Un cuplu de coşmar

Am aflat de la un preot ortodox, la RTV, că incinerarea e tangentă cu sinuciderea (!). După principiul că fiecare are drept la tîmpenie (numită, înflorit, părere personală), şi omul acela era îndreptăţit să aibă una. Tot el a afirmat, nu-mi dau seama dacă în numele BOR sau doar în nume personal, că darul cel mai de preţ pe care l-a dat Dumnezeu omului este trupul şi, pe cale de consecinţă, a-l arde reprezintă un sacrilegiu sinonim cu sinuciderea (pentru domnia sa sinonim era acelaşi lucru cu tangenţial).

Tudor Octavian, care reprezenta, într-un fel, presa înţeleaptă, omul de opinie, intelectualul uns cu toate alifiile vechi şi noi, l-a corectat pe preot şi i-a spus că sufletul e darul cel mai de preţ dat de Dumnezeu, lucru care m-a surprins în mod plăcut, pentru că nimeni nu părea să fi auzit de suflet pe platou. (Evident, nu era locul să discute cineva Ioan 3. 16, adică despre Isus, darul cel mai de preţ dăruit de Dumnezeu oamenilor.).

Şocul major nu a fost Gigi Becali, care elucubrează de fiecare dată cînd intră în transă, după mintea puţină pe care i-a dat-o Dumnezeu (ca să fiu în nota darurilor primite de Sus), ci Răzvan Teodorescu, om dintr-o cu totul altă categorie intelectuală şi culturală decît cea a ciobanului amintit, căruia îi cînta în strună.

La prostiile lui Becali, cum că protestanţii şi neoprotestanţii aprobă incinerarea şi fac slujbă religioasă într-o veselie în jurul crematoriului, că ei nu sunt creştini adevăraţi, ci sectanţi, stricători de credinţă, o ruşine pentru poporul român şi de care el, Becali, n-are nevoie să fie… votat (!), Răzvan Teodorescu a hohotit scurt şi, fără să-l contrazică, l-a avertizat că asemenea afirmaţii trebuie spuse în şoaptă, ca să nu supere aliatul de peste ocean unde sectanţii sunt majoritari.

Evident, pe Gigi l-a durut fix în cot remarca (de fapt, era o minge naţionalistă servită la fileu de cel care ştia foarte bine cum să manipuleze masele, de pe vremea mineriadelor, cînd fusese directorul TVR).

Veţi spune: şi ce-i cu asta? Că tipul ăsta de parlamentar nu l-am inventat noi, că naţionaliştii, extremiştii, mincinoşii şi, în general, bătuţii în cap au din ce în ce mai mai mare priză la public mai peste tot în lume (vezi Ungaria, Franţa, Italia, etc.)… Dar…

Dar în alte părţi există o societate civilă care amendează asemenea aberaţii, oameni care se străduiesc să ţină un echilibru în societate, care menţin, de bine de rău, dialogul la cote ceva mai înalte, care nu se prăbuşesc, populist, în noroiul şi printre gunoaiele pe care valul democraţiei le scoate, din păcate, la iveală în parlamentul unei ţări. Umberto Eco nu s-a hlizit niciodată cu Berlusconi, iar Berlusconi, indiferent cît de hidos apare, nu e… Becali. Nu e mai puţin adevărat că nici Răzvan Teodorescu nu e Umberto Eco…

Există la noi un fenomen periculos, un gen de naţionalism extremist cu tentă religioasă, o întoarcere către barbaria estului rusesc, o afirmare a proletcultismului, a demagogiei ieftine şi periculoase? Eu cred că da!

Deşi nu recomand lectura cărţii respective, din motive asupra cărora nu e nici locul, nici cazul să insist acum, citez cîteva fraze din memoriile lui Adrian Marino, legate de anii ’30, perioadă cu care se aseamănă, din ce în ce mai mult, societatea noastră de azi:

„Mi se părea şi straniu şi abuziv amestecul preoţilor şi al Bisericii în politică. În 1935, ţin minte foarte bine, am privit întîmplător, amuzat, dar şi cu consternare de pe trotuarul din faţă, cortegiul şi procesiunea ieşită din Mitropolie, a „sfinţirii” partidului Goga-Cuza. Cu prapuri, cu cruci şi icoane, cu steaguri. Ce rost avea această întreagă mascaradă? Mi se părea şi stranie şi grotescă.” 

