Vorbărie

Conservele de vorbe în vînt, culese dimineaţa, de timpuriu, sau seara, adunate tîrziu. Unele cu efect antioxidant, altele cu reale calităţi anti-corosive, recomandate după consum de vorbe spuse pe şleau, pe marginea drumului şi în miezul zilei. Vorbele pe furiş, ca şi privirile, culese pe faţă sau prin dos, pentru a fi aruncate în diverse situaţii de forţă majoră, după ce situaţiile de forţă minoră s-au epuizat. În general, cel mai gustat sortiment era cel de limbă lungă, în sos propriu sau cu unsoare obţinută prin strivirea sau presarea ideii.

Vorbele de duh erau îmbuteliate în borcane ermetic închise, ca să nu ajungă răsuflate sau să se transforme în vorbe în vînt. Vorbele grele erau vîndute vrac şi depozitate la beci, în timp e vorbele uşoare se adunau în podul gurii şi se serveau la cald. Se găseau şi conserve cu vorbă subţire, de domni şi de doamne, cît şi de vorbă neaoşă, românească, recunoscute după hot-dog-ul vîrît în mămăligă de pe etichetă. Se mai aflau din cele de vorbă amară sau dulce, care mult aduce, de vorbă calculată şi de vorbă deşucheată, de vorbă iute şi de vorbă ca să fie, de vorbă cu sens şi de vorbă fără sens, cu rost şi fără rost, de vorbă volant învelită-n scripta manent, de vorbă multă şi de sărac la vorbă. Vorbă smulsă cu cleştele, vorbă cu calicii bătîndu-se la gură sau vorbă stătută-n gît. Vorbe curate şi vorbe murdare. Vorbe picurate sau vorbe vîrîte cu de-a sila, vorbe incendiare şi vorbe ca duşul cel rece. Vorbe care îţi împung inima sau care te rod sau te furnică pe şira spinării. Vorbe care te împietresc sau vorbe care te topesc. Ce mai încoace şi-n colo, aveai de unde alege şi ce pune pe tapet. Rafturile internetului gemeau de vorbă conservată. Pentru toţi cei care o preţuiau, fie lată, moldovenească, fie leneşă, ardelenească, fie ascuţită, oltenească, nu mai era loc de tăcere. Neologismele făcuseră deja coadă şi se clădeau, munteneşte, nesortate, cu cojile în vine, pe tarabele vînzătorilor de limbă. Numai tîrziu, spre seară, mai apărea un buticar, un buchinist, un anticar, cu sacaua de vorbe din bătrîni , dar lumea se ferea de el ca de ciumă, pentru că se zvonise că erau exipirate şi cădeau greu la stomac.

Anunțuri