Tăcerea

Prima dimensiune pe care mi-am asumat-o a fost tăcerea. I-am măsurat profunzimea şi am văzut că are sens doar între cuvinte. Ca să construieşti tăcerea, sunt necesare clădirile de vorbe, pereţii, plinurile şi statuile. Basorelieful verbelor, zgrunţoasele, ale adjectivelor care dor, ale substantivelor care mîngîie. Tăcerea a săpat între ele drum şi labirint. Tăcerea profundă şi tăcerea fără sens, cea care rămîne captivă printre vorbe şi care nu duce nicăieri. Tăcerea care modelează un stil, superficială, întrezărind în penumbra ei relieful presupunerilor, dar şi cea tainică, în  catifeaua căreia se odihnesc spusele. Tăcerea ca petrecere, printre cuvintele accident. Tăcerea ca răspuns al păsării ţipăt, tăcerea barocă, tăcerea contrapunct idolilor din penumbră. Tăcerea rug al nevrozelor ulterioare.

Anunțuri

22 de gânduri despre &8222;Tăcerea&8221;

  1. Si tacerea este o vorba.
    Eu ma rog sa vorbesc mai putin si sa tac mai mult. Limba este un madular mic dar face mult rau.
    ana
    anatatarandras.com

  2. @ Si tacerea este o vorba…

    Numai dacă prin „vorbă” înţelegi „răspuns”. Sau dacă voi veţi tăcea, pietrele vor vorbi… în limbajul tăcut al pietrelor. Interesant e că Michelangelo, de exemplu, simţea pulsaţia formei doar mîngîind marmura. Apoi o elibera.

  3. Cu traducerea stau mai rău, domnu’ Freud, dar e de înţeles pentru că e din Ţara în care pînă şi Biblia se citeşte invers, adică de la dreapta la stînga 🙂

  4. Tacerea: e un dar pentru cei placuti lui Dumnezeu. Tacerea…
    1. Ar trebui sa taca un anume domn al actoriei care, prin dese preumblari pe meleagurile tarii cata a-i @castiga pentru @Hristos pe unii cu pretentii, si facand el asta prin cimilturi si gaguri si glumite si smerit, nevoie mare, pentru a nu incasa un pumn fiindca da, dlui nu e pocait. Ar trebui sa taca aceasta caricatura care il marturiseste pe Hristos facand sa se cutremure salile teatrelor de ras, ca si cum Iisus ar fi un biet calic care ar beneficia de ingaduinta celor bine asezati intre spetezele scaunului. Aceasta caricatura ar trebui sa taca fiindca atunci cand este marturisit Hristos ar trebui sa curga rauri de vinovatie si nu de siguranta. Hristos nu e o anexa, o auxiliaritate, o elucubratie comica: Hristos e Viata. Ar trebui sa taca deci puricele acela de om.
    2. Ar trebui sa taca acei betivi intr-ale ecumenismului care cred ca o mana intinsa unora tari la cerbice inseamna altceva decat capitulare! Se traduce prin capitulare prietesugul pustanesc cu aceia care afirma hotarat ca nu e mantuire si nu e biserica afara de icoane, de moaste, se duminica, de Anton si Dumitru si de leafa bugetara. In cartea lui Ion Ianolide, Intoarcerea la Hristos, am fost izbit neplacut de momentul evocarii pribegiei lui Wurmbrand la Tg Ocna: un ovrei, nu sfant, tolerat de bunii sfinti ai inchisorilor, fosti simpatizanti legionari, si apostrofat uneori cu rautati subtile au poporale. La un moment dat, Wurmbrand, fiind si dansul om, sunt sigur ca s-a clatinat si ca s-a indoit! Dar asta pentru ca nu a fost iubit cu adevarat de aceia care se numeau crestini. Sunt sigur ca in unele momente Wurmbrand a devenit ecumenic, dar asta sunt la fel de sigur ca si-a condamnat-o singur. Fiindca era singur cu Iiisus, fara pavaza unei biserici milenare, fara icoane. A trebuit sa fie slab fiindca era om. Ar trebui sa fi tacut acei care scriind cartea cu pricina nu s-au sfiit sa improaste cu noroi in neoprotestantism. Materialist, comunist, delationist si posibil ucigas – se deduce – al unui fost pastor al bisericii luterane. Dar unii din bloggerii stiuti de mine si care se bat pe buric cu jivinele anticrestine si procatolice, si care se zic a fi neoprotestanti? Au fusera si ei pre la Tg Ocna? Aiurea.
    3. Ar trebui sa taca unii domni pastori, teologi, care cica au facut si Psihologia, ca sa nu zic PISICOLOGIA, caci aceasta e mai pretioasa! Sa incepi a te departa de planul bine rau si sa intri intr-un spatiu al inchipuirilor straine de Dumnezeu au de Diavol. Si mai ales, sa vorbesti si pe nas si agramat si fals mai ales! Ar trebui psihologii neoproetstanti sa citeasca Dostoievski daca vor sa invete a citi lumea, desi Scriptura iti da puterea de a citi orice pas urmeaza a fi facut de omul de lume. Asa cum eu citesc asta, tot mai des, in ultima vreme. Stiu de ce a facut cutare, cutare lucru. Nu e greu. Ar trebui sa taca, carevasazica psihologii crestini: fiindca ei sunt fie neghiobi fie iezuiti. Dar iezuitii nu au cum sa taca! Neghiobii poate mai pot a fi mustrati, de adunare.
    4. Eu ar trebui sa tac pana cand voi stii ca am primit delegare de Sus, sa fac cutare sau cutare lucru.

