Un scuipat de primăvară

Zilele trecute am primit un comentariu la postarea despre go(r)gonatele lui Iosif Ţon. M-am gîndit dacă merită să-i dau drumul sau nu. În general, dacă primesc gingăşii de genul (absolut autentice, de altfel), „Rasvan Cristian, lasă-te de atitudinea ta batjocoritoare, căci într-o zi Dumnezeu te va pedepsi pentru asta!”, nu le comentez decît în forul meu interior, din raţiuni ce ţin de ecologia spaţiului public, pe care m-am angajat, (cu teamă şi mari îndoieli asupra reuşitei), să o respect pe cît posibil.

Dar, comentariul de mai jos mi s-a părut interesant. Îl redau în grafia cu care mi-a fost trimis:

„vazand cat de repede retractezi in fata unei evreice, ma intreb, daca Ton ar fi fost evreu, s-ar mai incumeta cineva sa-i stea in fata? apostolul Pavel spunea ca nu toti evreii sunt evrei, tot la fel si domnul Iisus, se cuvine deci o triere a lor chiar daca isi dau nume de evrei.”

Poate că unii dintre voi veţi spune: şi ce-i cu asta? Tu ai scris, ca de obicei, de bine despre evrei, te-ai declarat filosemit, nimeni nu te-a bănuit de un exces de obiectivitate cînd vine vorba despre Israel şi poporul ales de Dumnezeu din vechime, în concluzie eşti politic corect şi gata! mergi acasă că faci praf cu vorba (unii bănuiesc că au folosit trimiteri mai colorate, referitor la „casă”, deşi e păcat să-ţi bănuieşti aproapele de răutăţi pe care le-ai fi gîndit în locul lor).

Omul care-ţi scrie, vor spune alţii, e deschis la minte, gîndeşte după o grilă a lui, personală, întreabă unde nu ştie şi, probabil, aşteaptă să-i dai un răspuns, pe care, eventual, să-l aplaude sau să-l conteste, sau să-l accepte, o opinie alături de multe altele.

Mai vechii mei „prieteni”, simpatizanţii legionari, care văd verde cînd o citesc pe Otniela (evreică care-şi permite să uite de perioada în care steaua galbenă făcea, inclusiv în România, diferenţa) scriu, de obicei numele lui Isus cu doi de i, „Iisus”, din motive evidente de ortodoxie asumată. (Am un prieten căruia i-am dat, cu ani în urmă, o biblie Cornilescu- mult discutata biblie Cornilescu…- şi pe care mi-a returnat-o a doua zi ca pe ceva spurcat… Oricum, am rămas buni amici, dar am învăţat că unele gesturi nu are rost să le repeţi… Ştiţi voi povestea cu încălţările pescarului şi cum se scutură de pe ele praful, cînd, de cine şi de ce…).

Acum, după ce m-am străduit să vorbesc din mintea altuia, folosesc prilejul să spun din a mea.

În primul rînd, sper ca domnul cu pricina (ce se semnează Ion Vizitiu, real sau în lipsă de altceva mai bun) să citească ce scriu.

În al doilea rînd, ţin să precizez că i-am dat dreptate Otnielei, nu lui Iosif Ţon. Eu credinţa ei creştină înflăcărată am adimirat-o, ea mi-a interzis orice comentariu în plus pe marginea postării, nu faptul că este evreică (şi mesianică, pe deasupra). Cu Iosif Ţon rămîne cum am stabilit.

În al treilea rînd, nu ştiu ce-ar fi făcut Iosif Ţon dacă ar fi fost evreu, turc, mongol sau eschimos, cum ar fi scris şi cum ar fi evoluat gîndirea sa de-a lungul vremii. Cred că urcuşurile, derapajele şi prăbuşirile nu ţin de rasă, de etnie, ci de cu totul alte cauze.

Nu ştiu cîţi gîndesc ca Ion Vizitiu. Nu ştiu dacă e adevărat că naţionalismul e în plină înflorire în ţărişoara noastră (deşi unii spun că da, că se acutizează o boală mai veche, o rană care nu s-a vindecat de pe la 1880 încoace), dacă are sau  nu aceeaşi tentă exclusivist-ortodoxă, dacă antrenează în torent, în afară de gunoaiele inerente oricărei societăţi, epoci sau ţări, şi intelectuali de marcă sau cu potenţial, aşa cum s-a întîmplat în perioada interbelică (Eliade, Noica, Stăniloae, Nae Ionescu, Horia Stamatu, Radu Gyr, Octavian Goga, etc.). Cît despre „trierea evreilor”, trebuie să recunoaşteţi că e un eufemism mai rar întîlnit.

