Istoria dureroasă a prostiei (7) Mesaje de ameninţare

Cînd am început seria de postări, ştiam ce risc. Ceea ce mă miră e reacţia promptă din partea extremiştilor (să le spun de dreapta? să le spun de stînga?), după nişte articole care sunt extrem de subţiri, de delicate, de benigne. Mă întreb: dacă acum e aşa, ce va urma după?

Am promis să nu dau  comentarii venite din „cealaltă parte”. Pînă acum n-am avut decît doi domni care s-au afirmat în acest sens. Unul are blog, celălalt nu ştiu să aibă.

Cel cu blog n-ar trebui să se supere că nu l-am postat: are grădina personală unde se poate desfăşura în legea lui, unde mă poate înjura în voie. E vorba de Merisordan, „torţionarul blînd”, cum l-am numit eu într-un comentariu. El nu mă ameninţă: el doar mă spurcă. („… mintiti cu o nerusinare incredibila pentru un om care are pretentia ca este crestin si cu frica lui Dumnezeu ! Mintiti si nu avesti picatura de onoare!… Va las sa va purtati, in continuare, stigmatul unui om fara onoare, demnitate si cuvant. Aruncati minciunile in continuare, sunt destui farisei inculti in tara asta…„).

Celălalt, a cărui fotografie am postat-o (din motive, zic eu, legitime), „torţionarul violent” are de ce se înfuria: probabil că-şi făcuse planul să înjure în legea lui, pe blogul meu, ca la el acasă.

Mi-e greu să înţeleg ce e în mintea unui asemenea individ, dar faptul că nu e un personaj fictiv, (inventat de mine pentru a ilustra, pentru a justifica în acest fel temerile mele cu privire la atmosfera din societatea românească, foarte asemănătoare cu cea dinaintea celui de-al doilea război mondial), mă determină să redau mai jos cele două mesaje de ameninţare pe care cel ce se semnează Corneliu Munteanu mi le trimite.

Pentru că nu sunt comentarii, ci ameninţări, nu-mi calc cuvîntul dat Otnielei,  postîndu-le.

Primul mesaj (venit în data de 17. 11. 2012):

Nicio grija vindecatorule. Lasa ca te vindec eu de procedee de-astea. Voi publica eu totul, bagandu-i in schema si pe tzutzerii dtale. Asa care vasazica. La argumente raspunzi cu stergerea replicilor. Procedeu tipic terorist. Nu esti nici primul, nici ultimul care arunca cu laturi in istoria si cultura acestei tari. Asa e. Cu teroristi ca tine nu pot avea decat un singur punct comun. Punct ochit, punct lovit. Aflu eu si cine esti in realitate, stai linistit.

Realitatea s-ar putea să-l dezamăgească cumplit, dar oricine e dator să-ncerce.

Al doilea mesaj (venit în aceeaşi zi, cu 14 ore mai tîrziu):

Am eu ac de cojocul vostru, nicio grija. Iar pe tine vindecatorule, lasa ca te doftoricesc eu, cat de curand.

Nu trebuie să vă traduc limbajul, nici intenţiile. Ele aparţin spaţiului românesc actual, într-o ţară europeană, în secolul XXI, sunt scrise de un român care se consideră patriot,  drept credincios, intelectual şi informat.

Bănuiala mea că a fost (sau/şi  este) vechi lucrător în sistem (securist sau din zona respectivă) este întărită de actuala desfăşurare a… ostilităţilor.

Povestea îmi aminteşte (păstrînd proporţiile, evident), de pasaje din Jurnalul Monicăi Lovinescu, în care aceasta scria despre dosarele fictive pe care i le-a confecţionat securitatea, profitînd de minciunile pe care un Ion Caraion le-a emanat ca să fie lăsat să plece din ţară.

