Votul evanghelic

Am să vă spun cum mi-am imaginat că va fi votul meu, în caz că apuc să fac asta. Poate părea paradoxal, dar cei care m-au lecuit de acuze la adresa clasei politice şi a democraţiei în general au fost legionarii, şi mi-am zis: uite că sunt buni şi ei la ceva! Să nu faci ca ei, să nu serveşti diavolului fără să ştii: altfel, la ce foloseşte să citeşti istorie? Iar cînd vine vorba despre istorie, trebuie să ne amintim că la noi ea a fost ocultată, trunchiată, şi tot ce am învăţat la şcoală (mai ales cei care am făcut-o în timpul comunismului) nu valorează mare lucru. 

Acum n-am să vă scriu despre asta, din moment ce există o bijuterie de-a lui Neagu Djuvara, cu un titlu-întrebare: „Există istorie adevărată?”, şi pe care sper să o fi citit eu ultimul dintre voi. Cartea lămureşte multe lucruri şi deschide multe căi. Din păcate, pentru unii înţelegerea evenimentelor este grevată de false senzaţii. Neagu Djuvara scria despre miros ca despre un puternic activator de amintire. Şi, de aici, poate porni o întreagă construcţie, plină de subiectivism, care atinge, uneori,  un nivel de cunoaştere mult mai profund decît înşiruirea evenimentelor. Nici vederea, nici auzul, nici pipăitul nu sunt atît de revelatoare de amintiri cum este mirosul. Un parfum te aruncă în trecut, iar dacă tinereţea e legată de comunism, există riscul unei judecăţi pripite.  Aşa încît, pînă şi acel regim odios se poate răscumpăra, iar mîna, biata de ea, se poate decide, tremurînd, să pună în urnă un vot dat trecutului.

Lumea s-a profanizat teribil în ultimii ani. Ea nu s-a mîntuit şi nu se va mîntui prin politică, deşi toţi politicienii îţi cer să crezi în ei sau în doctrinele lor. Nouă, baptiştilor,  cînd luăm cina, ni se aminteşte că e un moment de introspecţie, o repliere în noi, înainte de a întinde mîna după pîine şi vin. Iar asta se întîmplă o dată pe lună. Tot la patru ani, la alegeri, devenim tot mai înţelepţi, mai bătrîni pentru lume, cum ar fi spus Andrei Scrima, deşi ar trebui să fim cît mai tineri în Dumnezeu.

Trăim într-o lume profund secularizată, rezultată din adulterul bisericii cu duhul lumii (tot Andrei Scrima) şi resimţim prezentul ca pe ceva impus, dureros, ca pe o suferinţă. Iar această suferinţă, accentuată timp de patru ani, trădează o cruntă realitate:  macularea spiritului tradusă în fapt. Mizeria din jur ne oglindeşte pentru că ne-am obişnuit să trăim imanent şi să căutăm soluţii care nu folosesc nimănui. Am scris ieri că am să votez oameni morali. Accept că e o treaptă mai jos decît credinţa, dar prefer activismul creştin, chiar dacă în asta nu aflăm mîntuire.

Andrei Scrima (un creştin ortodox ecumenic pe care îl invoc aici ca să mă vindec de Gigi) scria admirabil: „Protestantismul are meritul de a fi reacţionat împotriva secularizării exterioare (alianţa cu statul), deşi, pentru sensibilitatea ortodoxă el e cel care a secularizat spiritul creştin.” Se recunosc politicienii evanghelici în această frază? Şi-o pot ei asuma integral? Ar fi un pas, zic eu, spre vindecare.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Votul evanghelic&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s