Ziua ventuzelor

Ce bine ne-am asimilat noi printre popoarele în mijlocul cărora trăim!… Zici că suntem italieni, spanioli, greci, americani, palestinieni. Nostalgia e ca tuberculoza de pe vremuri, pe care n-o făceau decît cei fini, fetele clorotice şi, eventual, Chopin. Restul mureau de sifilis. Şi Lenin şi Eminescu, chiar dacă unii spun că a fost otrăvit de evrei că s-a dat la ei.  Cu arsenic. Aşa e şi cu nostalgia, nu e pentru toţi. Aproape că au monopolizat-o ruşii, cu Tarkovski, şi nu mă gîndesc doar la filmul care se cheamă chiar Nostalgia, ci la regizor, la viaţa de exil mizerabil pe care a dus-o. Nu s-a asimilat. A murit de cancer ruseşte, printre străini.

Seara, tîrziu, au năvălit în camera de gardă a unui spital oarecare două femei tinere. Una din ele ţinea în braţe un copil. Copilul nu avea mai mult de un an. Era palid, verde, slab şi tăcut. Vezi, spunea femeia, ai speriat-o pe mămiţica ta! Cine era mamiţica lui? Eu sunt! vorbea despre sine ca la teatru. Parcă viaţa ce-i? L-am făcut în Grecia, acolo l-am crescut, a continuat femeia. Şi înşiră vreo două-trei denumiri de medicamente de pe Acropole de care nu auzise nimeni.  Micul Pericle (că doar nu l-o fi chemînd Gheorghe) începu să se dezmeticească. Se ridică de fund în sus şi începu să chicotească pe limba lui: lambdadelta, alfabeta. Îi ieşeau dinţii, dinţi de lapte, dinţi puternici, dinţi tracici, greco-dacici. În rest, vorbim care cum putem, fiecare cu accentul lui: unul pe italieneşte, altul pe spanioleşte, iar cei care mai rămînem în ţară tuberculoşi, sifilitici şi nostalgici, mîncînd lături la preţ de icre negre, o rupem pe engleză, cu interjecţii, scurtături, alintături, grohăituri, cimilituri. Neologim neologisme. Votăm, fraţilor! Vomăm! O iotă de schimbare şi vezi ce iese la plimbare?

Gura mare, bre Pericle! Ia să te vedem cum stai cu amigdalele. Spune tu lui domnu doctor ce te doare, sufleţelule! Ce înseamnă să-ţi iasă o literă prost, doare ca măseaua de minte. Cine are minte, minte. În loc să alegi un dac, te trezeşti votînd un drac. Şi e păcat! Mare păcat! Nu te uiţi unde-ai votat? N-aţi auzit cîte echipe de fotbal sunt alintate diavolii roşii? Milanezii, manchesterezii, ddlezii, arededelezii, uselezii.  Şi băsescul, să nu uităm băsescul.

Limba, Pericle! scoate tu limba la domnu doctor! Cam încărcată greaca asta a ta veche, măi Pericle! Ai nevoie de gargară, multă gargară de mic. Şi tot la patru ani, voturi, Pericle, cît mai multe voturi!  Pui ventuza pe spinare să iasă răceala mare. Cum unde? pune-o peste tot, dă-le-o peste bot! Pe el nu-l cheamă Pericle?  pe el îl cheamă Gheorghe? Hm!… Ce contează,  tot un dac!

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Ziua ventuzelor&8221;

  1. Ma gandeam ieri ca, tot m-ai bagat la spam: adevarul este ca, pentru ca sa tii un blog asa ca asta ,iti trebuie meserie de doftor. 🙂

  2. De mult nu am mai scris pe aici pe la tine….. nu ca nu te-as citi aproape zilnic dar taria ta in cele scrise ma inhiba si apoi cand ataci esti precum un urs (nu din cela crescut pe la pubelele din Brasov (ci mai degraba unul din ala Alb de pe la Polurile inghetate).
    Azi inainte de a pleca la biserica (nu la vot) impreuna cu cafeluta de dimineata gustam articolul tau si ma gandeam cu infrigurare (la caldura chemineului) Doamne, fereste-ma ca emigrant sa sufar in tara (si poate pt tara) iar apoi sa cad pe mana unui doctor sa ma trateze!!!!!
    Bree, ne sperii de-a binelea pe toti cei plecati, enumar eu aici doar doua motive:
    -ce v-a trebuit sa parasiti tara, transfugilor?
    -ce v-ati schimbat limba (eu sper cate odata si limbajul cand ma gandesc la cate injuraturi la adresa lui Dumnezeu auzeam pe meleagurile romanesti) nu le mai auzi pe aici si culmea nici nu sufer din cauza asta….
    Las deschisa insiruirea si parantezele de care azi am cam abuzat si impreuna cu salutul de „sa auzim numai de bine” inchei, tie, tarii si tuturor celor dragi: Domnul cu voi!

