Trei tristeţi provinciale

Lagăr. -De azi directorul a baricadat liceul. Nu se mai putea. Paza trebuia întărită. Un singur gardian era inutil. Mă mir: -Păi, e ca în lagăr… Se miră: -Aşa ziceau şi ei. Dar ce poţi să le faci? În pauză fumează sau se duc la bar (şi-mi spune numele a două dintre ele, mai centrale). Apoi, vin la ore.  Tac, (sur)prins. Tace, profesoral. Seara, îi povestesc unui prieten ce-am aflat. Era ştiut. -Stai să vezi, că nu e tot. Ăia mai mari au sărit gardul şi au început să fumeze în mijlocul străzii. Mă mir. Rîde: -Gardianul îi fluiera, iar ei urlau să-şi înghită obiectul. Şcoala era liberă, strada devenise lagăr.

Pitica. O mamă mirosind a băutură şi-a adus fetiţa la spital: mică, slabă, prăpădită. O pitică. Nanism hipofizar, ceva resturi de rahitism şi un cap cît o mărgică. -De ce-ai adus-o? -Pentru că tuşea şi nu m-a lăsat să dorm trei zile.  -Ai băut! -Io?! urlă mă-sa. Mărunţica, smochinită, arăta la doisprezece ca la patru.  A căscat gura cît o un nasture de palton. Amigdalele îi luceau ca butonii de cămaşă, albe-sidefii, în catifeaua roşie a gîtului.  O pungă cu un suflet de un decibel. -Io?! Io să beau?! Da’ ce-s eu? răgnea mă-sa, împleticindu-se în continuare. Tuşind în gînd, fetiţa o privea. Pitică.

Diluţie. O femeie a încercat să se sinucidă cu pastile de păducel uscat şi apă de melisă. I-au trunat o jumătate de căldare de haşdoio în stomac, care pînă la urmă s-a întors pe dos şi femeia a promis, urlînd, că niciodată nu va mai încerca a doua oară.  Semn că unele calmante îşi fac efectul doar la diluţii mari.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Trei tristeţi provinciale&8221;

  1. Îți aduci aminte de Lili? Când îți povesteam de Jack? Lili, cea care își adormea soțul, îmbătându-l cu hașdoio amestecat cu alcool etilic și zacăr, pentru a purcede apoi în lumea lui Eros alăturea de niscaiva hăndrălăi? Poate s-a înțeles că în cazul bețivilor aș fi îngăduitor: doar cu Jack am fost, nu și cu ăla de i-a avortat nevasta…
    Însă când unii își îmbată copiii, ca să-i adoarmă, sau ei se îmbată ca să nu le mai audă nevoile… cu ăștia e altceva… au pe UE în ei. 🙂

Comentariile nu sunt permise.