Şi tot din jurnal (şi nu numai), îmi amintesc de bataia cruntă pe care i-au aplicat-o Monicăi Lovinescu doi palestinieni, în curte casei sale din Paris, trimişi de Ceauşescu să o… înveţe minte, să o stîlcească, să nu mai poată vorbi şi nici scrie şi să mănînce cu paiul.

Concluzie? În România, după 22 de ani de la pseudo-revoluţie, chiar dacă extremele nu se atrag, ele se continuă: ce mi-e dreapta, ce mi-e stînga? Iar sloganul „noi nu gîndim, noi muncim!”, are toate şansele să se transforme în „noi nu gîndim, noi ologim!”

Anunțuri

26 de gânduri despre &8222;Istoria dureroasă a prostiei (7) Mesaje de ameninţare&8221;

  1. Nene,
    în primul rând văd că de la o vreme mă ignori… mă doare doar puțin asta, că mi-au amorțit simțurile de tot… Nu mai simt altceva afară de tristețe și durere… ce băuturi fine, fără grade, așa-i?
    Dar… să trecem la treabă…
    “Am eu ac de cojocul vostru, nicio grija. Iar pe tine vindecatorule, lasa ca te doftoricesc eu, cat de curand.”

    1. Pun rămășag că individul nu a băgat de prea multe ori și/sau deloc papiotă în ac. Cât despre mine mă laud că știu a coase la fel de bine ca muierile – poate că nu la fel de discret, cum sunt dânsele, dar mai pre rusește, mai tare, mai cu nădejde; ca mujicii bre!
    2. Grijă să n-avem fiindcă omnipotența sa este evident superlativul unei trufii mărunte, bășinoase (să mă ierți) și țîfnoase: îl invit carevasăzică, să vizioneze un meci de box într-un lan de porumb(anul ce vine), cu mine; adică, să nu-i ardă de-un ajutor de la Barroso… nici măcar prin dos.
    3. Apelează la metode arhaice de vindecare, doftoricirea – dar știi dta, că bătrânii, adică arhaicii nu erau atât de nesimțiți ca dânsul ca să se laude de dinainte de vederea pacientului, că-l vor fi fost vindecat.

    Cine e caricatura? Ai face, românește și curat, un skanderberg cu unul ca dânsul? Uite, par example, eu cunosc pe unul, pupilă de mason: n-are multă carte, dar la fel ca munteanul de mai sus e expert în diagnoze și vindecări… Și ce dacă: lasă-i să latre, bre, numai noi să nu avem ai auzi!
    Hait că te las, că am pălăvrăgit prea mult deja!

  2. Dragă Daniel, de ce zici că te ignor? Tu nu mai dai pe blog şi tot eu îs di vinî? 🙂

    Urmez povaţa ta. Nu, nu am talent la skandeberg. Fiind eu la categoria supergrea, am şansele să rup şi masa şi e păcat 🙂 Dar…, dar…

    Dar Soliman-Ali-Fâstâc
    Nu-l scapă.
    Îl ia cu tot cu agarlâc
    Şi vînt îi face, bâldâbâc,
    În apă. 🙂

    (Păstorel Teodoreanu)

  3. Doamne, ceresc Tata !!!!!! Asa ceva???????????
    Omul asta cred ca a ramas fara pastile si negasind alt doctor, sa-i puna reteta electronica la gat, v-a gasit!
    Ori omul are mansarda nemobilata ori a fost un cutremur care a daramat toata mobila, caci SF-ul e depasit deja in stilul de exprimare.
    Domn’ doctor, hraniti bine matzele, cred ca o sa aveti nevoie de batalionul lor. Poate vin si intariri, fratii maidanezi din trupele NATO. :))

  4. Hai noroc Razvan 🙂 Abordand comentariile de mai sus, despre nenea cu mustata mi se pare ca face partea celor care „latra” pe langa caravana. Ce sa-ti povestesc, o sa publice el tot… Unde ? Si ce daca ? Care-i motivul ? Stai linistit, daca va folosi acelasi limbaj, nu cred ca va avea mare succes. Si apropo, patriotismul nu se manifesta prin vorbarie de joasa speta si nici prin violenta (de orice tip). Mai grav mi se pare primul comentariu, al „tortionarului bland”, care te acuza. Ar fi interesant, daca ai putea si voiesti sa postezi comentariul sau, ca sa ne dam seama de motivele care l-au facut sa te acuze de minciuna si lipsa de onoare. Sa ne facem cu totii o parere despre gandirea lui…
    Doamne ajuta !

