Cronici mondene (81) Minciunile baronului Ţonchausen

În timp ce doi stimaţi predicatori penticostali de peste ocean dau cu clopul lui Sunny Tranca de fundul iadului, un venerabil pastor baptisto-penticostalo-carismatic dă de fundul cerului cu una din cele trei recente creaţii ale sale.

În broşura “Puncte de cotitură”, nimeni altul decît Iosif Ţon îşi începe călătoria (sau pledoaria) cu o minciună gogonată:

“Cei care îmi cunoaşteţi predicile şi cărţile de până acum, veţi constata că nu mi-am schimbat crezul, ci doar am adăugat subiecte noi, asupra cărora nu m-am oprit înainte.”

Că subiectele domniei sale sunt noi, tot ce se poate, dar că nu şi-a schimbat crezul, mai va să-l creadă cineva. Nu e aici locul şi nici eu nu sunt omul să dezbat ideile teologice ale brînzarului celui nou, de care se bucurau cu ceva timp în urmă aceiaşi lideri penticostali, duşmanii neîmpăcaţi ai dansului în şi din buric. Niciunul din aceşti specialişti nu a dat, pînă în prezent, vreun semn că ar fi gustat în stîna lor noile scrieri ale prietenului de arătură pe ogorul sfînt, deşi tot de carismatici vine vorba şi în cărţuliile de caşodoble ale lui Iosif Ţon.

Ca medic baptist, pot să vă spun că două fraze m-au intoxicat, realmente. Prima este concluzia la care a ajuns doctorul Iosif Ţon, după care vindecarea vine de la Hristos (perfect adevărat, zic eu), în timp ce boala vine de la cel rău (Complet fals, după părerea mea. Gîndiţi-vă doar la credincioşii care au sfîrşit din cauza bolii Alzheimer, sau la tinerii cu leucemie. Şi-au isprăvit alergarea printr-o boală dată de Satana? Majoritatea ne sfîrşim de cîte o boală, rar de bătrîneţe. Un trup perfect vom primi după înviere. Acum ne supunem, ca toţi ceilalţi, unor reguli biologice stabilite de El şi de care nu încetăm să ne minunăm. I-a lăsat Dumnezeu pe ai Săi, la sfîrşitul vieţii, pe mîna celui rău, să-i ucidă prin cancere, diabet sau infarct? Hemofilicii care au luat SIDA prin transfuzii au fost pedepsiţi de diavol? Cînd El ne-a promis că niciun fir de păr nu se va clinti de pe capul nostru fără ştirea Sa? Îi vindecă Ţon şi Demeter pe cei atinşi de boală, corectînd… neatenţia lui Dumnezeu?). Citez:

“Isus a făcut aceste trei lucruri: − A predicat Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu; − A eliberat oamenii de sub stăpânirea demonică; şi − A vindecat bolnavii. Când analizăm şi înţelegem bine aceste trei lucrări ale lui Isus, ajungem să vedem că lucrările lui satan erau trei: − Corupţia morală; − Stăpânirea demonică; şi − Bolile din trup.” (Sublinierile îmi aparţin.)

Cu alte cuvinte, eu sunt un soi de specialist în satanologie, în timp ce Demeter şi gaşca lui de vindecători sunt de os domnesc! Una e să spui că Isus este Medicul desăvîrşit, şi alta e să induci ideea că suferinţele trupului sunt de la cel rău, care e o inepţie cu iz de ev mediu. Ea este extrem de periculoasă, mai ales în contextul unei ţări ca a noastră, aflată cu medicina la pămînt, putredă de corupţie la toate nivelurile, cu bolnavi săraci şi disperaţi, gata să se încreadă în orice şarlatan care le oferă nădejdea vindecării la minut.

A doua prostie, mai dihai ca prima, se găseşte într-un paragraf tradus de Iosif Ţon dintr-o carte ale cărei învăţături le susţine cu înflăcărare:

“Isus Însuşi este Fiul Împăratului universului şi El ne invită să devenim fraţii Lui, adică prinţi şi prinţese care sunt realmente născuţi din Împăratul (sau Regele regilor), purtând în noi ADN-ul Lui în fiecare celulă a fiinţei noastre şi astfel având în noi natură divină! Kris Vallotton a dezvoltat acest concept în cartea lui The Supernatural Way of Royalty (Destiny Image, 2006). El ne învaţă în această carte cum să ne dezvoltăm o mentalitate regală, sau princiară, în opoziţie cu mentalitatea de sclavi sau de cerşetori. El ne arată ce se întâmplă într-o comunitate în care oamenii au mentalitatea regală şi se tratează unii pe alţii ca aparţinând familiei Regelui.”

