Numărătoarea inversă (2)

Am intrat în anotimpul zădărniciei. Uliţe pietruite cu zăpadă, străjuite de oţetari şi mătrăgună. Case evreieşti, cu geam la stradă, locuite de umbre care-şi urau, La anul, la Ierusalim! Bethlehem-ul nu era departe, la o aruncătură de credinţă de dealul căpăţînii de zahăr pe care răstignea luna cadou. Am trecut pe lîngă vilele cu etaje  pipernicite de griji, pline cu stoguri de vrăbii, zgribulite de zboruri deşarte prin lumea fără grăunţe semănate la timp. Din streşini alergau la vale struţi cu picioare de ţurţuri. Se vindeau ghiocei la bucată, din ţările calde, crescuţi în hibrid de nisip ciocolată. Singură, fabrica cu coadă de oameni respira provizii de aer şomer. Se anunţa an bogat: la vară vom mînca lăcuste, cu miez de miere muiat în botez. În piaţă, se cruceau răsfinţii cu mîinile roşii, muşcate de ger. Isuşi de turtă dulce se legănau din cer, iar porcii guiţau a pomană.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Numărătoarea inversă (2)&8221;

  1. 😀 Am o curiozitate pe care nu mi-o pot stăpâni: aţi citit, între altele, „Maimuţele personale” a lui Radu Cosaşu?
    Şi apropo de parafrazare… aşa-i, deşi eu constatasem, în uitatele peregrinări prin munţi, că fiecare floare E o carte!

  2. Tin sa iti spun ceva, ca crestin: sunt onorat de dialogul pe care il porti cu mine, asta in primul rand. In al doilea rand: chiar nu poti juca totul pe o carte: tot timpul avem ceva de invatat, tot timpul… asa ca, ar insemna sa trisezi doar daca te-ai gandi la o matrita de intelepciune lumeasca – dar intr-o revista crestina, cate putin, ai putea. Desi si hrana aceasta care nu e la indemana celor fara blog, e doar auxiliara Cuvantului si intru delectarea unora mai nostalgici, mai melancolici dupa frumos, dupa sat, dupa muma si tâta mare si dupa scoala de sat si dupa… si dupa… Tu chiar ai geniu nene! Vin pe la tine, citesc si ma bucur. Ma bucur ca sufletul tau scapa din cabinetul acela, prin feresti, pe usi, si ajunge si la noi, gratuit, fara plata. Sa te binecuvanteze Hristos Domnul!

  3. Dacă te-aş lăsa fără răspuns ar însemna că sunt de acord cu ce scrii. Tu ştii că la întorsura cerului e frig de crapă geniile… Eu fac un pas înainte şi mii în trecut. Iar de acolo nu vin răspunsurile, nici certitudinile. Îţi mulţumesc pentru cuvinte: le ţin la mare preţ.

  4. Aerul somer: cine sa-l mai respire cand se duce stirpea romaneasca? Strutii cu picioare turturi de sticla isi ingroapa ciocurile in buzunarile gaurite ale mujcilor, ale rumanilor – robi aserviti unei vointe °generale° de bine si tragand dupa dansa, in numele profitului si al eficientizarii costurilor, distrugerea. Casele evreiesti, Le Șanaa Habaita Ierușalaim, parca se ureaza… ”Porcii guițau a pomană” – iar Pomona, zeiță etruscă a belșugului păstra doar pentru dânsa fructele moi și bine coapte dar și castraveții tari și lungi, înfășați în plastic turcesc și-n radiații alimentare. Răsfinții înjură cu mâinile roșii la guri, făcute pâlnie, vas fără fund al sudălmilor cu ecou mat în urechile prelaților prea lați în pântec și …
    Cam toate vilele nene sunt pipernicite cu griji. Cam toate. Grija ca dupa ca ce ca s-au ridicat prea repede, nu va tine mult pana isi vor schimba stapanul si nu vor avea niciodata timp, tencuielile lor, sa adune amintiri de oricare ar fi. Memoria vilelor pipernicite de griji va fi una saraca, siluita.
    Unde e saracia aceea frumoasa cand tata, in tineretea sa chinuita, spunea: ”A luat curentul iar!”? Sau mama la fel spunand sau bunicii si ei, ”S-a oprit curentul!”, sau noi copiii cuminti: ”Mamaie, s-a oprit lumina!” 🙂 Ciudat, dar ma incerca un sentiment de pace si de confort: era bine cu parinti tineri si puternici: ei erau pavaza mea; era bine cu bunici credinciosi: ei vorbeau mereu despre Lumina Lumii, Hristos; iar eu, drept rasplata, un mucos, ma gandeam la cai verzi pe pereti, la acte de bravura – sa scap vreo domnita din ghearele haine ale unui rauvoitor! 🙂 iar ea sa ma sarute pe obraz cu o boare de zefir curat!
    Zilele acestea cand, cu presa in frunte rasfintii asteapta Sfaristul Mayaș, Hristos bate la fiecare usa, sa i se deschida: si pe gerul intorsurii, El umbla pe afara si bate la usa, si asteapta ca romanii sa-i deschida usa! El e nadejdea noastra!
    Te imbratisez frate mai mare!

