpatie. Dezgustul pare ipocrit, raportat la consumul global.

Aici beţivii nu sunt duşi la secţia de poliţie sau la adăpostul de noapte, ci direct la camera de gardă. Chiar dacă nu au nimic altceva decît o formă de beţie, fie ea şi cruntă, pînă la proba contrarie se  poate să-i iasă din burtă vreun pui de alien sau altă năzbîtie de pe altă planetă, ca-n filmele SF.

Tot în popor se spune că beţivii au un soi de îngeraş al lor, ocrotitor (nici în glumă nu îndrăznesc să-l numesc dumnezeu, poate doar de la zeul roman de profil, Bacchus). Eu nu l-am văzut, în schimb i-am mirosit duhoarea.  Dacă-mi venea ideea din vreme, îmi făceam şi un panou de  (dez)onoare cu prieteni de-ai lui Puma, în genul celor de pe timpuri, cu fruntaşii în întrecerea socialistă pe ramură.

Pentru astăzi, l-am avut numai pe el, dar noaptea e lungă şi setea e mare. Eu îi aştept.  Mai ţineţi minte „Căderea” lui Camus şi rachiul de ienupăr, nu?

Iniţial, se vedea toată Puma, acum am ales să păstrez doar esenţialul: fesul.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Puma&8221;

  1. Bețivii: am cunoscut și eu o ”pumă” și mă rog la Dumenzeu ca la rîndu-mi să nu ajung ”pumă” ca puma despre care ți-oi vorbi.
    Era prin anii 1986-1987-1988; nu mai țin minte exact! În orice caz, pe când cu demolarea mahalelor Bucreștilor pentru care au făcut atâta, de stilistic caz mințile luminate din aulele în care tronează citate din Sartre, Mallraux (nu știu dacă am scris numele corect – dar nu e bai) și mai la urmă din Coielio! Și în vecinătatea unei astfel de mahalele am locuit și eu, vreme de câțiva ani, cu familia, ca o pedeapsă pentru originea ”nesănătoasă” a tatălui meu dar și a mamei (tătăița fuse cu Corpul 7 Armată Român prin Crimeea). Sau ca o binecuvântare – fiindcă ce voiau unii a fi pedeapsă în mintea mea se preschimba pe dată în binecuvântare! Mă refer la felul de viețuire vechi pe care am avut bucuria să-l mai întrezăresc câțiva ani: nea Gogu își îmbăta găinile cu țuică, Lili îl adormea pe bărbatul ei (electrician bețiv la TVR) și chema hăndrălăii în curte, Babaraica ținea Tricolorul sus și sucea mințile codanelor la cei 65 de ani ai săi… Oh, nu asta era binecuvântarea – ci felul în care copiii colindau iernile și ciocneau ouă roșii, bucurându-se sub un cer al păcii, fiindcă tovarășul Ceaușescu ne apăra! Nu se punea cu noi nimeni! Nici măcar rușii! Și în toată lumea asta pestriță prin oferta ei de sărăcie și simplitate era și unul, Jack! Așa i-am zis eu și pe urmă i-au zis așa toți copiii, Jack și ulterior cu derivarea Jagonago, îi făcusem și un cântec! ”Jagonago fără creier, a cântat azi ca un greier…” Da, râdeam de el, precum copiii și nu precum ăi mai bătrâni și învățați! Era bețivul cartierului, de câte ori l-am găsit pe jos, pișat! Locuia într-o curte cu mai multe case, și delegata străzii, soața lui Babaraica, uneori nu-l lăsa să intre așa în curte: ăala plângea și se ținea cu pumnii de vârfurile ulucilor, iar ea îl lovea fără milă peste mâini, cu ce apuca, până îl umplea de sânge! El plângea și nu se lăsa! Uneori dormea toată noaptea la poartă. Noi rîdeam de el, dar eu, cel puțin, nu rîdeam cu cruzime… Fiul Marioarei, aia de-i umplea mâinile de sânge, a murit de SIDA, după revoluție. Babaraica a murit de diabet zaharat, tot după revoluție,mai întâi i-au tăiat picioarele – l-am întâlnit așa prin oraș, odată, când mi-a zis: ”Ce faci? Adu-mi și mie o oală de ciorbă” – era în căruț! Mi-a dat și numărul de telefon! Eram hotărât să-i duc o oală de ciorbă, însă nu a depins numai de mine, așa că… Să mă întorc la Jack! Îl opream pe stradă, iar el nebănuind că îi pregăteam un pocinog mă întreba: ”Ce ai? Ce e cu tine? De ce ești supărat băiatul meu?” Iar eu, nătângul, îi ziceam: ”Am luat patru la matematică!”. ”Ooo… asta nu e bine! Și ce nu ai știut?” ”Nu am știut cât face 8 ori patru!”. ”Stai așa, stai că-ți spun eu! Fii atent: 8 plus 11 egal 1000 minus 25 egal 72 plus 3 egal
    32!” Ce vreau să înțelegi – ajungea la rezultatul corect după ce fabula cu tot soiul de cifre! Ca să nu crezi că eram o obrăznicătură prea mare trebuie să știi că niciodată nu i-am vorbit urât și că mă adresam lui, chiar dacă era rufos și puțea, cu dvs! Chiar simțeam lăuntric că nu am puterea să-l desconsider total! Foarte rar era treaz. Toți îl vedeau ca pe un idiot! Și au început demolările! Jack nu voia să iasă din casă – primise repartiție undeva pe lângă Circul de Stat. Un moldovean ședea pe escavator și îl ruga să iasă! Plecaseră toți din curtea aia, se mutaseră! Jack stătea printre ruine și plângea! Muncitorul ăla ne-a zis nouă, copiilor: ”Mă băieți, scoateți-l voi din casă, că eu oricum o voi dărâma! Dar mi-e să nu moară nenorocitul ăsta! Scoateți-l voi că îl cunoașteți!” Jack urla! Am privit în casa sa pe fereastră: avea toată podeaua acoperită de fotografii și de schițe cu desene tehnice. Cineva, din cei care se mutaseră, și sosi acolo din întâmplare ca să mai vadă ce și cum, mi-a pus mâna pe umăr și a zis: ”Ăsta a fost mare arhitect! Vezi ce desene frumoase făcea! Era cel mai bun! A înnebunit când l-a lăsat nevastă-sa pentru prietenul lui cel mai bun! Uite-o, aia e curva! Vezi ce frumoasă era!” Da, era frumoasă curva! Iar Jack plângea îi săruta poza! Ce desene!!! Am intrat la el și l-am apucat ușor de umăr, ”Hai Jack! Hai! ” ”Nuuuuuuuuuuuu…. nu ies!! Nu plec nicăieri!” Eram emoționat – mă gândeam cât de rău fusesem cu acel om, devenit un nimic… M-am gândit că lui Dumnezeu nu avea cum să-i placă… chiar dacă pe vremea aia habar nu aveam să spun rugăciunea Tatăl Nostru! ”Jack! Ieși afară că dărâmă casa peste tine! Mori aici! ” ”Să mor aici! Asta vreau. Dane, știi tu ce casă mi-au dat? Cu wc la comun? Nu mă duc ei oriunde!” ”Jack, ieși din casă!” Escavatoristul pornise motorul! Eu am ieșit afară, am apucat un topor și ca să-l conving, am început să îi fărâm ferestrele casei! Jack plângea, urla! Am intrat apoi și l-am scos cu forța! Era ca o paiață! Nu avea nicio putere – singura lui hrană, de mulți ani, era carmol și diana… În urma noastră cupa escavatorului s-a prăbușit cu putere peste acoperișul unei locuințe în care își trăise dureros și narcotizat decăderea, un arhitect care iubise idolatru o femeie!
    Zic ție acum: cine suntem noi ca să râdem!? Cunosc un bărbat, de-o samă cu mine, i-a avortat nevasta fără ca el să fie de acord, se opusese,dară ea… a făcut ce a știut ea, după legea lui zamolxe ”creștinul”… Și ajunsese amărâtul ăsta ca din credincios convins, să bea vodcă vara la 43 de grade! L-a ținut Dumnezeu să nu crape! Dar ceva s-a întâmplat și cu el, nu a mai fost același… a murit ceva, mult, în el!
    Să lăsăm pe bețivii de carmol și să ne legăm de bețivii de putere, știi dta care sunt ăia!

