Istoria dureroasă a prostiei (3) Noi nu suntem români

Moshe Idel spunea:

„Vreau să înţeleg ce s-a întîmplat în lumea acea, totul, de la elemente la interacţiuni. Eu văd toată perioada ca pe un moment de interacţiune unică- în 1935-36-, un univers dizolvat apoi în mod dramatic, chiar tragic.”

De ce afirma chestia asta? cel mai mare savant în studii iudaice să-şi piardă vremea cu… fleacuri?

 

Lucrurile sunt mult mai complicate decît mi-am putut imagina. Sunt nume mari din cultura română amestecate în „afacerea secolului”. Care era aceasta? O spune tot Moshe în alt loc:

„Nu e vorba de o obsesie, ci de un centru de interes foarte, foarte important. Cred că ştiu o mulţime de lucruri despre România interbelică, iar acum Eliade este doar o parte a poveştii, tot mai puţin importantă. Într-un fel, Eliade a devenit pentru mine un fel de probă-martor, un element de comparaţie…”

Şi tot el, mai departe:

„Mi se pare mult mai interesant decît dacă Eliade a făcut sau nu parte din Garda de Fier. Eu cred că a făcut parte din Garda de Fier, dar asta nu înseamnă că bătea evreii pe stradă. Asta e o afacere clasată din punct de vedere istoric. Nu cred că el şi-a învăţat teoriile de la legionari.”

Şi atunci, unde e vina- dacă există vreuna- în a fi sau nu de extremă dreaptă? sau a simpatiza cu ideile ei, fără să mergi, însă, pînă la capăt?

Citez, din nou, din Moshe Idel, o concluzie care trebuie să ne pună pe gînduri, pentru că e valabilă pentru orice epocă şi orice curent de idei:

„Pentru supravieţuitorii epocii, adeziunea lui Eliade avea un sens.”

Dar nu fusese el, ca şi Nae Ionescu, ca şi Nichifor Crainic sau Cioran, formator de opinie?

Sar peste timp şi vreau să vă citez un mic fragment dintr-o „masă rotundă” la care au participat cu ceva timp în urmă, la mănăstirea Petru Vodă,  trei mari duhovnici ai neamului- titulatura am preluat-o ca atare din revistă-: Iustin Pârvu, Crăciun Oprea şi Ioan Sabău.

Crăciun întreabă: „Ne putem ruga şi pentru ei?” (adică pentru catolici…) Şi, tot el îşi răspune:

„Nu cu ei, dar pentru ei ne putem ruga. Am văzut cele patru articole ale lui Nae Ionescu pe care le-a citit în lagărele din Germania în 1938, în care explică cum toţi protestanţii favorizează toată atitudinea asta a trăirii de azi şi anume că omul valorează cîţi bani are.”

E posibil ca un duhovnic al neamului să mă judece, în secolul XXI, trimiţînd enoriaşii la eminenţa cenuşie a legionarilor de pe vremuri?

Atunci, hai să vedem  ce scria Nae Ionescu despre ce înseamnă a fi sau nu român. Voi cita, de data aceasta, dintr-o carte a Martei Petreu:

„Suntem, ca atare, ortodocşi pentru că suntem români, şi suntem români pentru că suntem ortodocşi. (Nae Ionescu)”

Concluzionînd asupra aitudinii pe care a promovat-o Nae Ionescu în epocă, cercetătoarea de la Cluj scria:

„În articolele dedicate problemei naţionale, Nae Ionescu scoate în afara românităţii: cetăţenii români de altă etnie, fie ei ortodocşi sau nu; etnicii români de altă religie decît cea ortodoxă.”

Vă rog să corelaţi tot ce am citat pînă acum. Trecem printr-o perioadă tulbure a istoriei neamului, în plină criză economică, cu datorii externe enorme, cu şomaj în creştere, cu înstrăinarea forţei de muncă şi cu un nivel inimaginabil al corupţiei la toate nivelurile. Ştiţi cu ce perioadă seamănă toate astea? Nu e greu de ghicit.