(Sublinierile îmi aparţin. Noi am fost făcuţi din ţărînă şi în ţărînă ne vom întoarce. Acela este… ADN-ul nostru. Dumnezeu nu s-a sfîşiat pe Sine să sufle peste bucăţica din ADN-ul Său (!) suflare de viaţă. Eva a fost făcută din coasta lui Adam, are ADN-ul acestuia, nu a lui Dumnezeu! Domnul lecuieşte ochii orbilor cu tină şi salivă, cu tina din care am fost plămădiţi, nu cu transplant de cornee divină.).

Trebuie să recunosc că, deşi pasionat de genetică, n-am ştiut pînă azi că ADN-ul meu e de natură divină! (Oricum, cred că asta are legătură cu pledoaria pro- Pelagius din prima parte a broşurii citate.).

Anunțuri

33 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (81) Minciunile baronului Ţonchausen&8221;

  1. Dacă fratele Iosif ar ști atâta medicină câtă teologie știi tu, mai că ar exista o punte de discuție. Până atunci însă … Doamne, deschide-i ochii!

  2. Iata un subiect care va fi multa vreme in mintile noastre.
    Ziceam si eu asa doar despre medicina nu pot spune nimica, doctorii trebuie sa stie medicina, numai ca as spune ca bolile si moartea au aparut indata cu spinii si palamida. Cred ca atunci au aparut, ca sigur trebuie sa murim de ceva, dar as spune iara ca la inceput nu a fost asa!

  3. Frate Daniel, dar dacă aş fi ştiut eu cîtă teologie cunoaşte domnia sa, ce i-aş mai fi spus despre împărţirea trezirilor… 🙂 Aşa, iau doar o firimitură, lăsînd altora, cu mult mai înţelepţi ca mine şi mai „pe profesie” să analizeze ultimele sale texte, pentru că, zic eu, merită dezbătute cu mare atenţie şi documentare. Pentru că nu buricul se scrînteşte primul, ci mintea, de la dansul vorbelor.

  4. Frate Costică, recitiţi Ps. 90:10. Este o minunată expunere a speranţei de viaţă, actuală şi azi. Tare netrezit mai era Moise, omul lui Dumnezeu! Carismaticii de azi rezolvau problema. 🙂

  5. Frate Rasvan,
    aveam salvate de mult aceste brosuri lasate in asteptare sa le citesc .
    Acum ca ai deschis discutia despre ele mi-am facut timp si am citit-o pe cea albastra la care ai facut referire.
    Am citit cu bucurie interventia fr. Daniel. Am cautat aceste documente si le-am recitit azi.

    http://www.baptisti.org/2011/07/dupa-intalnirea-de-la-atlanta.html

    http://barzilaiendan.wordpress.com/2011/07/28/vasile-branzei-aurel-popescu-si-iosif-ton/

    Ma bucur ca ai lansat invitatia ..
    ,,Aşa, iau doar o firimitură, lăsînd altora, cu mult mai înţelepţi ca mine şi mai “pe profesie” să analizeze ultimele sale texte, pentru că, zic eu, merită dezbătute cu mare atenţie şi documentare.”

    Cred ca in primul rand Fr. Daniel ar putea sa se pronunte.
    Ar putea daca ar si vrea .
    Si mai cu seama cred ca AR TREBUI.

  6. Razvan,

    (Ne)respectabilii de care vorbeai (cel putin cel din Chicago) sunt mai interesati in strecurarea tantarilor lui Sunny, Peniel si Pustan decat de (camila) lui IT.

    Ma bucur ca Ton a avut demnitatea (fie ea si mult prea tarzie) sa spuna pana la capat adevarata lui (buna/rea) teologie. Mi.ar place sa pot spune la fel si despre (ne)respectabilii in lupta lor atat de NEDREAPTA pt Adevar–ei inca se ascund dupa degete si fac tam-tam din nimic si nimic din tam-tam. Rusine lor!!!

  7. Frate Mitică

    Ce s -a spus până acum s-a spus destul și s-a spus bine. Încolo, nici Noul Testament nu sare de la Evanghelia lui Ioan la venirea împărăției din Apocalipsa lui Ioan, fără să treacă prin epistolele și teologia lui Pavel.
    Deh, lipsa profetologiei naște … monștri.

    Vorba matale, m-aș distra să-i văd pe unii mergând pe câmp ca să-l vindece de spini și pălămidă … Mă tem însă că „până la înnoirea tuturor lucrurilor“ despre care vorbea Petru în Fapte 3:19-21, va trebui să lucrăm cu … ierbicide, aspirine, Ben Gay și tot felul de astfel de paleative.

    Realitatea este foarte încăpățânată și ne corectează singură erorile doctrinare. Biblia nu ne-a fost dată ca să-L manevrăm noi pe Dumnezeu, ci ca El să ne modeleze și să ne alinieze pe noi cu planurile Lui desăvârșite.

    Ne putem face de râs și ne facem adeseori. Vede toată lumea …
    Restul este … tăcere, o tristă și dezamăgită tăcere.