  3. Dragă Felician, nu am vrut să se simtă cineva jignit. Românii de care spuneam imită, după cîţiva ani de stat la muncă prin Italia, Spania, Grecia accentul ţării de unde au venit. O fac ca să se dea mari. Au ifose. Cei din ţară, mai ales tînăra generaţie, au infestat limba cu prescurtări, frînturi de neologisme, luate mai ales din engleză.
    De aceea, cînd spui „popor român”, povestea începe să devină extrem de amestecată.
    Tu eşti în Franţa, nu ai de unde simţi ce zic eu aici. Iar eu văd zilnic o mulţime de oameni cu care stau de vorbă.
    Referitor la starea de fapt din România: este un dezastru de nedescris.
    Acum am venit de la Tîrgu Neamţ, cu WW. Carmen la volan, Domnul la conducere. Pînă la Tîrgu Frumos (altă împuţitură de localitate), n-au băgat niciun plug. Zeci de km de groază! Zăpada acoperea totul, iar sub ea, polei. În jur, viscol. Maşini de intervenţie? Niciuna! Am trecut printr-un infern alb timp de 3 ore.
    Să dai votul cuiva în România? N-am putut să ajung s-o fac, dar l-aş fi anulat pe al meu cu două mîini. Nu am evanghelici în parohie, nu mă duc! Poate aş fi votat minoritatea evreiască şi pe unguri, să facă spume la gură toţi legionarii de tip nou.
    Cu alte cuvinte, întăresc ce-am spus în postare: o ventuză de vot pe bot la fiecare! Iar despre emigraţia românească n-am spus nimic. Dacă eram mai tînăr cu măcar 10 ani, veneam şi eu la voi.

  4. Dragă Daniel, nu eşti la spam, eşti la moderare. Eu sunt de vină. Postările mele sunt agresive. Tu reacţionezi şi apoi îţi pare rău. Mai bine aşa, să vin acasă, să deschid calculatorul, să văd dacă ai scris ceva şi dacă nu faci zob pe vreunul, orice ai posta, eu dau la lume. De ce? Pentru că ai dar de scriitor, ai suflet mare, Duh şi sare. Şi pentru că ţin la tine, dar asta nu se pune. 🙂

  5. [copiat -cum am stiut eu de bine de pe blog fr. NICULITA MOLDOVEANU]
    Fiind puţintel domolită febra politică, în urma alegerilor, mi-am adus aminte de foarte cunoscuta istorie a cântării “Isuse, dintre toţi Te-aleg mereu”. Fratele Niculiţă adesea a povestit cum au stat lucrurile:

    Era o zi de alegeri când m-am dus la votare. Am urcat treptele clădirii, şi când am ajuns la rând am fost întrebat:

    – Numele.

    – Moldoveanu Nicolae.

    A cautat şi apoi mi-a spus:

    – Dumneavoastră nu aveţi dreptul să votaţi, deoarece aţi fost deţinut politic şi sunteţi degradat civic

    Atunci când m-au arestat, mi-au dat 12 ani de închisoare, confiscarea averii şi degradare civică. Prin degradare civică se înţelegea că omul nu mai avea nici un drept în societate. Nu putea să se angajeze, nu putea să deţină nici o funcţie – nici măcar cea de portar.

    Am plecat din acea clădire, întristat… şi pe scări am spus:

    “Doamne Isuse, am fost să aleg pe oameni. Azi nu mai aleg pe nimeni, doar Te aleg pe Tine.”

    Când am ajuns acasă, am aşternut cântarea pe hârtie: ISUSE, DINTRE TOŢI TE-ALEG MEREU.

    Versurile cântării sunt:

    1 Isuse, dintre toţi Te-aleg mereu,
    În orice zi, în orice clipă,
    Căci Tu eşti viaţa sufletului meu
    Şi harul care mă ridică.
    Refren:
    Te-aleg mereu, Te-aleg mereu,
    Isus, Mântuitorul meu
    Te-aleg mereu, Te-aleg mereu.
    2 Isue-aleg deplin cărarea Ta
    Din miile de căi din lume
    Şi vreau să merg pe ea, cât m-ar costa
    Dă-mi Duhul Tău să mă îndrume.

    3 Isuse-aleg Cuvântul Tău cel sfânt
    Căci numai el e adevărul,
    Ce-mi dă lumină lină pe pământ
    Şi-avânt să pot ajunge cerul.

    4 Isuse-aleg iubirea Ta de jar
    Din tot ce-n lume mă îmbie,
    Ca să-mi aprindă-al inimi altar
    Să ard-acum şi-n veşnicie.

    5 Isuse, din orice Te-aleg mereu,
    Zi după zi Te ştiu mai bine
    Căci Tu eşti dragul sufletului meu
    Alt bun nu-mi vreau decât pe Tine.