  2. Rasvane, mi-am facut de cap pe blogul tau in ultimele zile! Am avut niscaiva timp dar mi-e teama ca am fost cam melodramatic! 🙂
    Te las si ne mai citim, sper, pana la anul!

  3. Dragă Otniela, îmi cer iertare pentru absenţa de pe blog, care nu a depins numai de mine. Este o mare bucurie să ştiu că mă vizitaţi din cînd în cînd.
    Stilul mai „decoltat” îmi atrage multe reproşuri, dar îmi asum riscul de a scrie cum gîndesc.

  4. Daniel, e dramatic ce scrii tu, nu melodramatic. Chestia cu omul care nu voia să-şi părăsesască casa îmi aminteşte de un film care mi-a plăcut enorm: The Legend of 1900. Era acolo un pianist care s-a scufundat cu vasul pe care se născuse şi de pe care n-a vrut să debarce cînd el a ajuns la fier vechi şi a fost dinamitat.
    De ce să nu scrii? scrisul ne vindecă.

  5. Eu nu mai vreau nicio carte electronica. Citesc posturile lui Rasvan si comenturile lui Daniel si pe onoarea mea ca mi se bucura sufletul.
    Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate ca sa-mi oblojiti sufletul in continuare.

  6. Fata de betivi eu am o ura din aia, viscerala. Cum ii vad, mi se incalzeste motorul si se tureaza la maxim. Ce sa mai zic cand se intampla sa ajunga duhoarea sa-mi trosneasca narile.
    Viciul are si victime colaterale. Daca ar fi doar viata lor tragica, dar cand mai angreneaza in mecanismul betiilor lor si pe altii…
    Am cunoscut tot felul de betivi: nativi, care fac ce au vazut in falmilie si cred ca e si genetic, care au devenit betivi din lipsa de ocupatie, din cauza anturajului, din cauza caracterului labil, din cauza meseriei, oameni(adica si barbati si femei) destepti chiar geniali care dintr-o trauma psihica au cedat onoarea si orgoliul in bratele lui Bacchus.
    Si ca sa vedeti pana unde am mers cu obsesia mea, mi-am testat barbatul la betie inainte „sa ne luam” :). Norocul lui sau al meu, nu stiu, e vesel si pus pe sotii si nu e violent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s