Istoria dureroasă a prostiei (4) Asmuţirea maselor

În fiecare zi aflăm că ne afundăm într-o criză fără leac: economică, politică şi morală. Că ţara trece prin momente de cumpănă.

Preşedintele afirmă că tot răul vine de la cei peste 400 de parlamentari, că dacă n-ar fi ei cu buba, criza s-ar ameliora. Cei aflaţi la guvernare îl acuză pe preşedinte şi partidele de opoziţie care-l susţin (sau pe care el le susţine) de corupţie şi vînzare la Bruxelles. Şi unii şi ceilalţi se acuză de trădarea interesului naţional.

Una peste alta, cred că asistăm la o reală criză politică, care seamănă, din multe puncte de vedere, cu cea din anii ’30. Unele articolele de ziar de acum (şi voi reveni cu dovezi în curînd) par copiate după formule deja experimentate în perioada interbelică. Nu trăim oare în epoca plagiatului la vîrf? Nu sunt motive comune de îngrijorare, suficiente cît să justifice găsirea unor soluţii salvatoare?

În postarea precedentă v-am citat dintr-un dialog purtat între „trei mari duhovnici ai neamului românesc”. Acolo unul din ei făcea trimitere la spusele lui Nae Ionescu, eminenţa cenuşie a Gărzii de Fier. Am plecat să le caut, dar nu în lagărul cu legionari (vom vorbi mai tîrziu despre asta), ci într-o prefaţă memorabilă pe care remarcabilul om de cultură o scrisese la cererea lui Mihail Sebastian, pentru romanul său „După două mii de ani”.

Iată ce scria Nae Ionescu despre evrei:

„Cînd suferă evreii, cînd sunt ei persecutaţi- pentru a prelua expresia lor favorită? În momentele de criză. Trebuie să spunem că există două feluri de crize: cele provocate chiar de evrei şi cele care au alte cauze.”

Analizează de ce sunt asmuţite masele împotriva evreilor, dar nu numai a lor, ci şi a altor comunităţi care se deosebesc de majoritate. Iată la ce concluzii ajunge:

„Ajungem astfel la o chestiune banală din psihologia mulţimilor. Pentru ca o categorie umană oarecare să trezească împotriva ei pasiunile maselor dezlănţuite, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii (…).

1. cînd constituie un grup diferit în mod fundamental de masele în mijlocul cărora îşi duce viaţa;

2. cînd aceste diferenţe se referă la un substrat de o natură din ce în ce mai puternic afirmată, cînd ele sunt înţelese ca tot atîtea motive de superioritate faţă de celelalte etnii (…);

3. cînd, ca urmare a acestei izolări, viaţa internă a grupului în chestiune sfîrşeşte prin a dobîndi forme ezoterice şi misterioase pentru membrii celorlalte etnii;

4. cînd acest grup sau categorie reprezintă un pericol permanent penru ordinea celorlalte etnii, pentru structura lor spirituală, politică, socială şi economică.”

Nae Ionescu atrage atenţia că nu doar evreii pot deveni ţinte în momente de criză, ci şi cei care, din diferite motive, întrunesc unele din elementele enumerate mai sus. Creştinii din timpul Imperiului Roman, spunea el, au fost victimele ideale.

Vă amintiţi prin ce se caracterizează un român? Prin religia ortodoxă şi puritatea sîngelui. Nae Ionescu şi naţionaliştii extremişti nu acceptau ideea de asimilare, deci nu exista nicio scăpare. Credţi că cei de astăzi sunt mai blînzi?

Mă întreb: sunt întrunite, în perioada prin care trecem, condiţiile necesare pentru ca o masă critică să primească un impuls ideologic pentru a începe un pogrom împotriva minorităţilor, a intelectualilor incomozi şi a celor de altă religie decît cea acceptată de majoritate? de religia numită „naţională” şi „de stat”?

Dumneavoastră poate că nu priviţi cu îngrijorare sarabanda mulţimilor care se adună de la un an la altul în grupuri tot mai numeroase la pelerinaje pe la sfintele moaşte, venite la apelurile conducătorilor ortodocşi, susţinute de politicienii zilei, care nu pierd niciun prilej pentru a arăta că ei empatizează cu poporul. Mărturisesc că de la un an la altul, după astfel de imagini, mă simt din ce în ce mai înstrăinat de lumea din jur.

Există un soi de tăcere, de linişte ca dinaintea furtunii. Noi, neortodocşii,  ne facem că nu vedem cum se înalţă catedrale „ale neamului” sau edificii de comemorare ale „martirilor neamului”. Ale cărui neam?

V-aţi întrebat ce veţi face mîine dacă va trebui să vă închinaţi în faţa unui altar sub care se pot găsi, să spunem, oseminte judecate de „experţii” spirituali ca fiind sfinte, făcătoare de minuni? (Voi reveni asupra temei, cu dovezi, ca să nu fiu interpretat greşit.).

Nu? Nu se vor întîmpla toate astea? Să vă audă Dumnezeu!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Istoria dureroasă a prostiei (4) Asmuţirea maselor&8221;

  1. Foarte interesant acest ciclu de articole din cadrul istoriei dureroase a prostiei. Exista intr-adevar toate premizele necesare formarii unor evenimente de o anumita factura. Este in fond o reintoarcere la primitivism. Acele criterii pe care le amintesti reprezinta fundamentul categoriilor tribale.

    Mel Gibson regiza nu demult un film care reflecta acele principiile – Apocalypto. Sa speram ca totusi nu se va reusi.

    Toate manevrele de genul aceasta au la baza acelasi principiu binecunoscut divide et impera. Reducerea nivelului de cultura si educatie a favorizat formarea unor generatii de ochi incrucisati, vorbire anevoioasa. Desi detest filme ca Las fierbinti si le consider odioase pentru ca venereaza prostia buliana (de la Bula), totusi natiunea se indreapta spre o tinta de acel fel.

    Pasiunea de carte a fost demult abolita, fiind inlocuita cu pasiunea de telenovele, ori acestea sunt o chemare puternica la a ne indrepta spre maimuta darviniana.

    In tot acest cadru doar Dumnezeu poate interveni cu o mana puternica si salvatoare.

  2. „Reducerea nivelului de cultura si educatie a favorizat formarea unor generatii de ochi incrucisati, vorbire anevoioasa.”

    Perfect adevărat, dragă Romuluss. Şi aici situaţia aduce cu cea din anii ’30. Politica de la „Cuvîntul”, ziarul la care era proprietar şi director Nae Ionescu, era să se plîngă de numărul prea mare de bacalaureaţi, de absolvenţi de facultate. „Pletora de intelectualitate”, aşa o numea Nae Ionescu, foarte incomodă pentru stat.
    Nivelarea valorilor, înregimentarea lor, colectivism versus individualism: exact ceea ce vedem sub ochii noştri astăzi, cum a fost atunci.
    După ruptura cu Nae Ionescu, Mihail Sebastian se mira cum s-a schimbat discursul fostului său idol. La început, Nae Ionescu trimitea imperios tineretul la studiu, în timp ce prin 1935, cînd legionarii prinseseră puteri, le spunea că el, tineretul, este forţa vitală a naţiunii şi că nu trebuie să se irosească în biblioteci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s