  8. Shalom, Fratilor !

    Eu nu am inteles de ce il tot plangeti pe fratele Ton ? Despre dezamagire tot vorbiti. A murit omul acesta ? A ajuns in puscarie ? Se drogheaza ?
    N-am inteles ? Ce se intampla ? Ne legam de Dumnezeu sau ne legam de oameni ? E dreptul dumnealui sa -si schimbe orientarea teologica. Bine ca HRISTOS e ACELASI. Unde scrie ca trebuie sa murim ( pardon , sa plecam Acasa ) baptisti , penticostali , crestini dupa Evanghelie … mai mult decat suntem ai lui Hristos ? !!
    Va rog respectuos , fratele Ton merita respectul atator ani de slujire. Dumnezeu nu se lamenteaza in privinta lui , fiti siguri. Noi am facut Legamnt cu Domnul , nu cu o Confesiune. Multumim lui Dumnezeu pentru toate Confesiunile bune si biblice , dar mai mult trebuie sa-i multumim pentru FIUL SAU !
    Rogu-va frumos , nu va va fie cu suparare interventia mea !

  9. M-da trist, mai ales pt mine, baptist-tzonist; adica am 2 motive de intristare.
    Fr. Tzon are memorie scurta si incearca sa infrumuseteze situatiunea. Eu am memorie mai buna.
    Cind dinsul a zis c-a acceptat sa fie teologul strajerilor, eu am sperat sincer ca va curata doctrina lor de excesele carismatice. Excese cu care nici penticostalii care l-au aclamat nu-s de-acord. Spre dezamagirea mea totala, el nu s-a dezis de ele public. Eventual le-a minimalizat ca fiind imaturitati ori in particular la Arad a spus ca nu e de-acord cu staruinta dupa Duhul Sfint. Dupa cite citesc aici si aud, dinsul le sustine, inclusiv eroarea cum ca toate boliele sunt de la Cel Rau…
    Desigur ca e o infumusetare grosolana a spune ca doar a adaogat ceva la ce crezuse anterior… Aceasta cosmetizare il face mai digerabil celor ca mine, dar nu tine… asa cum s-a aratat mai sus. Domnia sa nu prea „greseste” ci doar se completeaza. Sa fim insa ingaduitori: nu e singurul mai sutn si altii care intotdeauna au avut dreptate.
    PS- Un respectat pastor din Ro era foarte de-acord cu It pt ca „toti mai avem cite-o erezie. Sa nu fim asa duri..” Nu-i spun numele pt a nu fi atacat.
    Un altul, tot nume sonor, dar din alta grupare spunea: „eu respect dreptul oamenilor la cautari”…

  10. draga Doru;
    Cred ca am citit bine, si eu as zice in o observatie personala pa scurt;

    cam cu totii suntem in cautare; unii cautam ca am gasit ceva, altii cauta ca inca nu au gasit nimica, sau pe nimeni.
    Domnul spune sa cautam mereu fatza Lui, Ap. Pavel …sa-l cunosc pe El…
    Eu observ asta si la predicatori; predica cautand, scriitorii scriu si realizez ca se uita mai departe adica mai sus…cred ca si fr.I.T dar nunumai, face acelasi lucru pana la capat si oarecum si noi suntem mereu in cautare deoarece suntem total dependenti de ce inca urmeaza sa primim de la El;Bunul Dumnezeu;Slava-L intampine-n veci!

  11. Frate Daniel, raspunsul dv .este important pentru mine.
    Multumesc ,
    -ca ati scris ,
    -ce ati scris ,
    cum ati scris.
    Sunteti unul dintre putinii oameni care au avut harul acesta de a fi langa oameni de seama ai lui Dumnezeu.
    Aveti o mare responsabilitate fata de noi .
    Tocmai am recitit aceste randuri.
    Ce mireasma frumoasa ,,emana’’ acest om care-l slujeste pe Domnul CONSTANT de la varsta de 12 ani…
    Slava sa fie a LUI Dumnezeu !
    http://barzilaiendan.wordpress.com/2013/01/21/scrioare-de-la-fratele-pitt-2/

  12. Când oamenii şi-au pus în minte să construiască turnul Babel „ca să-şi facă un nume”, Dumnezeu le-a încurcat limba. Cândva, Iosif Ţon a fost un nume. Acum se zbate să şi-l refacă. Şi Dumnezeu îl lasă să-şi încurce minţile… Cumplit de trist şi de dureros pentru un om cu asemenea capacităţi…
    Otniela, În cazul acesta nu este vorba despre… rătăciri confesionale, ci de rătăciri doctrinare! Şi tocmai faptul că fratele Ţon a fost un reper ani îndelungaţi, pentru mulţi, devin periculoase aceste grave abateri teologice.
    Am crescut şi eu, de mic, cu o admiraţie deosebită pentru acest om (tatăl meu, Ionică Blaj, îi era prieten apropiat. La întoarcere în ţară, după 89, i-a dăruit TOATE predicile rostite de acesta la BBC, Europa Liberă etc, pe care le stenografiase, de la prima la ultima. De altfel, în prima carte apărută atunci, în România, el şi menţionează acest lucru în prefaţă).
    Este o vorbă care spună că „atunci când mori e semn rău!” Mă gândesc că acela care s pus-o nu s-a gândit la moartea spirituală… 😦