Pe de altă parte, chiar dacă nu au ieşit în stradă să dea cu bîtele în cap la oameni, elitele au avut un rol imens în ceea ce s-a petrecut atunci (şi s-ar putea întîmpla acum, oricînd).

Un lider politic citează  un poet legionar, un grup de trei „duhovnici ai neamului” fac trimitere la discursuri legionare din perioada interbelică, ziarul România Liberă cere, printr-un articol publicat recent, desfinţarea democraţiei care s-a dovedit incapabilă să salveze ţara (adică un năism curat, parcă scris în perioada cînd Mihail Sebastian era fermecat de duhul rău al lui Nae Ionescu, la „Cuvîntul”), iar eu mă întreb: unde să mă duc? Din moment ce asta nu e religia mea (ortodoxia), iar sîngele meu e stricat (un amestec de rus, german, lipovean, bulgar şi foarte puţin românesc), mă mai pot considera român?

Ei spun că nu, sau, mă rog, Nae Ionescu spunea că nu.

„A voi să fii român nu înseamnă însă şi a fi român.  (Nae Ionescu- „ A fi bun român”)

Cît de valabile sunt ideile astea azi? Mi-e teamă că sunt din ce în ce mai actuale.

BIBLIOGRAFIE

Am citat din:

  1. „Ceea ce ne uneşte” (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel).
  2. Rev. „Atitudini”, nr. 23, 2012.
  3. Marta Petreu, „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu- Mihail Sebastian”
Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Istoria dureroasă a prostiei (3) Noi nu suntem români&8221;

  1. ,,N-AI CE FACE !’’
    Draga Rasvan , AICI unde ne-am nascut si am facut si inca mai facem ceva bun pentru tara. .
    AICI unde am fost tolerati si inca mai suntem alaturi de atei, catolici, protestanti, reformati, islamici …etc
    Mama ne povestea ca la ora de religie a primit o palma peste obraz de la preotul ortodox … stii de ce desi era doar in clasele 1-4.
    La scurt timp au primit cu totii ,,o altfel de palma’’ la venirea ungurilor care i-au obligat pe toti s-o ia de la clasa I-a [in limba lor]
    Bunicu din partea mamei m-a invatat o poezie scurta, dar care se pare că m-a marcat foarte puternic –dovada ca am ramas AICI.

    ,,SUNT ROMAN ROMAN VOI FI
    CAT PE LUME VOI TRAI
    ROMANIA-I TARA MEA
    DRAG MI-E SA TRAIESC IN EA.

    Mai tarziu am inceput sa ma ,,luminez’’.
    Versurile scrise de Costache Ioanid exprima bine si ceea ce cred:

    “Sunt strain si calator,
    n-am aici palate.
    Dar in tara fara nor
    ale mele-s toate.

    Toate stelele de sus,
    tot ce n-are-n veci apus,
    prin iubirea lui Isus,
    ale mele-s toate.

    Domnul meu in infnit
    multe ceruri tine.
    Pentru cine le-a zidit,
    decit pentru mine?

    Din neant cind le-a chemat,
    Domnul mult s-a bucurat,
    insa viata nu si-a dat
    decit pentru mine…

    Dar nici eu nu-s al oricui;
    Lui Ii sunt cununa.
    Casa mea si cerul Lui
    tot ce-avem e una!

    Si la bine si la greu
    eu al Lui sunt, El, e-al meu;
    eu, nimic — El, Dumnezeu,
    dar ce-avem, e una!”

    AICI, nu cu capul plecat ci cu demnitatea oamenilor liberi .

    Leviticul 26:13 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.