Cît despre morţi, fie ei arşi sau îngropaţi, numai de bine…

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Un cuplu de coşmar&8221;

  1. Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    De râs și de plâns, via Răsvan Cristian. Am eu așa un sentiment difuz precum că sub domnia ciobanilor și a parveniților cu pretenții academice care se lăfăie în tot ridicolul prin canale (termen foarte potrivit pentru a descrie starea de fapt) politruce ne va da o groază de dureri de cap de-acum încolo …
    … și o droaie de subiecte pentru blogărit. 😉

  2. Interesant articolul, mai puţin concluzia, care e cam „non sequitur”.
    Citez: „Există la noi un fenomen periculos, un gen de naţionalism extremist cu tentă religioasă, o întoarcere către barbaria estului rusesc, o afirmare a proletcultismului, a demagogiei ieftine şi periculoase? Eu cred că da!”.
    [Apropos, există şi o demagogie scumpă? Probabil că demagogia de dreapta e ieftină – nefiind dublată de măsuri sociale, pe cînd cea de stînga e scumpă – statul asistenţial]
    Nu pot înţelege nicicum ce are naţionalismul cu tentă religioasă în comun cu proletcultismul şi în ce măsură acestea reprezintă „barbaria (???) estului rusesc”.
    [Dostoievski oare e un barbar? Fiindcă naţionalist rus cu tentă religioasă era]
    Să înţeleg de aici că există şi o barbarie a vestului german/francez/englez/american? Mă gîndesc că aici s-ar încadra colonialismul şi sclavagismul modern.

  3. Pentru BB:

    În primul rînd, vă mulţumesc pentru vizită şi aprecierea generală a postării.
    Referitor la „democraţia ieftină”, e o sintagmă obosită de multă lume (dacă daţi motor de căutare, veţi găsi pe Hunor sau pe Boagiu folosind-o de pe prima pagină :)).
    Înţeleg prin ea o formă grosolană, la vedere, de demagogie, spre deosebire de una mai subtilă, uneori greu de depistat dacă nu cunoşti personajul care face afirmaţiile respective şi interesele pe care le are.
    Nu fac nicio deosebire în postare între demagogie de stînga sau de dreapta.
    În ceea ce priveşte naţionalismul cu tentă fundamentalist-ortodoxă şi proletcultism am pus virgulă între noţiuni, ele pot să coexiste în societate şi nu se manifestă neapărat la acelaşi individ sau grup de indivizi.
    Referitor la „barbaria rusă” nu mă refeream la epoca lui Dostoievski (deşi nici atunci nu se trăia bine în Rusia, iar abuzurile regimului ţarist sunt de notorietate, deşi nici pe departe atît de extinse şi de barbare ca ale bolşevicilor), poate nici la Arhipelagului Gulag a lui Soljeniţin, ci la epoca ţarului actual de la Kremlin, Putin. În emisiunea la care fac trimitere, atitudinea ostilă anti-americană a fost răspicat afirmată. S-a amintit pînă şi de bombardamentul Serbiei în ziua de Paşte de către americani.
    Nu am cum să fiu rusofob, din moment ce sunt pe jumătate rus, după mamă. Aşa că postarea mea nu are tentă naţionalistă.
    Nu văd de ce amestecaţi aici sclavagismul.
    Dacă există o barbarie a vestului? Depinde ce hotărîm amîndoi să înţelegem prin barbarie.
    Aniţa Nandriş-Cudla scria în mărturia sa zguduitoare, ” 20 de ani în Siberia”, că invazia austro-ungară peste Bucovina a fost de o cu totul altă factură decît cea rusească. Primii îţi luau găinile din curte şi ţi le plăteau, ce e drept la un preţ modic, ultimii îţi luau şi găinile şi te şi împuşcau sau te duceau în Siberia.

  4. Religia este o ibovnică proastă a politicii, iar politica este o activitate sinucigașă a Bisericii.

    În astfel de cazuri, îmi pare rău să-i dau dreptate celui care a zis că “religia este opiu pentru popor“. Existența lui Dostoievski a iritat ortodoxia rusă și sistemul țarist. Cine citește caietele de note ale marelui scriitor, știe că Marele Inchizitor a fost și o critică a “sistemului“ ortodox, nu numai a celui catolic.