  5. Dragă Liviu, la cererea dvs. dau mai jos acel comentariu în totalitate. Mă face mincinos pentru că i-am promis că îi voi posta comentariile, dar m-am răzgîndit ulterior. Am explicat atunci de ce: el nu făcea decît să scrie ca şi dl. Corneliu Munteanu, preluînd exact aceleaşi teme, inclusiv abatorul cu evrei, dar spuse cu politeţe, elegant. Nu vreau să irit, pe de altă parte, pe cititorii la care ţin, cum e Otniela, care n-are nicio vină să îndure mîrlăniile unor necunoscuţi şi vreau să mă ajute să o scot la capăt cu o temă la care, nefiind evreu, nu mă pricep aşa de bine ca domnia sa. Evident, colaborarea este la vedere, nu prin mail-uri ascunse.

    Aşadar, iată comentariul lui MERISORDAN pe care mi l-aţi cerut:

    D-le Razvan Cristian, mintiti cu o nerusinare incredibila pentru un om care are pretentia ca este crestin si cu frica lui Dumnezeu ! Mintiti si nu avesti picatura de onoare ! Am convenit sa avem un dialog civilizat, cu argumente bazate pe documente. Nu am retinut modul in care urma sa se desfasoare acest dialog si de aceea am postat un comentariu. Care fraza, propozitie, cuvant din acel comentariu vi s-a parut lipsit de bun simt ? Am precizat ca fac o analiza pe textul respectiv si am condamnat modalitatea de exprimare. In analiza v-am adus argumente pertinente la fiecare punct, mai putin cel cu abatorul unde intradevar nu detin documentatia necesara si v-am invitat sa le produceti dvs sau cititorii. De ce nu ati avut picatura de bun simt sa publicati comentariul meu ? Asa sunteti educat, dupa :”cine nu-i cu noi e impotriva noastra” ? Sau poate ca nu v-au convenit cele scrise de mine ? Sau nu aveti raspunsuri si contraargumente ? In niciuna din aceste situatii, un om cu onoare si cuvant (cum va pretindeti a fi) nu bloca aparitia comentariului si arunca epitete jignitoare celui care l-a scris. Nu va condamn d-le Cristian, m-am mai lovit in viata de personaje triste ca dvs. Chiar incerc un sentiment de mila si compasiune pentru un om care este convins ca binele semenilor se cladeste prin minciuna si ignoranta. Va las sa va purtati, in continuare, stigmatul unui om fara onoare, demnitate si cuvant. Aruncati minciunile in continuare, sunt destui farisei inculti in tara asta…

    Amîndoi comentatorii trecuţi la spam mi-au cerut răspunsuri pe care eu nu are sens să le dau, pentru că ei vorbesc alături de tema postărilor mele. Este o tehnică cunoscută să faci mult fum în jur, să nu mai ştim de unde venim şi cine suntem fiecare.