  5. Dar va veni o zi fratii mei cind nu va mai exista intuneric. Va puteti imagina asa ceva? Sau durere…sau lipsuri…sau …sau…nu vor mai fi…
    Ma gindesc citeodata …oare ce-o sa facem acolo daca ne oprim din alergarea asta dupa nevoi si din nevoi si pentru nevoi si de nevoie…o sa fim stingheri o vreme pin’ ne-om obisnui…si culmea…cred ca atunci s-o lua curentul…definitiv.
    Dar din toate nevoile ce le are omenirea eu cred ca la ora asta se sufere de lipsa de speranta mai mult decit orice. In afara de cei care privesc in sus si stiu ca ce-i aici este temporar…ceilalti care nu cred in Dumnezeu trebuie sa fie teribil de ingrijorati…Poate Craciunul asta este un moment prielnic sa spunem la mai multi ca exista un loc unde nu se ia curentul si lumina este vesnica…

  6. Craciun fericit!
    „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, iubirea Tatalui din Cer si partasia Duhului Sfint sa fie” cu dvs si cititorii dvs de aceste sfinte sarbatori ale Nasterii Mintuitorului!…

  7. Ce frumos! Multumesc Mitica. S-a nascut Hristos!

    Sa va spun o POVESTE DE CRACIUN – ADEVARATA!

    Se intampla prin anii 1993, eram in vizita pe la viitorul meu socru. Trebuie sa va spun ca facusem un legamant, inaintea Domnului, pe vremea aceea, sa nu mai pun picatura de alcool in gura. Aveam 23 de ani. Socrul a reusit sa ma faca sa cedez. Am suferit enorm din cauza asta… Dar nu e relevant ptr poveste ci doar faptul ca era 23 decembrie sau 22, nu mai stiu exact, si ca taiase porcul. Si mancasem oameni buni, la carne, la sorici si mai ales bausem un vin negru, tare. Asa ca aveam buzele si dintii vineti iar ochii cam rosii. Cum ma invarteam eu pe acolo, prin ograda, vine o vecina si discuta cu viitoarea mea soacra:
    – Ai auzit Valerio ca, moare fata lui Duhan!?
    – Aoleu, cum asa?
    – Pai uite ca i-au prescris niste medicamente si alea au fost prost facute si i-a ars tot in ea. A fost si preotul si a impartasit-o!
    – Aoleu, saraca, si nu are decat saptesprezece ani!
    – Da, si medicii i-au zis lui taica-sau sa o ia acasa, zilele astea. I-a zis sa-i faca sicriu.
    – Of…
    Si tot asa sporovaiau dansele de zor. Am inteles ca era fiica unei colege de servici. Ce sa mai, o adevarata tragedie am tras eu concluzia – si in prag de sarbatori.
    Am privit in oglinda apoi – aveam ochii rosi si buzele vinete! Si dintii! de la tanin. Am zis in sinea mea: @Doamne, ce porc sunt – mananc, beau si altii mor pe langa mine fara sa aiba Lumina Ta, iar eu risipesc darurile tale. Am hotarat sa plec acasa. Am mers la baie, m-am spalat bine pe fata cu sapun, m-am sters si am plecat fara sa mai privesc in oglinda. Era seara, tarziu. Ajuns acasa am privit din nou in oglinda, buzele tot vinete, dintii la fel! @ Ce-or fi zis oamenii de pe tramvai si metrou cand m-au zarit asa? Or fi zis, @Ce betiv!
    Am vorbit cu fratele meu mijlociu si cu inca un prieten, le-am povestit cazul. Am decis ca a doua zi sa tinem post negru si sa ne rugam pentru ca fata aceea sa nu moara. Si asa am facut. Fratele mijlociu nefiind acasa s-a rugat de unde era. Iar eu, cu prietenul, la mama acasa. Si ne-am tot rugat vreo doua-trei ore. Degeaba. Starea mea era una total lumeasca, rece. Priveam unul la celalat! Nu se intampla nimic. O stare de oboseala si de renuntare trista ne cuprinse. Deznadejde. Stiam ca exista Dumnezeu dar in mintea mea se strecura indoiala, ba ca nu merit eu sa ma asculte El, ba ca totul e o iluzie, ba ca… etcetera…
    La un moment dat eu am zis cu glas tare asa:
    – Doamne Dumnezeule, Tu nu vezi ca noi ne rugam si de fapt nu ne pasa? Nu vezi Tu ca noi nu avem dragoste deloc in noi? Vezi cat suntem de misei? Fa Tu Doamne o minune, in numele Fiului Tau Iisus Hristos! Da-ne un semn, fa Tu cum s-a facut si cu robul acelui sutas de s-a vindecat din cauza credintei stapanului sau. Doamne, daca noi care te rugam aici de fata, acest lucru, mai avem o sansa la Izbavirea Ta, vindec-o rogu-Te pe Roxana! Vindec-o Tu Doamne! Da-ne Tu dragoste Doamne ca noi nu avem, suntem niste bieti pacatosi! Suntem mai jalnici decat orice curva, suntem mai vrednici de pedeapsa decat orice curva! Da-ne Tu dragoste Doamne! Vindec-o Tu doamna pe fata aceea! Amin.