    [

  6. Dupa ce am scris dimineata asa cum ziceam am plecat la biserica, iar pe drum m-a incercat un gand „oare nu ma va interpreta cand am scris ca nu mi-as dori sa fiu tratat de catre un Dr roman fiindca nu ma refeream deloc la calitatile profesinale ci la ironia din postare” sincer m-am rugat sa nu faci asta si rugaciunea mi-a fost ascultata multumesc lui Dumnezeu si tie totodata.
    Despre varsta ta si afirmatia ca ” e prea tarziu” vreau sa-ti spun ceva :
    imediat ce m-am intors din vacanta am primit un tel. de la cineva si-mi spunea ca este un medic roman si vrea sa se instaleze la Paris .
    Prima data am amutit credeam ca esti tu , apoi sau lamurit lucrurile era un dentist venit din Bucuresti vroia sa-l ajutam sa-si amenajeze cabinetul auzise despre noi „suntem o familie care munceste in amenajari batiment” si cineva ne-a recomandat.
    Am stat mult de vorba cu ei (sot si sotie) in timpul lucrarilor si-ti fac o marturisire , orice imi spuneau gandul imi era tot la tine.
    Sigur fiecare isi asuma o decizie ,nu, nu e usoara strainatatea (integrarea ,limba , prietenii, fratii de credinta de prin toate colturile tarii si tot asa de colturosi precum expresia ) dar este o alta civilizatie, un altfel de a privi lucrurile ceva mai sanatos si curat in limbaj cum zice-am si dimineata .
    Si noi ne distram pe aici de cate unul care zice cam asa „stiti cum se spune la asta pe romaneste” ni se pare haios dar pt copii nu avem ce face decat sa suportam anumite consecinte si totodata sa ne rugam Tatalui Ceresc sa nu-si piarda credinta ca nationalitatea asta pamanteasca e mai mult un moft asa e de scurta……….
    Te las si oricine castiga acolo la voi nu-ti invenina sufletul toate sunt in mana lui Dumnezeu , El poate sa aduca si vremuri de inviorare , dar tot El poate sa ingaduie si multa stramtorare…….

  7. Dragă Mitică, Domnul ne-a ales şi ne-a ocrotit, altfel eram cu maşina prin vreun şanţ. Bine spunea Nicolae Moldoveanu (citat de tine):
    „Doamne Isuse, am fost să aleg pe oameni. Azi nu mai aleg pe nimeni, doar Te aleg pe Tine.”
    Am primis răspuns de ce n-am putut vota. Nici la biserică n-am ajuns, dar ne-am rugat pe drum lui Dumnezeu mai mult decît dacă am fi fost.
    Vă îmbrăţişăm.

  8. Dragă Felician, n-am căzut pe capul nimănui niciodată. Cum era s-o fac la bătrîneţe? Eu am din ce trăi în România. Avem unde locui, slăvit să fie Domnul. Nu asta e problema.
    Mi-a plăcut cum ai scris:
    „… nationalitatea asta pamanteasca e mai mult un moft asa e de scurta……….”
    Asta simt şi eu tot mai acut.
    Cît despre cine cîştigă alegerile, din punctul meu de vedere nu mai are nicio importanţă. Dacă nu ne înotarcem spre Dumnezeu, dacă nu ne curăţim sufleteşte, nu avem nicio şansă. Ne prăbuşim, omule, ne prăbuşim…
    Salutări frăţeşti tuturor!

  9. Multa amaraciune in glas maestre ,prea multa !!! Dai senzatia ca totul e perdut acolo….
    E multa ura intr-adevar si greu de crezut in prezenta unui Duh care vine de la Dumnezeu ,numai daca nu se repeta o intamplare din viata poporului lui Israel cand insusi Domnul trimite un Duh de ratacire !!!!!Sper sa nu fie adevarat.
    Mi-ar fi placut sa fi ascultat impreuna azi predica desi nu are nimic in comun cu alegerile din Ro este foarte edificatoare pt cei ce nu pretuim prezentul si vedem in trecutu-l „mare ,mare viitor”.
    E in franceza dar pt frumusetea limbii si bogatia argumentelor ma voi stradui sa ti-o trimit.

  10. Draga Rasvan, ma bucur ca Mana cea Buna a lui Dumnezeu v-a ajutat sa ajungeti cu bine acasa …
    Si eu [ca si Felician] am avut privilegiul de a fi la partasie cu Poporul Lui Dumnezeu.
    Noi am avut un mesaj…INTERESANT.
    Domnul Isus si-a silit ucenicii sa intre in corabie si i-a trimis [singuri] sa traverseze Marea Galileii . El s-a dus pe munte sa se roage.
    Ucenicii s-au luptat cu valurile [singuri] pana cand abia spre dimineata Domnul Isus s-a apropiat de ei .
    De ce?
    A fost dupa ziua cand multimile , bucuroase ca Isus le-a dat paine si peste din belsug in mod miraculos…
    Invatatorul i-a silit sa intre in corabie si in acea noapte au realizat cine este EL cu adevarat.
    Pentru prima data ei au exclamat :

    ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
    [Matei 14]
    Lectiile majore le invatatm uneori ,,in mijlocul valurilor”
    Sa fiti Binecuvantati !

Comentariile nu sunt permise.