  2. Sigur, dragă Mitică, vom ajunge şi la ideea de a fi toleraţi, marginalizaţi sau excluşi dintr-o colectivitate umană pe criterii religioase sau etnice. Pentru că, de fapt, asta e marea problemă, iar în perioadele de criză, cînd bucata de caşcaval se micşorează, devii treptat sau deodată pagubă colaterală.
    Eu nu accept să hotărască colectivitatea ce să fac şi cum să gîndesc. De ce trebuie să mă pliez eu după cum vrea mulţimea?
    Dacă mama ta ar fi fost pălmuită astăzi la ora de religie, profesorul ar fi fost dat afară din şcoală, ceea ce poate însemna că ar trebui să ne mulţumim cu pseudo-revoluţia asta a noastră.
    Problema este însă mult mai profundă şi tine de tectonica spirituală, de mutaţiile care se produc în mentalul colectiv. Preotul ar fi, poate, dat afară din şcoală, dar cu preţul a încă o sută-două de mii de oameni care vor merge să atingă moaştele mai ştiu eu cărui sfînt. Unde se cîştigă într-o parte, se pierde şi mai mult în cealaltă. ŞI, cu timpul, vei deveni ţap ispăşitor pentru că nu eşti ca ceilalţi, pentru că le stai în ochi, pentru că… nu mai eşti român.
    Evreii n-au făcut nimic bun pentru Germania? Şi cu toate astea, au ajuns să fie arşi la crematoriu. N-au fost buni patrioţi? Prietenul meu evreu din Israel, plecat de 30 de ani din România, nu crezi că tot român se consideră? Ba da!
    NU ştiu, eu încerc să privesc şi celaltă faţă a realităţii, iar dacă nu-mi place ceva, să spun ce anume.
    Ai să vezi, pe parcurs, de ce spun chestiile astea.

  3. ,,Ai să vezi, pe parcurs, de ce spun chestiile astea. ”
    Astept cu rabdare si cu interes, draga Rasvan.
    Am dat drumul un pic la ,,supapa de supra presiune”…

  4. Citez Rasvan Cristian : ” Un lider politic citează un poet legionar, un grup de trei „duhovnici ai neamului” fac trimitere la discursuri legionare din perioada interbelică, ziarul România Liberă cere, printr-un articol publicat recent, desfinţarea democraţiei care s-a dovedit incapabilă să salveze ţara (adică un năism curat, parcă scris în perioada cînd Mihail Sebastian era fermecat de duhul rău al lui Nae Ionescu, la „Cuvîntul”), iar eu mă întreb: unde să mă duc? Din moment ce asta nu e religia mea (ortodoxia), iar sîngele meu e stricat (un amestec de rus, german, lipovean, bulgar şi foarte puţin românesc), mă mai pot considera român?
    Ei spun că nu, sau, mă rog, Nae Ionescu spunea că nu.”
    Shalom . Spre deosebire de Nae Ionescu care era patruns pana in maduva oaselor de ideile Capitanului , Mihail Sebastian a fost un spirit bun si onest. I-a fost toata viata recunoscator lui Nae Ionescu ( acesta l-a adus la ” Cuvantul ” ) si l-a vizitat pana in ultima clipa. La moartea lui a fost chiar indurerat ( toate acestea sunt consemnate in ” Jurnalul ” sau ) , si din aceasta cauza liderii Comunitatii Evreiesti din Romania l-au acuzat si l-au blamat.
    In rest , nu va faceti probleme Rasvan ! Noi astia minoritarii ” neromani ” avem o nadejde. Imparatia lui Yeshua – Isus vine cu Putere , si acolo ne vom simti cu totii ACASA. UBRACHOT YACHA !