    Naționalismul cu tentă religioasă, așa cum îl numești și tu Răzvan, este o utopie periculoasă. În afară de Israel, Dumnezeu nu are nici un alt popor care să-i aparțină. Naționalismul religios este o mască de respectabilitate pusă peste o față furioasă și criminală. El urmărește să ascundă sau să justifice epurări sociale ale celor nealiniați cu o anumită linie politică.

    Simt și gem alături de tine, fratele meu.

  5. Shalom !

    Rasvan , din nefericire , se mai intampla si la neo-protestanti. DUMNEZEU SA LE DEA MINTE SI DISCERNAMANT DUHOVNICESC FRATILOR NOSTRI ! Cunosc un caz de incinerare practicat …
    Si de ce nu le-am cunoaste ?! N-ar trebui oare sa ne rugam …CA ASTFEL DE LUCRURI SA NU SE MAI INTAMPLE ?!

  6. Shalom!

    Dragă Otniela, ai dreptate în ce spui şi, ca de obicei, o faci elegant şi ferm.
    Pe de altă parte, îţi mărturisesc că de pe vremea ultimilor ani ai regimului comunist nu am fost atît de departe de ceea ce se întîmplă în jurul meu. M-am refugiat aproape exclusiv între cărţi, am program de audiţii muzicale zilnice de cîteva ore, pe care mi l-am impus cu îndărădnicie, indiferent dacă piesa simfonică respectivă nu mi-a plăcut şi am refuzat să o ascult pînă acum. E ceva instinctiv, greu de explicat. Biblia, pe de altă parte, e din ce în ce mai vie, mai prezentă în mintea mea.
    Nu găsesc niciun sens dezbaterilor provocate în mod artificial de televiziuni. Devin suspicios cînd vine vorba de ruguri publice pe teme religioase şi mă întreb cui folosesc ele, cine are de pierdut de pe urma lor. Aici nu mai vorbim de Dumnezeu, ci de idoli în toată splendoarea. Am văzut emisiunea de la RTV pentru că un prieten îmi spusese că în seara anterioară Cristian Tudor Popescu făcuse nişte afirmaţii pe canalul respectiv cu care eram de acord în totalitate, referitoare la filmele defunctului regizor român. A scris şi un articol în Gândul, unde se regăsesc aceleaşi idei. Adevărul e că în România de azi se mimează tot, sau aproape tot.

  7. „Dar în alte părţi există o societate civilă care amendează asemenea aberaţii, oameni care se străduiesc să ţină un echilibru în societate, care menţin, de bine de rău, dialogul la cote ceva mai înalte…”

    Ma intreb si eu unde-i societatea civila romaneasca apta sa mentina un echilibru in societate? Acei care se imbulzesc la tigai in magazine, se injura si se bat la aghiazma si pomana de orice fel, sau urla ca barbarii, si-si dau cu parerea in prostie pentru orice ? Ca toti suntem priceputi la toate, mai ales la politica si religie…
    De asta avem politicienii care-i avem si religia majoritara mai apropiata de paganism decat de Hristos!
    Suntem un popor.. vai-si-amar:))

  8. Shalom !

    Rasvan , cateodata ma gandesc la Dante. Poate poporului acestuia ii trebuie un purgatoriu ( acum, pamantesc ) sa-si mai ispaseasca din vina. Exista o constiinta colectiva care are nevoie de iertare , de usurare. Insa nenorocirea mare e ca omul fuge de o asemenea interogatie …E prea acuzatoare. Prefera sa -i astupe vocea cu tot soiul de fleacuri din media …croindu-si un destin si tragic si comic.
    Cred ca ne putem reintoarce la Balzac si la caracterele lui ciuntite din ” Comedia umana.” Ca e o comedie , fara doar si poate, tot ceea vedem si auzim . Mare dreptate avea nenea Iancu… Nu degeaba l-au asezat intre marii clasici.

  9. V-am urmarit scrierile d-le Cristian, in masura posibilitatilor si a timpului liber, si imi permit sa va adresez o intrebare. Au existat cateva articole mai vechi in care se discuta pe tema poeziei lui Radu Gyr si a evenimentelor din timpul rebeliunii legionare din 1941. Promiteati atunci un studiu documentat despre masacrul dela Abator. Il mai scrieti sau ati renuntat ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s