Dau un rug pentru o rugă

Ca să nu-ţi pese de tine, trebuie să fii pasionat după Cristos. Eu am cunoscut un astfel de om şi am mai scris despre el. A plecat la Domnul anul trecut.

Imaginea mea despre un om sfînt s-a cristalizat, în mare parte, după modelul său. Dar nu pentru modestia în care trăia, nici pentru pudoarea cu care-şi ascundea necazurile omeneşti şi beteşugurile de ochii curioşilor. Nici măcar pentru credinţa pe care o predica pe toate drumurile, nici pentru rezistenţa pînă la jertfă de care a dat dovadă în faţa comunismului satanic care nu l-a putut zdrobi, ci singură dragostea fără de margini pe care a avut-o pentru cei căzuţi în păcat mi l-a revelat ca pe un rob al Domnului.

Avea omul acesta o obsesie a salvării care nu l-a părăsit pînă în ultima clipă de luciditate. Picau oamenii laţi de oboseală, iar el, piticul mîncat de suferinţe, era mai zdravăn şi mai înalt decît noi toţi: hai să mergem! hai să vedem, de ce nu vin fraţii la biserică! Nu-i dădea afară pe cei ce călcau strîmb, nu-i judeca în faţa credincioşilor, nu-i umilea în faţa lumii: îi căuta şi-i găsea şi-n gaură de şarpe, gata să-i întoarcă pe drumul cel bun. Să vii la adunare! asta era lozinca lui. Ani în şir, Corneliu Almăşanu a dus aceeaşi monotonă luptă cu cel rău. De-atîta scrîşnit din dinţi, Diavolul e ştirb şi azi la Tîrgu Neamţ.

Creştinismul este o credinţă care are nevoie de cel puţin doi oameni: unul să vestească şi altul să asculte. Am făcut mulţi paşi împreună, în care eu am învăţat să tac, iar el a continuat să dăruiască. Biblia ne învaţă să trăim viaţa lui Cristos. Lumea fabrică lideri care ne spun: faceţi ca El! dar se arată pe ei, maşinile lor, familiile lor, casele lor, cultura lor, desăvîrşirea lor.  Din adoraţie nepotrivită, unii s-au obişnuit să trăiască în locul altora, să intre-n piele străină: unii au devenit ţonişti, alţii metanoişti,  şi tot aşa, pentru că n-au învăţat să facă deosebirea între un flăcău mîndru şi o mîndreţe de flăcău, pentru că trăiesc legendele, dar le e ruşine să scrie sfîrşitul poveştii.

Am făcut această lungă introducere ca să vă prezint o scrisoare pe care am primit-o şi pe care vreau să o citiţi şi să reflectaţi asupra ei. Ea traduce un zbucium, o rană şi o rugă. Restul e tăcere.

Dragă Răsvan,
 
Ne cerem iertare pentru întârzierea răspunsului, dar în situaţia dată nu reuşim să abordăm toate problemele „în timp real” (cum zic informaticienii).
Comunicatul nostru cuprinde doar informaţiile care le-am considerat vitale în acest moment deoarece cei din comunitatea noastră cunosc situaţia în detaliu.
E adevarat că fraţii Cristian Barbosu şi Raul Todinca s-au retras din Biserica Baptistă Metanoia. Ei au luat această decizie considerând-o cea mai bună pentru situaţia actuală a bisericii. 
Nu credem că „filmul” desfăşurării adunării generale a bisericii e destinat expunerii publice.
În această perioadă frământată biserica noastră întreagă e în suferinţă şi credem că cel mai mult ne-ar ajuta susţinerea în rugăciune.
Sperăm că ne înţelegi şi vei acţiona în consecinţă.
 
Dan Fizedean.”
Anunțuri

35 de gânduri despre &8222;Dau un rug pentru o rugă&8221;

  1. Nu ma bucur de demisia papei si nici de retragerea lui CB de la Metanoia.
    Papa a fost un conservator; in acest sens evanghelicii au avut un aliat puternic. Va fi mai greu pt evanghelici -divizati si mai putin numerosi- sa avansesze in lume o agenda conservatoare cu vreun papa liberal. Domnul sa Se indure. Exista si alte variante mai pesimiste… E ladabil si curajul papei nemaontilnit de 600 ani, in contex papal.
    In ce privese biserica Metanoia, ma rog sa nu se dezbine. A fost criticata pt multe, uneori si din invidie, dar a fost o biserica dinamica si cu un impact puternic. Sper ca dl. Barbosu sa se intoarca inapoi la M. Si oricum sa gaseasca a Domnului calauzire in aceasta complicata situatie.

