Cronici mondene (79) N-aş da ambasada pe un consulat

Pastorul Andrian Condrea anunţă închiderea blogului său intitulat „Ambasadorul”. După ce a pierdut parohia în care predicase ani de zile din motive pe care a avut delicateţea să nu le facă publice, am înţeles că şi-a luat încălţările pescarului la spinare şi a făcut un tur prin ţară, predicînd pe ici, pe colo.

În final a ajuns la Hunedoara, unde va face un popas mai lung. Nu cred că i-a fost uşor, cu familie şi cu sărăcia asta de ţară, bezmetică şi divizată. Dar, pînă la urmă, Dumnezeu i-a găsit un loc şi i-a făcut un cuib.

Îi trimit un mesaj, ca de la blogăr la blogăr, ca de la creştin la creştin:

Dragă frate Adrian, sunteţi unul dintre prietenii mei virtuali. Ceea ce, după opinia mea, vă diferenţiază de multe alte bloguri a fost răbdarea şi tactul cu care aţi răspuns la mojiciile ce vi s-au aruncat în faţă.

Blogul a fost oglinda în care v-aţi privit, el v-a arătat felul de a fi: cinstit, smerit, în căutare de adevăr, blînd şi plin de dragoste. Dumnezeu v-a călăuzit şi la scrisul pe blog şi tot El vă va îndruma pe viitor. Nu aveţi nevoie de sfaturile mele, eu am de învăţat de la dumneavoastră.

Un singur lucru aş mai vrea să vă spun: să aveţi mare grijă să vă păstraţi independenţa de gîndire, libertatea ideilor şi sinceritatea scrisului.

Cînd cineva îţi face blog e ca şi cum ai intra la un jug ce se poate dovedi nepotrivit. Să se fi vărsat oare borcanul cu sfinţenie la Satu Mare? Să dea Domnul să fie aşa, deşi eu, în locul dumneavoastră nu m-aş face “frate-de-blog” cu nimeni.

Noi suntem din biserica Lui, dar blogul nu-i biserică. Dumnezeu ne vrea diferiţi, nu otova, ca pe coreenii de nord. Noi suntem florile Lui, nu uniformele pe care ni le-a dat la purtat.

Dacă personalitatea dvs. va fi strivită de sfaturi, de cenzura subtilă a unor hiperpocăiţi, pierderea va fi mare şi eu o voi resimţi din plin.

Domnul să fie cu dvs, frate Adrian, şi cu toţi ai dumneavoastră.

Anunțuri