  5. Shalom,
    Dragă Otniela, aveţi dreptate în ceea ce scrieţi despre Mihail Sebastian, dar numai după 1935, adică după publicarea romanului său cu cheie „De două mii de ani” şi după suspendarea „Cuvîntului” şi ruptura cu Nae Ionescu.
    Pînă la acea dată el a fost un fidel admirator al acestuia.
    La „Cuvîntul” am înţeles că l-a adus Baltazar, dar e adevărat că Nae Ionescu îl ştia de la Brăila. L-a remarcat mai ales la examenul de bacalaureat. Pe vremea aia nici Nae Ionescu nu dădea semne evidente că e antisemit. El ştia că Mihail Sebastian era evreu (Iosif Hechter, pe numele său adevărat) şi l-a primit cu braţele deschise la „Cuvîntul”.
    După ce a intervenit ruptura între cei doi şi au început atacurile lui Nae Ionescu (am pe birou „Chestiunea evreiască” a lui Nae, dar prefer să nu citez acum din ea), cel care l-a apărat a fost Mircea Eliade, care era de dreapta şi nu îl agrea prea tare pe Sebastian, dar spre onoarea sa i-a venit în ajutor. O prietenie ciudată oricum, vorba lui Moshe Idel.
    Nu spun că afirmaţiile dvs. nu sunt corecte, doar că trebuie nuanţate, doat atît. Am văzut că aveţi un motto din Mihail Sebastian pe blog şi m-am mirat puţin, dar ştiam că se referea la ultima perioadă din viaţa şi aşa scurtă şi chinuită a scriitorului.
    Evident că percepţia despre el a fost schimbată şi de Jurnalul acestuia, publicat după 1989.

    Nu-mi fac probleme, dragă Otniela. Aveţi dreptate şi vă mulţumesc de cuvintele frumoase pe care mi le scrieţi.
    Domnul să vă binecuvînteze.

  6. Peisajul pe care il prezinti este destul de dramatic. Clasificarile statutului de roman pe criterii absolut superficiale denota niste idei … (stim noi de care). E un fel de … ai ochii albastrii esti britanic, nu ii ai esti palestinian 😀

    Daca democratia a fost sau nu o solutie buna pentru Romania este o chestiune discutabila. In primul rand as cuteza sa spun ca pana in prezent nu am vazut un sistem democratic aplicat la noi in tara. Este o mare diferenta intre a afirma ca sistemul actual este democratic, sau chiar a avea un sistem care concorda cu definitia democratiei.

    Intr-un sistem democratic by definition functioneaza o serie de parghii care la noi de abia au avut o palida manifestare, dupa care s-au ofilit imediat. Urmarisem recent un episod din serialul Cap si pajura a lui Emil Hurezeanu si CT Popescu. In acea serie de cateva episoade(comunismul pe burta goala) isi propusesera sa faca o incursiune in perioada pre-decembrista. Mentalitatea acelor ani era dominata de niste parghii care nu pot fi inlocuite automat fara o educatie solida a unei natiuni.

    Vechiul sistem a creat doua categorii sociale, categoria oamenilor de topogan si categoria oamenilor de scara nerezemata, sau categoria de vaslasi cu o singura vasla. Categoria de topogan fiind o categorie caracterizata printr-o ascensiune extrem de usoara, fara efort spre varful piramidei, iar categoria cealalata fiind o categorie de oameni care indiferent de efortul depus tot acolo raman. Dupa asasinarea liderului pre-decembrist cuiul care tinea cele doua categorii la mal a fost scos (ma rog a fost impuscat), astfel una din categorii a avut o ascensiune exploziva (topoganul fiind deja construit), pe cand cealalta categorie a ramas sa vasleasca cu o singura vasla si aceea de stanga. Rezultatul e ca si azi se invarte in cerc ca un caine dement in maratonul de prindere a propriei cozi, in timp ce concurentul de topogan a ajuns demult la destinatie.