  13. Marinel Blaj , Shalom !

    Va rog mult , as vrea sa stiu si eu care ar fi ” ratacirile doctrinare ” ale fratelui Ton. Si de ce le numiti ” grave abateri teologice ? ” Care este ” moartea aceea spirituala ” pe care i-o atribuiti fratelui Iosif ?
    Eu l-am vazut si audiat luna trecuta , aici in Bucuresti , si va pot spune ca este mai ” verde ” ca oricand . Mai mult de-atat , Biserica unde a conferentiat era plina ochi.Chiar nu inteleg de ce il jeliti ca pe un mort.

  14. Otniela, Shalom!
    Înainte de a-ţi răspunde, vreau să fac precizarea că mă număr printre cei care suferă mai mult decât îţi poţi imagina pentru situaţia în care s-a pus fratele Ţon! Când eram mic, îi plăcea nespus să mă ţină în braţe, fiind primul fiu al celui care îi era foarte bun prieten la acea vreme! Am amintiri deosebite din acea vreme, dar, adevărul este mai scump ca orice.
    Nu vreau să ocupa aici spaţiu, aşa că îţi las două link-uri. Unul, o scrisoare postată pe blogul fratelui Cruceru, care subliniază câteva dintre aceste abateri: http://mariuscruceru.ro/2010/12/16/cand-glutenul-determina-teologia-guest-post-daniel-chiu/
    şi o recapitulare a întregii istorii a tulburărilor rezultate din afilierea fratelui Ţon la mişcarea străjerilor: http://istorieevanghelica.ro/cazul-iosif-ton-strajerii-arhiva/
    O lectură OBIECTIVĂ îţi doresc şi har de sus!

  15. Otniela,
    Am sa.ti raspund din pdv al unui penticostal-carismatic.

    In primul rand IT este de plans pt felul ascuns in care si.a trait crezul (s.a dat drept baptist cand era carismatic)–este destul de condamnabil cand te dai drept altul (vezi mustrarea lui Pavel catre Petru).

    Apoi, este de condamnat felul cum a rupt.o cu fratii baptisi–de fapt, nu s.a marturisit publicului larg (cu smerenie, cerandu.si scuze ca a inselat pe toti, ci mai degraba s.a facut ca el de fapt asa a fost din totdeauna; „cum, nu stiati? pai, stati sa va spun ca eu din ’68, etc sunt ce sunt”) acum 2-3 ani ca e carismatic, ci a folosit marturisirea ca si o lovitura de gratie, stiind ca va fi aplaudat de prea naivii penticostali si primit in randurile lor fara sa i se ceara sa dea socoteala de inselaciunea traita timp de 40+ ani–foarte rau din partea lor.

    Pe langa toate astea, acum nu doar ca e carismatic (si eu sunt), dar abereaza doctrinal in stil carismatic unde unele adevaruri sunt duse in extema si devin erezii. Iar, nimeni nu poate spune, tinand cont de recordul lui, ca de data asta chiar crede ce spune sau vrea sa se alieze cu cine crede dansul ca este mai tare si poate, poate intra si el in grupul lor. Nu stiu daca aceasta ultima afirmatie este adevarata, dar nu poti condamna pe nimeni care il banuie.