Rămîne să decideţi voi dacă scrisoarea e simptomul unei boli, sau e doar scuipatul simplu, roşu şi tuberculos de primăvară democratică.

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Un scuipat de primăvară&8221;

  1. Daca Ion Vizitiu invata ceva din postarea aceasta, atunci s-ar putea sa fie ” doar scuipatul simplu, roşu şi tuberculos de primăvară democratică”, dar daca continua, atunci s-ar putea sa fie o boala cronica pe care numai Cel Atotputernic o poate vindeca.

  2. Citez din dl Vizitiu cel inspirat :

    ” apostolul Pavel spunea ca nu toti evreii sunt evrei, tot la fel si domnul Iisus, se cuvine deci o triere a lor chiar daca isi dau nume de evrei.”

    Intr-un fel are dreptate dl Ion , conform lui rabi Shaul evreu adevarat este acela care L-a primit pe adevaratul Mesia . Si noi stim cine este, Glorie Lui !
    Mai ramane ” trierea evreilor ” sau a ” celor care isi dau nume de evrei.” Pe asta chiar n-am gasit-o in Scriptura. Nume de evrei ? Pai, Bisericile noastre protestante sunt pline de nume de evrei. Majoritatea crestinilor isi numesc nou-nascutii : Rahela, Rebeca, Iosua, Beniamin, Ruben, Iosif, Miriam etc etc. In schimb, multi evrei si-au romanizat numele pentru ca ca nu puteau studia etc. Cazul lui Mihail Sebastian nu e singular. Camil Baltazar ar fi un alt exemplu.
    Acum doua zile chiar l-am predat pe Tudor Vianu ( care n-a fost scutit de suferinte la catedra domniei sale de la Litere, pe aceeasi motivatie etnica ) si i-am intrebat pe copii, la clasa, daca stiau ca marele critic a fost evreu. ” Da , are nume de roman , Doamna , nu de evreu „, mi-a raspuns categoric un baietel.

  3. Dragă Răsvan, pe „Ion Vizitiu” îl puteţi găsi pe mai multe bloguri – multe chiar evanghelice. Deci, nu cred că poate fi considerat prea zelos în creştin-ortodoxie.
    Multe din comentariile dumnealui sunt destul de scurte, unele întrebătoare. În fine, pare o persoană destul de activă on-line. Din acest motiv, mă îndoiesc că va reveni, însă poate o va face.
    Vedem.

  4. Rasvane, esti pe dinafara cu postarea asta. ori erai obosit de la servici, ori erai …obosit. dar asta nu se face domle. nu esti cinstit sa scoti un scurt comentariu din context pentru a fi jumulit de altii. comentariu care continea o singura intrebare pe care n-ai inteles-o. intrebarea nu era ce ar fi facut Ton daca era evreu, ci ce reactie ai fi avut tu daca Ton ar fi fost evreu. vad bine ca ai un mare defect: esti prea subiectivist si prea partinitor cu cei pe care ii simpatizezi. am pus o simpla intrebare, pertinenta zic eu(afara de faptul ca m-am adresat la persoana a-II-a singular) si care cred ca merita un raspuns serios si nu o postare derizorie. nu ma numesc Ion Vizitiu( porecla am ales-o mai demult ca reactie la un alt blogar care se vrea a fi numit Ion Plugaru- am zis daca dansul vrea sa are pe spinarea mea , eu am sa-l duc cu trasura pan se tine bine) dar nu vad de ce te-ar interesa numaidecat numele meu atata timp cat nu m-am dat drept doctor ci doar un simplu vizitiu, deci nu-ti fac concurenta. apoi am adaugat un i la numele Isus si asta te face sa crezi ca sunt si ortodox, si nationalist, si legionar, si bolnav de tuberculoza scuipand sange si …foc. scuza-ma Razvane, dar daca asa faci si la spital cand stabilesti diagnosticul, ramanem fara medicamente in farmacii.
    cat despre evrei, stie Dumnezeu ca ii iubesc poate tot atat de mult cat ii iubesti si tu, mai putin pe cei care se prefac. comentariul Otnielei m-a ajutat mai bine sa deosebesc evreii adevarati de cei falsi. cei adevarati au cautat sa-si tina ascunsa identitatea dar nu s-a putut pentru ca intelepciunea lor i-a scos in relief; in timp ce cei falsi cauta parca sa-si scrie in frunte „sunt evreu!”.
    daca am raspuns , am facut-o doar de dragul nepotului care a inceput deja investigatii serioase pe seama mea.
    daca am scapat greseli ortografice eu sunt scuzabil, macar pentru ca azi nu l-am predat pe Vianu… ci am dat bici cailor . dar sper sa nu fie problema ca si doamna profesoara a scapat un „ca ca” pe la mijlocul comentariului