    Si in clipa aceea s-a intamplat ceva inexplicabil: Duhul Sfant a coborat peste mine, era o prezenta care nu poate fi descrisa prin nicio comparatie! Stiu doar ca am inceput sa plang, in hohote, si ca nu ma puteam opri. Nici acest plans al meu nu are vreo comparatie cu niciuna din datile in care am plans dintr-un motiv sau altul. Plangeam fiindca venise Dumnezeu in camera aceea. Duhul Sfant coborase la mine! Cand am incetat sa mai plang m-am ridicat in picioare si i-am spus prietenului meu care ma privea uimit: Andule, Roxana va trai! S-a vindecat chiar acum.

    Nu pot sa va spun de unde stiam! De ce credeam! Dar credeam asta nu cat un bob de mustar ci cat un munte. Seara, plin de nerabdare am sunat-o pe viitoarea mea sotie:
    – Buna, mai stii ceva de fata aceea?
    – Bai, n-are sa-ti vina sa crezi, a venit raspunsul, e vindecata! Complet! Nu mai are nimic! Doctorii i-au facut analize si nu-si explica ce s-a intamplat cu ea. Tot corpul ei arata de parca nu era sa moara. Nu mai e nicio urma. E nou nouta!

    Asta s-a intamplat acum aproape douazeci de ani.

    Laudat sa fie Hristos Mantuitorul! Laudat sa fie Dumnezeul lui Avraam, al lui Iacov si al lui Iisrael.

  8. Multumesc, Rodica. N-am reusit sa-mi postez acolo comentariul.
    Multumesc Daniel, de povestea adevarata si de colind.
    Sa fiti binecuvantati pentru a fi [si pe mai departe] o binecuvantare.

  9. ,,Si eu iti multumesc Mitica, si gazdei.”

    Daniel. binenteles , GAZDEI IN PRIMUL RAND !
    N-am uitat ca ne-a promis sa scrie de …Betleem de Egipt .

  10. Minunată-i noaptea sfântă.

    Minunată-i noaptea sfântă minuntă, minunată!
    Sfânta pace înveşmântă lumea toată, lumea toată.
    Multe bucurii cereşti umplu inimi omeneşti;
    Noapte sfântă tu înfrăţeşti lumea toată!

    Sărbătoare-i noaptea sfântă, sărbătoare, sărbătoare,
    Vin păstorii, îngeri cântă; Ce splendoare! Ce splendoare!
    Steaua arde luminos, magi-nalţă pe Cristos;
    Ce lumină!Ceru-i jos; Ce splendoare!

    Bucurie-i noaptea sfântă, bucurie, bucurie!
    Iadul cade, moartea-i frântă, pe vecie, pe vecie!
    Profeţia s-a împlinit, mântuirea ne-a venit;
    Sfânt, Mesia, fii slăvit, pe vecie.

    Îndurare-i noaptea sfântă, îndurare, îndurare!
    Cerul ne binecuvântă, Haru-i mare, Haru-i mare!
    Inimile vă gătiţi, pe Mesia să-L primiţi
    Să vă facă fericiţi.Haru-i mare.

    Traian Dorz.

  11. Asa Mitica, fiindca ce sunt cuvintele noastre, atunci cand sunt doar lumeste intelepte? Uite, ma uit la mine si-mi zic ca zilele astea fusei cam gures si ca ar cam trebui sa mai tac fiindca Dumnezeu sigur nu are parere buna despre vorbareti. Sa mai tac, sa mai ascult si cand vorbesc doar sa marturisesc si cand fac ceva tot asa, sa marturisesc. Frumos harul lui Traian Dorz.

Comentariile nu sunt permise.