  6. Domnul Corneliu Munteanu îmi trimite un comentariu legat de tema ameninţărilor pe care le-a proferat anterior. Îl redau mai jos integral, cu precizarea că EU SUNT PRINTRE PUŢINII ROMÂNI CARE NU AU FACEBOOK (decît în varianta RETRO :)). Deci, nu aveam de unde să aflu cîte bloguri are domnia sa, de ce factură sunt şi cît de onest personaj virtual este. REPET: NU AM ŞI NU INTRU PE FACEBOOK! Dacă asta îi demonstrază acestui gingaş domn că sunt oleacă mai tîmpit decît prevede legea, îl priveşte.
    În fond, cum să iasă la lumină inteligenţa unora, dacă n-ar exista proşti ca mine pentru comparaţie? 🙂

    Deci, iată comentariul său:

    „Esti penibil domnule. Nu sunt nici pe departe ce crezi dumneata. Cat despre blog, am mai multe, si mult mai citite decat mizeria dumitale de asa-zis blog. Mai studiaza. Repet ceea ce am spus, cine zice ala e! parca asa se spunea in copilarie. Faptul ca ai publicat imaginea mea dovedeste ca dta ai apucaturi din alea de care ma acuzi pe mine. Re-iterez ceea ce am spus deja. Citate trunchiate, grija mare la ideile enuntate de interlocutor, nu care cumva sa razbata adevarul. Tipic pentru teroristii culturali ai net-ului. Dovada de cat te duce mintea e ca nici macar de pe FB n-ai reusit sa vezi despre cine e vorba. Si sunt destule date despre mine acolo, inclusiv unul din bloguri, ca si situl personal. Nicio grija, nu am amenintat pe nimeni, nici nu e greu sa fiu gasit pe net, sper ca cei ce citesc mizeriile scrise de catre dta sa caute sa vada si parerea mea. Si nici nu sunt greu de gasit.”

    Personal nu ştiu de ce se isterizezază în asemenea hal apărînd ceea ce crede că sunt valori naţionale, cînd, de fapt, ele sunt valori moştenite de la Garda de Fier, oarecum actualizate şi trecute prin topitoria proletcultismului comunist care l-a transformat din bîtă (limba de lemn), în drug (îndrugînd metalic).

    Nu înţeleg nici de ce toată lumea trebuie să gîndească la fel. Credeam că nu are blog şi că simte omul nevoia să comunice străbaterile sale, dar avînd nu unul, ci mai multe şi mai citite decît „mizeria mea de blog”, atitudinea sa agresivă ţine mai degrabă de patologia personală decît de una socială. Oricum, se pare că elementele se potenţează, din moment ce m-a ameninţat, voalat, că mă omoară, iar după aceea s-a ofuscat văzîndu-şi chipul (altfel de om perfect normal şi chiar simpatic, dar tot faţă de colonel în retragere are :)), în geamul leptopului. Şi cine e teroristul dacă nu eu? 🙂

  7. Dragă Duduca, cu reţeta eletronică mai e cum mai e, dar mi-au cerut şi „semnătură electronică”, chestie pe care trebuie să o plătesc tot eu.
    Totul e devenit… electronic. De ce să nu fie şi ameninţările la fel, din moment ce „grădina lui Dumnezeu” este nu numai mare, ci şi virtuală? 🙂

  8. Da, se pare ca timpurile pe care le traim sunt atat de … electronice. Stau si ma gandesc cu frica la ce se va intampla in cazul in care acel tzunami magnetic ne va lovi si vom ramane cu totii siderati si cu zambetele electronice.
    S-a gasit un destept sa mai scoata niste bani pentru buget, ca deh, trebuie imbogatit parcul auto al unora, iar asta nu mai este electronic, e cat se poate de palpabil…
    Eu zic sa va grabiti sa terminati de adunat materialele scrise de d-voastra la un loc si sa-i dati un volum in format electronic ca sa aiba „domnul” ce publica. Mai cereti si de la Daniel cate ceva. A promis ca publica despre toti!
    Si nici eu nu am feisbuc :)) !!!!! Sa ne facem un blog „mizerabilii fara feisbuc”… zic :)) sa fim usor de gasit…. in lumea electronica.
    Sa aveti spor la doftorit si la salvat vieti! Poate si odihna placuta la sfarsit de saptamana, daca se nimereste fara garda 🙂 !