  16. Dragă Otniela, încerc să dau un răspuns comentariului tău care se adresează fraţilor în general, adică primei tale postări.
    Din punctul meu de vedere, nu-l plîng pe Iosif Ţon. Nu-i contest nici talentele oratorice deosebite, nici carisma (mă refer la cea înnăscută, nu la aia confesională :)), nici cunoştinţele, nici credinţa. Alta a fost problema: eu afirm că a minţit şi am arătat unde anume. Domnia sa a spus că şi-a păstrat crezul şi că pe scheletul acela aduce unele noutăţi, dă prioritate altor aspecte pe care le neglijase în trecut.
    Citindu-i ultimele scrieri, am constatat că lucrurile nu stăteau deloc aşa. Poate că în mintea domniei sale a gîndit de la început în termenii de azi, poate că s-a ascuns, că n-a considerat necesar, zeci de ani, să scrie despre toate cîte le înşiră acum.
    Am citit aproape tot ce a publicat pînă în prezent; am vizionat multe din inregistrările sale video; am urmărit, în mare, evoluţia sa din ultimii ani; şi, nimic, dar absolut nimic nu lăsa să se înţeleagă din tot ce am citit acum. Aş îndrăzni să spun mai mult: că Iosif Ţon are o teologie complet diferită de cea dinainte. Nu spun că e mai bună sau mai rea, spun doar că e altfel.
    Or, domnia sa lasă să se înţeleagă că nu s-a schimbat. Am citat fraza respectivă în postare. Datorită acestei asigurări am plecat la drum cu broşura în cauză. Dar, cu fiecare pagină citită, am trecut dintr-o mirare în alta. N-avea nicio legătură între ce susţinea azi şi ce propăvăduia ieri.
    Dacă ar fi să amintesc doar depre felul în care îl tratează pe Fericitul Augustin, de-a dreptul caricatural şi tendenţios, afirmînd că e, într-un fel, deschizător de drum viitoarei inchiziţii, şi tot ar fi ceva. Mărturisesc că sunt îndrăgostit de „Confesiunile” lui Augustin şi mă revoltă felul în care Iosif Ţon îl maculează într-o broşură de 50 de pagini.
    Felul în care abordează Iosif Ţon creştinismul, extrem de agresiv, după părerea mea, ştergînd podeaua istoriei cu ortodocşii şi catolicii, mie mi-a dat de gîndit. Cred că e un soi de fundamentalism pe cît de periculos, pe atît de fals. Încă de la cartea „Căderea în ritual” am observat o duritate nepotrivită în atitudine şi o lipsă de argumente năucitoare.
    Sţii la fel de bine ca şi mine că Eugen Lovinescu n-a fost o autoritate în religie, ci critic literar, şef de şcoală literară, corifeul „Sburătorului”, etc. Una din spaimele sale majore (şi întemeiate) a fost apropierea noastră geografică de acest monstru numit Rusia (politic vorbind, nu cultural). A pledat din toate puterile pentru apropierea de Apus (nu intru în amănunte asupra căii diferite de cea a lui Maiorescu, Lovinescu admiţînd formele fără fond, cu condiţia ca în acele forme să fie turnate, treptat, elemente de cultură autohtonă de valoare, cu timp de gestaţie, etc,), şi tocmai de aceea, ca un corolar, dacă vrei, a luptat împotriva ortodoxiei, religie eminamente de sorginte Răsăriteană. Şi a fost nedrept şi neargumentat în afirmaţii, o spune clar Virgil Ierunca (şi, zic eu, îl cunoştea mai bine ca oricare altul pe Lovinescu).
    După această digresiune, revin la Iosif Ţon şi cartea amintită mai sus, unde aduce argumente împotriva ortodoxiei, citînd din… Lovinescu, fără a aminti, măcar în treacăt, cine a fost şi de ce a spus ce a spus criticul respectiv.
    Iosif Ţon ştie că evanghelicii români care-i sorb frazele nu sunt mari cititori de lucruri laice. Tendinţa de a lua de bun şi de-a gata tot ce scriu neo-protestanţii celebri e, zic eu, o boală endemică. Evident, nu vreau să generalizez şi nici să acuz pe cineva. Cu alte cuvinte, Iosif Ţon se foloseşte de orice argument (deşi ştie perfect de bine, la cît e de cult, că Lovinescu nu trebuie luat ca aliat teologic) nu ca să clădească, ci ca să dărîme. Legionarii s-au acoperit de ortodoxie ca să-şi susţină ideile lor naţionalist-şovine. E culmea ca unul din cei mai celebri baptişti români în viaţă să se folosească de penticostali şi de carismatici spre a lovi în ortodoxie şi catolicism, pentru a face vindecări cu noii săi prieteni de la Băile Felix.
    Acum, în final, trebuie să recunoaşteţi, dragă Otniela, că Iosif Ţon nu e deloc concesiv cu alţii şi nu văd de ce alţii l-ar trata mai îngăduitor. Cred că oţăreala asta a domniei sale din ultima vreme e opusă dialogului interconfesional promovat ani de zile de Richard Wurmbrand şi de discipolul său- dacă-mi permit să-l numesc aşa- Daniel Brânzei.
    În felul acesta, Iosif Ţon dezamăgeşte (verificat de mine pe un eşantion extrem de mic, ce-i drept) pe unii ortodocşi care îl apreciau şi-l citeau cu plăcere în anii trecuţi, tocmai pentru că vorbea de pe o platformă comună majorităţii creştinilor. Dintr-un om cu deschidere, a devenit (dacă mă pot expima aşa) un ultrasectant.
    Cred că, parafrazînd, Iosif Ţon a suferit o „Cădere în reclamă”, din motive care ţin, poate, de orgoliu sau doar de… bătrîneţe, mai ştii?