    Intr-un astfel de cadru a afirma ca democratia nu functioneaza ca sistem in romania este ca si cum s-ar afirma ca limba chineza invatata in clasele I-VIII nu a dat rezultate. Pai care chineza invatata in clasele I-VIII? ca nu a fost vorba despre asa ceva niciodata. La fel e si cu democratia, care democratie? ca nu a fost aplicata niciodata. 🙂

  7. Dragă Romuluss, de acord cu tine şi frumoasă metafora cu barca „într-o vîslă”.
    Şi în perioada interbelică, ca şi acum, problema era ce să facem cu barca. Soluţia era să aştepte, să le dea timp politicienilor din barcă şi societăţii civile de pe mal să facă rost de încă o vîslă. Barca n-a mers prea bine nici atunci, de-aia Nae Ionescu şi gruparea de la „Criterion” susţineau să scufunde barca, adică să dea cu democraţia de fund.
    Acum e aceeaşi poveste, dar nu scufunzi barca din cauza vîslei. Atunci agonizăm toţi şi ne pescuieşte dictatura cu plasa de pe mal. 🙂
    Nae Ionescu găsise soluţia mizerabilă numită Carol al II-lea. Mi-e teamă să nu găsim şi noi una similară. Pe Elena Lupescu mi se păruse că o zăresc pe undeva 🙂

  8. Dragă Otniela, mulţumesc că ni l-aţi sezizat. Abia aştept să-l citesc. Am văzut şi poza lui Eliade. Moshe spunea că el a fost un soi de hîrtie de turnesol a epocii.
    Mult Shalom!

  9. Dragă Otiniela, am citit! Excelent eseul. Vă felicit. M-am bucurat că suntem de aceeaşi părere. Nu ştiam că l-aţi scris acum un an.

    Aţi avut dreptate cu Marc Chagall. Dar parcă numai el era evreu? Dar Modigliani (sefard), cel care recita pe de rost tot Infernul lui Dante în timp ce picta (şi cînd bea, ce e drept)? Un bărbat frumos, brunet, distins, ca un prinţ, deşi mereu în costumul lui de catifea raiată… Dar bunul Pissaro (sefard şi el, dar portughez)? dar Victor Brauner al nostru, marele artist suprarealist, nevoit să emigreze la Paris, evreu născut, aproape de Moshe, dar cu jumătate de secol mai devreme, la Piatra Neamţ? Dar toţi evreii artişti adunaţi la „Lăptăria lui Enache”? Şi alţii, şi alţii… Doamne, încerc să mi-i aduc aminte, dar nu m-am gîndit niciodată la artă din punct de vedere etnic! să judec valorile în funcţie de sîngele din vene! Ce nebunie! Ce nebunie! Probabil că nu m-a lovit filozofia pe care o aveau ei, sămînţă de-a lui Spengler.

    Dar e firesc ca ei să fi gîndit aşa. Erau programaţi să lupte împotriva modernismului, a avangardei artistice, a cee ce nu era „neaoş” românesc. Vai de capul lui Lovinescu şi a „Sburătorului” lui ce-au pătimit, nu?

  10. Românii pot fi ortodocși.
    Românii pot fi (dacă aleg aceasta) și xenofobi. Și încă pe mai multe paliere: antisemiți, antimaghiari, antițigani, antiamericani, etc., etc.
    Dar un lucru dus în extrema lui instanță devine imposibil: să fie simultan și creștin Nou-Testamentali și xenofobi.
    Mostre monstruoase precum M.C. (chiar dacă nu e estetic, e util că l-ai reprodus), nu fac decît să ne alerteze.
    Uneori e bună și alerta!

  11. @ Dar un lucru dus în extrema lui instanță devine imposibil: să fie simultan și creștin Nou-Testamentali și xenofobi.