  2. Dragă Doru Radu, sunteţi, ca de obicei, un cavaler al cauzelor pierdute. 🙂

    Referitor la Papă, ţin să vă reamintesc că, pentru el, neoprotestanţii sunt sectanţi şi atît. Omul are (nu vorbesc la trecut despre el, pentru că n-a murit, ci s-a demis) o scară clară a valorilor: biserica catolică e fruncea, cea ortodoxă, cumva inferioară, e a doua, apoi vin luteranii, anglicanii, cu condiţia să-şi recunoască vina şi să revină la biserica din care s-au rupt.
    Aşa că îl doare fix în cot de… agenda conservatoare a evanghelicilor (care-o fi aceea?, că în afară de fărîmiţare şi scandal eu n-am prea văzut-o).
    Cum vă ştiu ţonist declarat, mă întreb ce-ar spune ţonul despre afirmaţiile dvs. de mai sus.
    De asemeni, ştiţi că tot acest Papă bătea cîmpii despre necesitatea unui guvern mondial. A emis şi o bulă pe tema asta. Am tradus-o şi am citat din ea în trei postări, la vremea respectivă.
    Trecutul lui nazist nu e o poveste, nici luxul personal de care rîdea presa în anii trecuţi.
    Aşa că eu mă bucur că pleacă şi sper să nu aleagă altul. 🙂

    Cît despre Cristian Barbosu, mă abţin să comentez. Nu, eu nu cred că se vor uni la loc. În plus, mă întreb dacă nu se vor despărţi de el şi celelalte biserici Metanoia din ţară. Dacă n-o vor face, situaţia e chiar albastră şi va fi cazul, zic eu, ca un nepriceput ce sunt, să hotărască conducerea cultului baptist ce e de făcut. Cred că o mălăiaţă căzută de la vîrful pomului va astupa gura lui nătăfleaţă de la baza lui.
    După ce Iosif Ţon i-a tîrît pe baptişti într-un scandal public, Cristian Barbosu are „şansa” istorică să scrie actul doi al piesei. Nu cred că e în interesul lui să o facă, dar nici nu cred că-i pasă prea mult. Depinde şi ce bani a avut şi cît impozit a plătit cezarului pentru ei (printre altele).
    Eu sunt dintre cei care cred că trăim vremurile în care setea după bani a egalat-o pe cea după sfinţenie. Poate o să ne lămurească el cît de mare a fost prima, că de a doua s-a tot vorbit.
    Nu acuz pe nimeni, dar îmi lipseşte entuziasmul dvs. robust cînd vine vorba de Barbosu.
    În rest, sper ca cei rămaşi la Metanoia cu noua conducere să-şi revină cît mai repede din cutremur şi să meargă înainte, nu să se tîrască. Replici, însă, vor mai fi. Ştiţi vorba aia, gura lumii slobodă… se vor scrie alte pagini de bîrfă pocăiască, constructivă.

  3. Frate Răsvan, faptul că Papa s-a retras nu reprezintă mai nimic. Sunt acolo, în „instituţia papală” destui care vor continua parte din politica de până acum. Lumea merge oricum „în paşi de vals”, pe muzica acelor muzicieni din scenele finale ale Titanicului, în direcţia pe care şi-a ales-o de mult.
    Cât despre ceea ce se petrece la Arad… Nu, Uniunea nu va face nimic nici de data aceasta! A ratat şansa de a lua atitudine când ar fi fost momentul. Acum ar fi un fel de „după ploaie, chepeneag”! Barbosu are o agenda mult prea fixă pentru a se spera la altceva decât până acum. Pentru biserică însă trebuie să ne rugăm. N-ar fi drept ca ea să plătească drama scrisă de alţii!
    Păcat însă că la vremea în care mult prea multe biserici sufereau din cauza „politicii” Metanoia n-a prea plâns nimeni…
    Uneori lacrimile chiar te ajută să vezi mai bine. Doar ochii înlăcrimaţi la patimi pot vedea lumina învierii…