  17. Shalom !

    Dragii mei Frati , vad ca v-ati hotarat sa ma protejati cu orice chip de teologia fratelui Ton. Va multumesc mult ( sincer ! ) pentru grija, chiar ma simt ocrotita ( intr-un sens cat se poate de frumos ) , si va multumesc.
    V -am ascultat argumentele pozitiilor Dvs , vis-a -vis de de tot ceea ce ar reprezenta, la ora actuala, ” emblema Iosif Ton .” O numesc asa pentru ca noi toti ( am crescut in Biserica Baptista , bunicul meu dinspre tata s-a convertit de la Iudaism la Crestinismul Confesional Baptist in tineretea sa , undeva prin anii `50 si ceva, si a infiintat prima Comunitate Baptista dintr-un oras din Moldova ) ne-am obisnuit cu personalitatea sa aureolata de darurile sale ( de orator, de profesor …etc ) , manifestata cu precadere in predici si lucrari scrise. Cunosc asadar un Iosif Ton dinainte , si un Iosif Ton actual… si , credeti-ma , imi place mult , ceva mai mult acum. De ce ? In primul rand pentru ca si mie mi s-au deschis mult mai mult pupilele catre Lucrarea Duhului Sfant. Da , sunt o mesianica – charismatica si nu imi este nici jena si nici teama sa o afirm cu glas tare. Evreii au o disponibilitate elastica si sunt predispusi la o exultare inflacarata a credintei. Asta chiar face parte din conditia lor temperamental – etnica. Sa nu uitati ca primul mare charismatic a fost regele David. Dar nu e vorba doar de o trasatura temperamentala, este vorba de Profetiile Bibliei. Iar una care mie imi este deosebit de draga , este cea din Ioel 2.
    Cred ca traim vremuri memorabile si destul de tarzii. Suntem , asa cum tot o repeta ostentativ in copilaria mea fratele Marcu Nichifor , in ” timpul de zabava al Mirelui , ” si chiar se poate , la un moment dat , ” timpul sa nu mai aiba rabdare ” , iar trambita sa sune ( noi evreii ii spunem ” shofar „). Credeti ca in aceste conditii mai este loc pentru o lupa atat de riguroasa si de severa in judecarea fratilor nostri ? Este posibil – de ce nu ? – fratele Ton sa nu fie un om perfect, sa fi gafat doctrinar si comportamental – fratesc. Este posibil multi dintre cei care l-au iubit sa se simta dezamagiti si tradati. Da , tot ce se poate ! Dar nu uitati , FRATELE IOSIF TON ESTE OM si ” nimic din ceea ce este omenesc nu ii este strain.” Apoi , vad ca sunteti suparati pe prietenii sai ” strajeri ” . Nu cunosc foarte bine aceasta miscare , insa il cunosc pe fratele Demeter si stiu ca IL iubeste sincer pe DUMNEZEU si Lucrarea Lui. Da, sunt charismatici ! Si ? De unde stiti ca oamenii acestia nu au experimentat lucruri intr-adevar frumoase cu Domnul : vindecari, eliberari …. ? ( fiica fratelui Ton a fost vindecata , sotia fratelui Demeter a fost vindecata , si multi altii …etc ; eu insami am fost vindecata de o tumoare ) De unde stiti ca ei nu IL iubesc si il slujesc pe Domnul Yeshua ? Duhul Sfant sufla cum vrea si unde vrea si ce vom face ? Vom sta pe margine si vom tot judeca ? Sau vom spune : ” Doamne , vreau si eu mai mult din Tine, fie ce-o fi , eu vreau sa Te cunosc asa cum esti Tu ! ” A, nu ne plac manifestarile … ! Imi pare rau , dar trebuie sa va spun : NU-L INTRISTAT PE DUHUL SLAVEI !
    Nu credeti ca e timpul sa ne mai scuturam de straiele vechi ? Nu credeti ca e timpul sa NU MAI FIM JUDECATORI ! Unde este Iubirea AGAPHE din 1 Cor 13 ? Stiti ce spune acolo rabi Shaul ? Ca ea ( Iubirea din Dumnezeu ) ” acopere totul , nadajduieste totul , sufera totul .” Haideti sa -l lasam pe fratele Ton sa fie ce vrea sa fie ” in Hristos .” Este dreptul dumnealui sa opteze pentru o doctrina sau alta, oricum fiecare dintre noi va da seama inaintea Atotputernicului. De ce sa fim atat de inversunati ? De ce sa fim atat de impatimiti in judecata ? Sa -L lasam pe Christos sa domneasca ! – asa cum isi implora cititorii atat de frumos Osvald Chambers.
    Va doresc tuturor mult Shalom ! Fiti binecuvantati !

  18. Shalom!

    Dragă Otniela, superbă pledoaria ta! În faţa credinţei firbinţi care răzbate din rîndurile tale, orice argument împotrivă poate fi considerat un păcat.
    Şi eu şi soţia mea te iubim, te ştim fără să te cunoaştem.
    Domnul să fie cu tine şi cu toţi ai tăi!