    Şi totuşi, uite că se poate! 🙂
    Nae Ionescu explica fenomenul în prefaţa pe care a scris-o la „După două mii de ani” a lui Mihail Sebastian, despre care am scris în ultima postare.
    El spune că, din contră, un adevărat creştin nu poate să stea laolaltă cu un evreu fără să se ia de păr. De ce? pentru că au tradiţii diferite, pentru că evreii luptă împotriva lui Hristos, pentru că se consideră superiori celor din jur, pentru că trăiesc separaţi în comunităţile lor, pentru că îi fac datori pe creştini şi le cer favoruri în schimb, care irită comunitatea creştină, etc.
    Cînd e să găsească pretexte sau explicaţii, diavolul e inteligent, iar Nae Ionescu a avut un duh rău în el.
    Tocmai asta e doctrina de extremă dreaptă: dacă eşti viabil din punct de vedere energetic şi bun român (am spus ce înseamnă a fi bun român), nu stai ca momîia, ci dai în cap evreilor.
    Ştii ce spune doctrina lor, prin scrisul lui Nae Ionescu? Că numai protestanţii se înţeleg cu evreii. Ştii de ce? Pentru că, spunea el, ei (adică noi) sunt(em) mai mult iudaizanţi decît creştini adevăraţi.
    Chestria nu e de glumă. Dacă ai face un sondaj despre ce cred concetăţenii noştri despre evrei şi neoprotestanţi ţi-ai pune mîinile în cap. Măcar Nae Ionescu avea logică, cultură (diavolul nu e prost, tu ai avut unul care era profesor şi te turna la securitate, aşa că ştii mai bine ca mine), pe cînd ăştia de azi sunt numai violenţi şi orbi.

  12. „Lovinescu nu era antisemit, avea o calitate.”

    Dragă Otniela, de acord cu dvs., dar dacă aveţi puţin timp nu vreţi să ne spuneţi de ce „o calitate”, ca şi cum aia era singura? 🙂
    Înainte să ştiu că predaţi româna, admiram stilul impecabil al blogului dvs., dar nu ştiam… de unde se trage. Am zis că aşa sunt evreii deştepţi :). Cînd am avut discuţia despre Marin Preda, iar nu eram lămurit de unde vine chestia. Acum, că ştiu :), şi după eseul amintit, sunt şi mai atent la nuanţe.
    Shalom!

  13. Cu toată condescendența cuvenită unor somități culturale, dragă Răsvane, eu sunt chemat să mă definesc și să definesc (pe alții) prin lentila Scripturii.
    De aceea nu (prea) aud nici un credincios orto-catolic să facă referire la „Sola Scriptura”. Pentru că tradiția, logica, precum și alte rațiuni obscure, primează în mentalul acestora.
    Cu regret: mă interesesază, dar nu mă impresionează!

  14. Şi eu zic la fel (deşi poate că nu se cunoaşte întotdeauna :)), dar chestiunea rămîne: dacă ne definim astfel, precum bine spui, asta nu ne ajută să-i înţelegem pe cei din jur, cei care nu judecă la fel ca noi.
    Analiza ţine de a analiza lucrurile din cît mai multe unghiuri, nu de a ne plia după părerile unora sau altora. Sunt perfect de acord cu tine: ne interesează, dar nu ne impresionează.

  15. Cred că nu ar strica apariția pe piață, pe cea a blogosferei, a unui eseu (sau de ce nu, mai multe?!? 🙂 ) despre închinarea din ce în ce mai aplecată, și din nefericire a din ce în ce mai mulți, la cele două zeități: cultura și știința.
    Asta în detrimentului închinării față de El Shaddai, El Yonna Adonai!
    Ca apoi să putem exulta: Erkamka Na Adonai.
    O lăsăm pe Daniela să ne tălmăcească înțelesul ultimelor fraze! 🙂

  16. Dragă Barthimeu, abia aştept să citesc la tine despre asta. Ştiu, vei spune că nu ai timp, dar eu ştiu că tu ai deja în minte multe lucruri şi ar fi păcat să nu ajuţi şi pe alţii să afle cum sunt văzute ele prin ochelarii unui creştin care seamănă izbitor cu Gandhi 🙂
    Daniela a mai scris o frază pe care n-am înţeles-o, dar mi-a fost ruşine s-o întreb 🙂
    Uite: eu fac apologia evreilor că sunt culţi şi savanţi, iar tu le dai în cap, tot din cauza asta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s