  9. Poem ecumenic

    Muntenarul

    Mizeriile-i curgeau în râuri
    și indignarea-i flutura ca un drapel
    al cărui crez îi este el fidel…
    al cărui crez îi este el fidel!

    Iar crezul său e lunecos ca somoteiul
    și iute, ca ardeiul mic, sădit într-un ghiveci,
    să sparie musafirii iarna
    când vor să mâie la ospăț în veci…
    când vor să mâie la ospăț în veci!

    Și limba sa e aspră cum e la limbă mâța;
    el cerne-n borșul îngrijat tărâța
    și vindecă de greață după ”Săniuța”,
    se dă în leagăn cu maimuța…
    se dă în leagăn cu maimuța!

    Și Hopa-n sus, și hopa-n jos
    Veni la dânsul teroristul
    pe care îl ghicise în solarul
    în care-și cultiva mărarul,
    un bun european investitor…
    un bun european investitor!

    Avea un blog, avea o mie,
    eu i-am cerut să-mi dea și mie
    iar el a înțeles ceva despre piftie…
    iar el a înțeles ceva despre piftie!

    Era atent cu ochiul său
    la spirite plutind prin ceri,
    și le-nșira pe un răboj de lut
    lovind vârtos din scurtu-i knut…
    lovind vârtos din scurtu-i knut!

    Misiunea sa cea gigantescă
    viza un lucru de bun simț,
    să curețe orice particuli
    care s-ar dovedi ridiculi,
    într-un atom de fier din virguli…
    într-un atom de fier din virguli!

    Iar tu sărmane ce n-ai priceput?
    căci gândul său destul de brut
    este livrat feroce prin bluetooth!
    Simțit-ai dinți ceva mai jos,
    sau ți se pare atacul de prisos…
    sau ți se pare atacul de prisos!?

  10. Rasvan…sa fim seriosi 🙂 tu chiar dai crezare la toti pixelatiinebuni? pune „potera” pe ei. Acum ai mii de posibilitati sa afli de unde se scrie, cine, ce, de ce….

  11. Dragă Lia, şi am mii de posibilităţi să nu o fac. Eu le-am ales pe alea. Efectiv, nu-mi pasă. Mai degrabă îmi place să-mi construiesc eu personajul, nu din ce spune, ci din ce nu spune 🙂

  12. Draga Rasvan ai incitat spiritele rele 🙂 . Nu le-ai lasat sa se hodineasca in cripta pecetluita cu cele 7 sigilii.

    Aceste personalitati sunt vina(de bou) a tarii d’aia suntem o tara fruntasa la depasirea productiei de prostie la hectar, sa vada tovarasul Nicolae ca suntem pe ultimul loc in Europa ar muri de buna voie si de suflet rau. Cincinalul in patru ani jumate! Ehei astia nu au contribuit la epoca de aur, ci au fost strajerii de nadejde ai proiectelor congresului al XV-lea 🙂 .

    Episodul acesta imi aminteste de celebrul film Pistruiatul, personajul care imi placea cel mai mult acolo era cainele Calu’ 😀 .

    Sa te ocroteasca Dumnezeu prin puterea Lui de toate relele si urgisirile posibile!

  13. Dragă Daniel, nu cred că pr R îl mănîncă pielea şi, de asemeni, am convingerea că e frate în Cristos cu mine.
    Comentariile tale nu-şi aveau locul. Le-am scos.

  14. Dragă Romuluss, mulţumesc pentru încurajare. Cred că ţara asta nu mai poate gestiona problemele care au venit pe capul ei de foarte mulţi ani încoace. Nu am avut timp să ne vindecăm rănile şi au apărut altele, mai noi. Buboaiele vechi, cum este şi doctrina legionară, nu dau imunitate.

  15. Draga Rasvan remarca mea era legata de ceea ce spuneai tu la inceputul articolului „Cînd am început seria de postări, ştiam ce risc”.

