Istoria dureroasă a prostiei (1) Încep cu a mea…

Vă mai amintiţi demonstraţiile din iarna trecută? Cînd sunt nemulţumit, scîrbit chiar, de viaţa pe care o duc şi de lipsa perspectivelor de mai bine în România, sunt tentat să mă alătur oricăror proteste care spun, măcar în parte, ce aş dori să afirm pe stradă, dar dintr-o minimă pudoare, nu o fac.

Manifestaţii din cele mai eteroclite pot deveni, în mod surprinzător, un soi de portavoce a unui strigăt interior care-şi găseşte, astfel, un mod de exprimare. Poate vîrsta, poate comoditatea, poate doar faptul că locuiesc într-o zonă periferică unor astfel de manifestări, poate toate la un loc m-au oprit să intru prea tare în acest joc de… societate, mai mult fizic, dureros şi, aproape totdeauna, necurat.

Trece un timp şi încep să-mi revină în minte cîteva idei vehiculate atunci cu obstinaţie. Şi, dintre ele, cea care a fost o noutate pentru politica străzii post-decembriste, dispreţul (aparent) pentru oricare partid politic din România. Vocea populară, manipulată sau nu de “Antene”, oricum întreţinută de isteria televiziunilor, veşnic în goană după senzaţional, s-a făcut auzită într-un soi de colectivism desuet.

Prefăcute sau nu, personaje din umbră se mirau că strada nu dă, după zile de proteste, nişte lideri de genul celor din anii ’90, care să limpezească mesajul tulbure al oamenilor nemulţumiţi. Grupuri de zeci sau sute de inşi au început să vorbească în numele naţiunii, atacînd, de-a valma, valori ale culturii româneşti.

Ţinta a devenit, la un moment dat, Patapievici (despre care Virgil Ierunca afirma că este înfiorător de citit), virulent contestat de liderul militarilor în rezervă, un om cu discurs gregar, care-i cerea să nu mai apară la televiziunea publică, “să ne mintă pe banii noştri”. (Întîmplător sau nu, evenimentele ulterioare i-au dat satisfacţie, canalul de televiziune unde avea emisiune Patapievici fiind desfinţat din motive… economice, iar ICR-ul redus la tăcere, condus de o marionetă- Andrei Marga- şi privat de fonduri.).

Manifestaţiile din iarna trecută îmi apar acum într-o lumină nouă. Ele au promovat idei naţionaliste, antidemocratice şi colectiviste, populiste şi proletcultiste, un amestec năucitor de extremă dreaptă şi stîngă.  Antiparlamentarismul (vrem oameni noi, oameni de-ai noştri, curaţi, poporeni săraci şi cinstiţi, fără de partid- chiar şi liderii opoziţiei erau alungaţi, chipurile, din mijlocul oamenilor, ca să nu maculeze (?) mesajul), antiliberalismul (jos capitalismul şi burghezia alogenă) şi aparenta atitudine pro-monarhică, listarea celor buni, a drepţilor de o parte şi a celor răi, a corupţilor, de cealaltă, semănau, izbitor de mult, cu ideile vehiculate prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, cu “năismele” pe care le puteai citi în ziarul liderului legionar Nae Ionescu, în “Cuvîntul”.

În ceea ce mă priveşte, citind ulterior memorialistică legată de acea perioadă şi de cea imediat următoare, răsfoind cărţile Martei Petreu şi completînd cu lectura halucinantă a colecţiei revistei “Atitudini” (naţionalist-orotodoxă) pe care, întîmplător, am cumpărat-o, am ajuns la concluzia că atitudinea mea de simpatizant cu mişcările de stradă era total greşită, şi asta din mai multe motive.

În primul rînd, din necunoaşterea istoriei relativ recente.

În al doilea rînd, din ocultarea adevărului referitor la mari personalităţi pe care regimul comunist le-a făcut dispărute, iar cel democrat de după ’89 le-a spălat, le-a îmbălsămat, le-a idealizat (prin şi în tăcere), şi le-a aruncat pe piaţă, de unde le-am preluat fără să verific.

În al treilea rînd, din inerţie personală, preluînd ideea larg răspîndită că, în perioada interbelică, în România a curs, democratic vorbind, lapte şi miere. E adevărat, timpul nu a avut răbdare cu noi şi, după duhurile rele care ne-au bîntuit atunci (fascismul, mişcarea legionară, nazismul), a urmat comunismul, care ne-a prelungit agonia cu încă 50 de ani.

Nu mă mai mir de gafele (oare întîplătoare?) ale unor lideri intelectuali, cum e Mihail Neamţu, care a citit recent, de la tribună, un mesaj legionar versificat. Dacă eu, un om obişnuit să trăiesc în atmosfera prietenoasă a cărţilor, pot fi atît de uşor păcălit, de manipulat, ce să mai spun de masele de oameni amărîţi, inculţi şi trăind în mizerie?

Spunea cineva că sărăcia te motivează, pe cînd mizeria te degradează. Alături de asta, aş spune că lipsa de informaţie, bună şi corectă, poate naşte monştri, mai ales în mintea unor oameni care se cred infailibili.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Istoria dureroasă a prostiei (1) Încep cu a mea…&8221;

  1. Stimate d-le Razvan Cristian, va multumesc pentru raspuns, chiar daca nu cuprindea nici macar 1 raspuns la „dilemele” mele. Apelul dvs. la un dialog civilizat l-as putea cataloga jignitor, dar nu am mai conversat pana acum si de aceea il inteleg. Nici eu nu suport un altfel de schimb de opinii (probabil din cauza educatiei). Va provoc pe dvs. si pe cititorii acestui blog la un astfel de dialog, cu argumente pertinente, in care fiecare sa contribuie cu propriul bagaj de cunostinte. Si cand spun cunostinte, ma refer la realitati istorice probate cu documente, nu la simple opinii personale. Altfel am pierde chiar substanta unei astfel de „incercari”.
    Cu multa stima dvs. si cititorilor acestui blog

  2. Domnule Merisordan, din moment ce nu am trăit efectiv acele vremuri, deci nu putem vorbi din experienţa personală, mă bucur că am ajuns amîndoi la concluzia că trebuie să recurgem la surse de informaţie: studii, articole, comentarii, etc. Că orice afirmaţie trebuie probată, eventual din mai multe surse.
    Lucrurile nu sunt deloc simple, iar eu nu sunt decît un simplu blogăr. Un cititor ca şi dvs., aşa încît putem considera dialogul ca pe o gratuitate, ca pe o plăcere şi nu ca o corvoadă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s