  19. Otnielei și… persoanei ,care din motive profilactice, n-o numesc- deși ea se va recunoaștei!

    Ar fi total superfluu să mai amintim că uneori afectele noastre o iau înaintea rațiunii.

    Ceea ce cred că a încercat Răsvan în articol, a fost mai degrabă o abordare analitică, o observație „pe text”, decît un rechizitoriu. Ce e strident, nu poate fi trecut cu vederea! Ambivalențele, schimbările bruște de direcție, nu (prea) sunt vizibile de către „cei din tribuna Adunării”, așa după cum sunt ele sesizate de către cei din „vestiarele cultice”. De acord cu tine, că sentințele, verdictele definitive și irevocabile le dă doar Unul Singur. Dar să remarci ce e vizibil „de la o poștă” nu cred că e un sacrilegiu. Cîțiva dintre noi, căutăm să reliefăm ceea ce există.

    Ca atare, revenind la titlul articolului, ași încerca să fac o analogie semantică între acest „hausen” și comportamentul celui „sufixat” cu acest germanism. Ca una care ești mult mai acreditată în ale literaturii decît mine, știi că germana e una dintre limbile cele mai bogate în semantici. Și „hausen” nu face excepție. Nu știu dacă Răsvan a fost inspirat de polisemnatica acestui cuvînt, dar oricum a nimerit-o în cazul lui Țon. Dacă „hausen”, pe lîngă morun (și Iosif Țon a fost un „pește” foarte mare în secolul și mileniul trecut, din ale cărui icre negre s-au înfruptat nu puțini), mai înseamnă și a locui, a sta (lucruri apreciabile în vremuri ca cele comuniste), dar și (din nefericire) a bîntui, a pustii, atunci Țonhausen se justifică pe deplin.

    Shalom tuturor!

  20. Lui barthimeu ,

    in aceeasi consideratie condescendenta , ii cer ingaduinta sa ii semnalez ca T O N , pentru mine are o semnificatie mult inalta pentru ca in Ebraica ( o Limba defectiva de vocale ) , T O N = T I O N = S I O N ( in Rom. ).

    Lui Rasvan ,

    THANKS pentru apreciere.

    ADONAY bless you all. U ` Brachot !

  21. Un citat de la o predica performata de fr. Iosif Ton la biserica Philadelphia Romanian Pentecostal Church in Portland Or… Duminica seara februarie 4 ,2013

    „Eu am cunoscut multi oameni mari a lui Dumnezeu in viata mea ….recent mi-a fost dat sa cunosc doi oameni in parerea mea cei mai mari oameni astazi in lucrarea lui Dumnezeu (…) Unul il cheama Randy Clark and Bill Johnson(….) In Redding este biserica Bethel unde este pastor Bill Johnson… si in anul 2003 Bill Johnson a scris cartea de capatii a secolului 21 … va spun cuvinte mari …stiu ce spun… cartea se intituleaza „When Heaven Invades Earth”

    Este numai un scurt citat din ultimele 10 minute a predicii domniei sale in care a mentionat ca Bill Johnson este inconjurat de o echipa extraordinara de proroci buni, ca este o miscare de tineret care-i spune „Jesus Culture” nascuta de unul cu numele Benning… .. ca in Redding este o revolutie … ca acolo se va pogori Imparatia, ca asa o inteles Bill Johnson … ca atunci cind l va invada pamintul .. ca ei au sitematizat totul si au realizat cultura imparatiei lui Dumnezeu si ca sint doua carti de baza care explica cum se face… si ca e fantastic ce fac ei acolo in Redding ca ei vor sa vine imparatia acolo si sa nu mai fie boala acolo .. si ca sint lucruri care sint dincolo de imaginatia noastra …. ca Redingul este cel mai radical loc de pe pamint … bla bla bla …

    Eu am fost acolo acu 5 luni…nici vorba ..

    Cind am auzit ce spune am vrut sa-mi sfisii hainele si sa-mi arunc pamint pe cap in fata amvonului,numai ca nu am avut tarina la mine si prin prejur totul e ciment

    Cine nu stie cine e Bill johnson mergeti pe Youtube si cauta „Bill Johnson glory cloud”

    E din aceasi gramada care se cheama „new apostolic reformation” cu Tod Bentley, Toronto Blessing, Pensicola revival , Holly laughter …

    Cit despre „Jesus Culture”o sa vina ca un tzunamii si in Romania…Hillsong sint pui comparati cu ei….Aici umple stadioane cu zeci de mii de tineri …

    Bazaconii carismatice

    Cine nu crede mergeti la philadelphiaro.com si vizionati predica de duminica seara …ultimele 9 minute…

  22. Lasati ca vin musulmanii. Daca si-asa crestinii nu se mai suporta, si nu se mai iubesc. Aceia sunt mai uniti. Mult mai uniti , pana si in atentate si in moarte. Nu e de mirare ca Europa crestina e asa islamizata astazi. Cine sa mai mijloceasca pentru sufletele pierdute, cand abia mai avem timp sa ne lingem ranile pe care ni le facem unii altora ?

