Gramatoglife (seminţe recitate)

Papagalul se rumenea printre microundele asfinţitului, admirînd, cu pliscul căzut de cîrîituri grele, minunatele culori pe care Dumnezeu le-a pictat pentru bietele fiinţe ajunse în ghetoul batjocurii româniei psihedelice. O mîţă din cele priponite în casă de mici, cu pui mulţi şi motan unic, îl mînca încrucişat, mustăcind din ochi, împănat cu portocale dyonisiace, mărunţit cu drezina şi nadabanit cu pene de pasăre phoenix.

Papagalul gîndăcise o microidee, care tocmai îi zburase din minte şi se aşezase rază pe nasul dolofin al mîţei:

„Mior de mine,-lau de tine, rîsetoarse ea, alungînd gîngania de gînd păcătos.  Cine-a mai văzut papagal ciufut, papagal rotat, papagal frustrat, papagal montat, papagal sonat, papagal moţat, papagal ratat?”

Papagalul, mogulit de sine şi de cîte auzise, zise:

„Mofturi, zît!  mîţă-mi-s mare, zis-a despre mine scoica şi burlanul, jude anglicanul! Mofturi, zît, ghetou de silă, virgulele de prăsilă, paranoică fiinţă fără gust de biruinţă.”

Mîţa, atunci, îl înşfăcă şi-i stuchi glu-glu sentinţă:

„Să te-neci în pocăinţă!”

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Gramatoglife (seminţe recitate)&8221;

  1. Același lucru regretabil se poate spune și despre replici… A da replici nu are de a face neapărat cu inteligența sau cu virtuți larg recunoscute… Puștanii obișnuiesc să facă așa ceva…

Comentariile nu sunt permise.