    Am considerat si consider blogul tau un loc placut de popas alaturi de niste idei interesante aranjate intr-o forma atractiva si bine gandita. Regretul meu a fost si este legat de obstructia liberei exprimari. De altfel chiar si Cristian Tudor Popescu recunostea ca in prezent orice dezbatere de idei este contracarata cu atac furtunos la argumentul ad hominem, lucru care in show-urile moderne este denumit pamflet…

    Si da ai inteles foarte bine ideea mea de incurajare si binecuvantare. Sa aduca Dumnezeu binecuvantarea lui asupra ta si sa te ocroteasca de relele acestei lumi care a uitat jertfa Cristica.

  16. Dragă Romuluss, de obicei sfîrşitul de săptămînă mă găseşte în plină mişcare. Alerg între două tîrguşoare din Moldova. Are farmecul ei toată povestea.
    Dezavantajul e că nu pot sta aproape de blog în tot timpul.
    Cu mare durere trebuie să trec la moderare pe Daniel şi-mi cer iertare pentru că am neglijat acest aspect şi am avut încredere că nu va depăşi limita.

    AR TREBUI SĂ SCRIU CU LITERE DE-O ŞCHIOAPĂ CĂ IUBESC PE ORTODOCŞI ŞI PE CATOLICI SAU PE ANGLICANI LA FEL CA PE BAPTIŞTI, PENTICOSTALI, CREŞTINI DUPĂ EVANGHELIE?

    PE ŢIGAN CA ŞI PE EVREU, PE UNGUR CA ŞI PE RUS SAU PE GERMAN?

    Cît timp ne vom păstra identitatea şi ne vom respecta valorile şi ne vom tolera căderile, nu văd unde-i problema?

    Mă revolt cînd văd cum sunt tratat în ţara mea, ca un ne-român, ca un eretic şi tot eu să-i umilesc pe cei care cred în Dumnezeu în religia lor care se întîmplă să fie diferită de a mea?

    Dragă Romuluss, din comentariile tale am avut mereu ceva de învăţat. M-au ajutat să-mi temperez ieşirile. Ar fi o binecuvîntare pentru mine să nu te afecteze incidentul şi să petrecem împreună cu cuvinte potrivite şi în viitor.

  17. Multumesc Rasvan pentru cuvintele tale mi-au cazut bine. Cum spuneam am citit si citesc cu placere blogul tau pentru ca in opinia mea are relevanta si spun asta cu demnitate. Chiar si in perioada cand nu comentam iti citeam articolele.

    Acum 4 ani eram si eu mai acid pe blogul lui Marius ma bucur ca a avut rabdare cu mine 🙂 . Blogingul are regulile lui si am invatat de-alungul anilor multe. Pentru mine a fost o scoala care mi-a temperat spiritul format in sportul pe care l-am iubit cateva decenii, dar era prea violent, bun pentru circulatia sangelui – terapeutic, dar mai putin eficient pentru atitudini. Prefer un Tai Chi usor decat un Taewkoando. Unul e elegant si plin de miscari maestruoase si dure, dar aduce mustarul prea pe zona de unde poate sari 🙂 .

    Unii mi-au zis – ca imbatranesc de aceea ma schimb, sa de-a Domnul sa o fac cu demnitate 🙂 .

    Multe binecuvantari prin Domnul nostru Isus.

  18. Trec şi eu, dragă Romuluss, prin aceleaşi transformări, dar cu mai puţine rezultate decît la tine. Îmbătrînitul se manifestă la mine prin accese de isterie tot mai pronunţate 🙂

  19. Am văzut că eşti în mare formă. 🙂
    Provocarea ta cu tema despre intelectuali merită continuată. La pericolul de care vorbeai tu acolo nimeni nu se poate considera imun.
    Mă bazez pe stocul tău 🙂

Comentariile nu sunt permise.