  5. Ion Vizitiu, nu cred că ai să te superi dacă am să răspund ceva mai pe larg comentariul tău.
    Nu susţin că postarea mea are vreo valoare, dar am să-ţi lămurec cîteva lucruri, care se pare că ţi-au scăpat (nu vreau să te jignesc, dar textul tău miroase a un pahar de vin în plus. Că e vorba de o beţie reală, că e doar una de cuvinte, contează mai puţin).

    Nu m-am înşelat: numele tău este altul.

    De asemeni, te-ai folosit de numele Domnului, scriindu-L cu doi de „i”, ca să mă înşeli, să obţii din partea mea reacţia firească, să te exclud, adică, din rîndurile neoprotestanţilor (n-am întîlnit niciunul care să scrie Isus cu doi de „I”, dar totul e posibil). Faptul că te-ai folosit de Numele Lui pentru a înscena ceva, mă scuteşte de la orice comentariu referitor la buna ta credinţă. Mie intenţia mi se pare un sacrilegiu, de-aia am spus că beţia te-ar salva cumva (măcar în ochii tăi).

    Am răspuns referitor la Iosif Ţon pe departe, pentru că am promis Otnielei să nu mai fac comentarii pe seama lui în contextul dat. Dar, am scris despre alunecare şi cădere, deci adaptînd reacţia mea la scrierile sale recente, însă FĂRĂ nicio legătură cu etnia, rasa, cetăţenia sau religia individului în cauză. Dacă nu s-a înţeles aşa, atunci ai dreptate: am fost obosit.

    Legat de scuipat: a fost un termen la care m-am hotărît greu, şi doar faptul că Mîntuitorul a fost scuipat la rîndul Lui, aşa cum ai făcut tu cu Otniela şi cu mulţi din cei ce ţi-au citit comentariul, m-a determinat să-l las acolo, în titlul postării.

    Legat de tuberculoză, a fost o metaforă, pe care mă văd obligat să ţi-o explic, deşi cultura pe care ţi-o cunosc de ceva vreme m-ar fi îndreptăţit să nu te umilesc pînă într-acolo. (Bănuiesc cine se ascunde în spatele pseudonimului, dar mi-e greaţă să contiunui).
    Aşadar, tuberculoza este dată de o bacterie extrem de nocivă şi de rezistentă: la uscăciune, la căldură, la acizi şi la alcool. Cînd dă de factori de mediu favorabili, renaşte şi devine contaminantă pentru generaţii care n-au venit în contact cu ea. Din nefericire, unul din semnele caracteristice ale bolii este hemoptizia, adică scuipatul roşu de care era vorba. Naţionalismul, în varianta sa legionară, seamănă exact cu bacilul descris de mine. Roşu, pentru că are coloratura de stînga, imprimată chiar de ultimele evoluţii politice din România.

    Primăvara (democraţiei), pentru că în acel anotimp, omul (ca şi organismul social) este mai fragil, mai uşor de păcălit, mai friabil, dacă vrei.

    Aşadar, Vizitiule, mînă boul mai la vale, nu tu eşti tuberculosul, ci boala care bîntuie ţara de ceva vreme. Tu, nu te supăra că-ţi spun, eşti doar un fraier. Măcar Polonius avea motiv de spionat, dar tu pe ce Ofelie amărîtă o slujeşti de sub perdeaua anonimatului?

    Cît despre textele pe care le putem inventa fiecare, am citit, probabil, amîndoi, „Cimitirul din Praga” a lui Umberto Eco şi ştim prea bine, din păcate, ce jigodii se pot ascunde printre rînduri…, chiar şi printre rîndurile noastre, ale creştinilor de taifas. Aşa că poantele cu evreii reali şi falşi ţine-le pentru tine şi identifică-te cu ele.