    Lista ramane deschisa.

  5. Frate Răsvan, în fond, tăcerea e un alt fel de a vorbi. Doar că, aproape întotdeauna, e mai înţelept… „Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ”…

  6. Tăcerea ca ”post” al vorbirii, sau al scrierii? Tăcerea impusă din afară sau auto-impusă? Tăcerea celui mut, sau a limbutului? Tăcerea ca refuz al comunicării sau odihnă – cadou oferit gândirii? Se poate descrie tăcerea în cuvinte, se poate tăcea despre vorbire?
    Ne sugerezi un ”post” al postărilor tale pe blog, ori bați șaua ca să pricepem noi a tăcea în comentarii?
    Subiectul tăcerii, adus pe tavă atât de subit, ne pune pe gânduri; este ea o maladie a comunicării, cea mai rară dintre ele, ori este ea groaza de vid a autorilor?
    Ca ”vindecător”, cum o tratezi, când ți se oferă un caz de tăcerea acută?…

  7. Dădeam acel citat doar pentru a arăta exemplul de tăcere dat de Domnul. Adică de înţelepciune a tăcerii.

    ÎMI CER IERTARE. AM TĂIAT COMENTARIUL LUI DANIEL ŞI A TREBUIT SĂ-L SCURTEZ PE AL DVS., PENTRU CĂ NU AVEA ÎNŢELES FĂRĂ PROVOCAREA DISPĂRUTĂ.
    RĂSVAN

  8. Dragă Gellius, fiecare avem o tastaură în faţă. Avem aceleaşi litere. Sunt ca nişte clape de pian. Ce muzică minunată poate ieşi de acolo, dar şi cîtă plictiseală… Nu credeţi treaba asta? Am început să urăsc majusculele şi semnele de exclamare.
    Nu, cum să-mi permit să impun cuiva tăcerea?

  9. Mulţumesc, frate Rasvan. Îmi pare rău pentru situaţia creată. Şi chiar aşa, cum să nu-L iubim pe Domnul când vorbeşte atât de profund şi când tace! Asta şi voiam să subliniez, parabola fără cuvinte…

  10. Poate alegem până la urmă „liniștea dintre două tăceri”… Chiar dacă Ionatan nu mai e printre noi, să ne facă o traducere fidelă…

  11. Astăzi mă gîndisem la Ionatan (de fapt, ieri), în contextul tăcerii de după. Îmi amintesc o vorbă de-a ta, A. Dama, după plecarea lui Ionatan, care suna cam aşa: „Acum ştie!” M-a obsedat multă vreme. Şi nu sunt decît două cuvinte…

  12. Mi-a plăcut scriitura dumitale despre tăcere și, mai în joacă, mai în serios, mi-am permis să te provoc la ceva mai mult. Nu-ți fie cu supărăciune!!! (multe semne de exclamare)

  13. Rasvan , sa va fie anul plin de o tacere sfanta si o vorbire plina de dragoste cereasca. La multi ani! O imbratisez pe Carmen cu tot dragul !

  14. Draga Rasvan,
    intru si eu sfios si intrerup TACEREA cu cele mai bune urari tie, celor dragi ai tai si tuturor vizitatorilor .
    LA MULTI ANI!

  15. La hotar de an trecut

    La hotar de an trecut, sufletul opreşte,
    peste drumul petrecut înapoi priveşte:
    câte taine, câte stări fericit trăite,
    câte binecuvântări zilnic înnoite!
    Câte lacrimi şi căinţi urmelor lăsate,
    câte jertfe şi dorinţi dragostei curate!
    Ce-nălţări şi ce căderi ne-au uimit privirea,
    ce comori şi ce dureri poartă amintirea!…
    Am lăsat pe drum de jar sânge şi izvoare,
    mărturii de crez şi har Oastei viitoare;
    am lăsat prin nopţi de chin soare şi morminte,
    urme celor care vin pentru veci nainte.
    Dumnezeule Slăvit, – inima se-nchină –
    fă din tot ce Ţi-am jertfit cale de lumină!
    Fă-Ţi Lucrarea Ta de har Oaste nesfârşită,
    de la ultimul hotar s-o privim slăvită!
    Traian Dorz

  16. Răzvan,
    La Mulți Ani fericiți ție și celor dragi! Mulțumim pentru desele descrețiri de frunte. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și un trai pe placul Său cu răsplăți care țin veșnic!

  17. La Multi Ani, doctore! Iti doresc un Nou An mai binecuvantat. Imi place mult cum scri si cum dezvolti idei. Fii binecuvantat!

  18. In tacere sa va deschideti inimile ca sa lasati bucuria si implinirea sa va intre in suflet! La multi ani cu sanatate si inspiratie!

  19. Shalom !

    @ Stimate freud. De ce i-ati oferit lui domnului Rasvan ” Kol Nidrei ” . Vreti sa-l indemnati la pocainta adanca , acum de Noul An ?!! Este vorba despre o rugaciune care se canta de Yom Kippur, iar prin tomul ei grav si trist , mesajul provoaca marturisirea pacatelor grele. De asemenea, este invocat ADONAI care nu trebuie sa-Si uite Promisiunile facute Israelului.

    Va doresc UN AN NOU plin de BINECUVANTARI, Rasvan. Sanatate , Dvs si familiei, implinire sufleteasca si spor in toate. MULTI ANI , cu Mesia in inima si in viata !
    http://www.youtube.com/watch?v=_lEKjrQbfyE – Fara tacere , CU BUCURIE !

Comentariile nu sunt permise.