  23. Gabi,
    Mie mi.a placut de minune si Toronto si Pensecola si Smithton, MO (cunoscuta acum sub numele de World Harvest Church in KS, cred), chiar si Lakeland a fost ok in unele chestii…. poate mi.ar place si Redding…ar trebui sa merg sa ma informez…stie baronul ce stie… 🙂

  24. Val … carismaticii inca nu au descoperit vreo miscare eretica de care sa nu le placa… asa ca good luck.. asteptam un reportaj de la fata locului …au scoala de profeti, scoala de vindecari, scoala de dans profetic, o sala unde se aud sunetele raiului (for real)…un loc unde norul gloriei lui Dumnezeu se coboara in chip de ploaie aurie… poate dai si de baron pe acolo…
    Sa ai numai grija sa nu mori de ris(sfint) sau sa te lovesti la cap cind o sa cazi pe spate….esti inca tinar 🙂

  25. Am căutat să văd ce înseamnă „caşodoble” iar DEX-ul nu m-a lămurit. Poate îmi explicaţi dumneavoastră ce vroiaţi să spuneţi cu acest cuvânt.

    Apoi mi se pare puţin stranie afirmaţia „Majoritatea ne sfîrşim de cîte o boală, rar de bătrîneţe”
    Păi…la bătrâneţe nu tot de o boală se sfârşeşte omul? Fie că e ea insuficienşă cardiacă sau respiratorie, atac cerebral sau vreo cedare a altui organ intern…
    Cei cari nu sfărşesc dintr-o boală de regulă sunt victimele unui accident produs prin imprudenţa proprie sau a celorlalţi sau prin acte de violenţă deliberată. Probabil mai sunt şi alte cauze pe care le-am putea identifica…

  26. Dle. Rotar, sunt impresionat de realul interes pe care vi l-au trezit postările mele. Încerc să vă răspund:
    1. Caşodoble este un cuvînt inventat de mine. Este o găselniţă, un amestec, o struţo-cămilă, fabricată din caş şi paso-doble. A inventa cuvinte este o licenţă pe care am dobîndit-o genetic, nu e din DEX. 🙂

    2. Ideea dvs. despre bătrîneţe nu are nicio legătură cu ceea ce se înţelege în lumea medicală despre acest concept.
    Bătrîneţea e o stare, un ultim popas înaintea trecerii spre veşnicie. Nu e o boală propriu-zisă, ci un complex de determinări funcţionale şi structurale care seamănă (ca să mă fac înţeles prin vulgarizare) cu o lumînare pe sfîrşite. O singură suflare (un guturai, să spunem) şi flacăra s-a stins.

    Medical vorbind, se produc modificări ale compoziţiei corpului, ţesutul fibro-conjunctiv înlocuieşte ţesuturile specializate prin diferite organe, se produce demineralizare osoasă şi dezorganizarea arhitectonică a lor. Apare atrofie cerebrală, cu declinul treptat al funcţiilor cognitive şi motorii.
    Se vorbeşte despre sindromul geriatric, cu prezenţa durerii persistente, a incontinenţei urinare, a subnutriţiei şi anorexiei.
    Genetic, se acumulează mutaţii somatice în ţesuturi. Tîrziu, se acumulează celule senescente care reprezintă nuclee de promovare tumorală, fie prin acţiuni degenerative, fie prin efecte mutagene.

    Asta e bătrîneţea, dle Rotar. Despre bătrîneţe asta e vorba şi în Biblie. Unii au o determinare genetică diferită de a altora (sunt familii de longevivi, de ex.).
    Deci, nu răceala care ucide un bătrîn de 90 de ani e cauza decesului, ci tot ce v-am spus eu înainte. Guturaiul e doar suflarea lui Dumnezeu peste lumînare, atîta tot.

    Evident, dacă ne situăm pe un plan de idei de genul celei ricanate de dvs. („Păi…la bătrâneţe nu tot de o boală se sfârşeşte omul?”), lucrurile sunt clare şi vă rog să uitaţi tot ce-aţi citit mai sus. Nu vreau să vă complic mintea cu fleacuri.

  27. N-o spun eu, o afirmă oamenii de ştiinţă. Datele sunt recente. Vă garantez că acolo nu inventez, nu pun de la mine.
    Corpul omenesc este o minune a lui Dumnezeu. Cu cît te adînceşti în cunoaşterea sa, cu atît devii mai mic înaintea Lui.

Comentariile nu sunt permise.