  6. Pace frate Rasvan

    Am intrat astazi pe blogul Otnielei si de obicei mai intru si pe blogarii pe care dansa ii are afisati . Credeti-ma , nu-mi cred ochilor ce pot sa vad ca se intampla astazi , ce antisemitism , ce ura impotriva celor de la care ne-a venit mantuirea.
    O cunosc pe Otniela de ani de zile, sunt colega de servici si prietena cu ea. Ii cunosc bine familia, pe mama ei care este evreica si care s-a convertit la Crestinism in tinerete , pe tatal ei si pe sora ei. Sunt niste oameni deosebiti. In primul rand crestini adevarati care au luptat in perioada comunista sa mentina Biserica in viata ( bunicul dansei a fost un martir, un evreu care a suferit pentru Evanghelie , a fost deseori inchis in perioada regimului comunist ) si uitati-va la ce trebuie sa fie supusi bietii oameni din pricina acestor antisemiti ( cred ca sunt legionari sau nostalgici SS ) care se mai dau si crestini, scriind numele Domnului cu doi i . Mai bine si l-ar scrie in inima ca oricum nu – l cunosc pe Domnul Isus , dupa mizeriile pe care le scot din ei. Biblia care este scrisa de evrei le este straina. Sa le fie rusine !
    Cred ca nu ar mai trebui sa -i publicati ” scuipaturile ” acestui om de nimic, frate Rasvan. Lasati-l sa se duca cu mocirla lui. Nu meritati nici d-voastra asemenea mizerii.

  7. Este sigur ca acest individ slujeste pe cineva. Cred ca este condus de cel rau , amaratul de el.

  8. Dragă Madi, nu ştiam amănunte despre Otniela. Este impresionant ce aţi scris despre ea şi familia ei.
    Referitor la cel ce se semnează Ion Vizitiu: el nu e antisemit. E un autodidact, ca mulţi dintre noi, unul care a citit relativ mult (inclusiv cărţi religioase), care este (bănuiesc doar) ortodox şi activ pe bloguri evanghelice din motive care mie îmi scapă. Există şi o variantă feminină care îi seamănă şi care strecoară multe comentarii ce produc tulburare, confuzie şi, uneori, scandal. Cred că omul lucrează în străinătate (Italia sau Spania). Poate că a absolvit o facultate, chiar şi teologică, mai ştii?
    Cazul lui este interesant pentru că a scris un comentariu cu tentă rasială, fără să vrea neapărat acest lucru. De-asta i-am amintit de cartea lui Eco (pe care cred că n-a citit-o, dar o va face cu siguranţă, în viitor). Ascuns sub un pseudonim, poţi interpreta orice rol, dacă te duce cît de cît mintea şi talentul şi te lasă caracterul.
    Prin al doilea comentariu, domnia sa îmi arată că nu se poate abţine şi scrie, deodată, mult şi agresiv, lovind „sub centură” (adică legîndu-se de profesiunea mea, mergînd pînă la a mă acuza, printr-o glumă chinuită, de malpraxis). Aici apar limitele sale de educaţie, aici se văd mai clar golurile din lista de lecturi.
    Din păcate, ani de zile am încurajat astfel de indivizi, care au găsit pe blogul meu un loc nestingherit de promenadă. Îmi asum integral această vină şi caut, pe cît se mai poate, să îndrept lucrurile.
    În cazul de faţă, eu cred că Otniela a fost doar un pretext, el avea ce avea cu Iosif Ţon şi l-a iritat lipsa mea de apetenţă pentru jugulara celebrului personaj.

  9. Dragă Răsvan, n-aş fi pornit pe urmele sale dacă dânsul nu şi-ar fi ales un pseudonim atât de interesant 🙂
    Într-adevăr, une comentarii ale sale tind să stârnească polemici. Pot susţine această afirmaţie cu mai multe exemple – însă n-aş vrea să-l ţin pe dl. Vizitiu sub „lupă”: acţiunile domniei sale nu se ridică la gravitatea celor pe care le anchetează personajul lui Doyle 🙂
    Mi-e mai greu să înţeleg disputa, dar asta pentru că nu ştiu tot ce cunoaşteţi dvs. despre dânsul – şi nici n-aş vrea să mai pornesc o „anchetă” în acens sens.
    Fiţi pe pace!

Comentariile nu sunt permise.