  4. Rasvan Cristian:
    Sunt un cavaler al cauzelor pierdute, d-acord. Deocamdata aici pierde toata lumea.
    -Papa nu ne-a iubit. Nu ne-au iubit nici altii: parintele Staniloaie, calugarul orb de la Simbata (imi pare rau ca nu-i stiu numele), parintele Calciu. Asta nu inseamna ca nu pot exista politici papale favorabile agendei morale conservatoare. Cind maica Teresa a fost primita de fostul presedinte CLinton, dinsa a intins mina spre presedinte si i-a spus „dvs sunteti criminal de copii”. Se referea la politica de avorturi sustinuta atunci in lume de Clinton. Noroc ca se opuesesera Vaticanul si… tarile musulmane…. (evanghelicii erau prea putini la numar sa fie la masa tratativelor de la Cairo)… Un papa liberal (sau si mai rau ecumenic vs. cultele pagine) e o problema si mai mare.
    – Metanoia – C. Barbosu. AM vazut unele comentarii de pe urma carora as spune doar atit:
    a- E neadevarat ca biserica Harvest sa fie descrisa ca radacina tuturor relellor de pe Pamint. Supararea unora nu trebuie sa duca la demonizarea acele biserici bune; la fel sia pastorului MacDonald. Daca parteneriatul n-a fost bun pt Metanoia, e treaba lor sa-l rupa.
    b- Multe obiectii legate de TD Jake care, vezi Doamne, a fost invitat de Harvest. Ttttt daca l-ar fi invitat pe Papa era mai putin grav. D-aia nu mai pot cei din Arad ca TDJ e modalist. Citi dintre ei stiu ce-i aia si de ce e rau ca l-a chemat ala la Chicago? Sau pe Hyble? Nu-mi place de Hyble. Dar nu inseamna ca trebuie batjocorita lucrarea lui. Obiectia cu cei doi a venit de la D. Chiu si Paul Dan care stiu ce spun. Sa fim seriosi si sa ne amuzam tare: cei din Ro -suparati de mama focului pe TDJ si Hybel si pe MacDonald care i-a chemat la el la biserica- nu sunt fundamentalisti precum D. Chiu si/sau Paul Dan. (dupa cum nici dvs nu sunteti)Adica, severitatea teologica si separarea biblica a celor doi nu sunt criteriile de evaluare a celor indignati teologic pe dl. Barbosu care a colborat cu MacDonald. Astea-s abureli demne de-a fi ridiculizate. Dupa dl. manastireanu, eu sunt extrem de periculos ca sunt dispensationalist precum fr. Almasanu despre care spuneti cuvinte asa frumoase. Prostii!
    – Banii sunt ei ochii dracului; iubire de bani si lacomia de avere sunt si ele ceea ce spune Scriptura. Fie-mi permis sa va spun ca ele nu-i cuprind doar pe cei ridiculizati acum. Parteneriatul cu Harvest nu e nebiblic, cum se arata in unele pareri. El a fsot probabil nepotrivit pt Maranata de vreme ce l-a rupt. Exista si alte biserici in care doar pastorul crede intr-o „teologie” si pt o vreme pare ca toata biserica e convinsa de-acea teologie. De fapt, ea isi urmeaza doar liderul pina la o vreme in care teologia devine pretextul ca sa nu-l mai urmeze. Ce va face el? Sa-si schimbe teologia ca sa ramina cu turma? Depinde de teologie!

  5. Frate Razvan,si zambesc dar si ma mir…desigur de reconcilierea ,plina de umor si
    trambitata cu expresii de nuanta trecuta, de tip balcanic (si insotita de clasicul
    „Lauda Domnului””) dintre dvs. si bine-cunoscutul titan al credintei baptiste,fr.Paul Dan.
    Pana ieri intr-un fel,acum intr-altul…maine …nimeni nu poate pronostica !
    Si motivul este total: aceeasi „bucurie”,si la unul si la altul…BARBOSU !
    Frumosul nume va aduce (in sfarsit,dar pana cand?) impreuna !
    Sa nu ma intelegeti gresit…nu vorbesc de demnitate,ci asa intr-o doara,ca eveniment.

  6. Si eu ma mir, frate Radu, desi in ultima perioada a inceput sa nu ma mai mir aproape de nimic. Mirarea imi este cu atat mai mare cu cat il cunosc pe Traian Cretu si nu e membru la Metanoia, asa cum e prezentat pe blogul „titanului” credintei baptiste ci face parte dintro biserica .. penticostala din Arad. Desigur, in astfel de situatii se folosesc orice fel de arme (chiar si dezinformarea), mai putin cele ale luminii. La catolici era un salut „Slavit sa fie Isus”, cu toate ca formula nu se potriveste in orice loc si context…

  7. Calugarul orb de la Sambata, Teofil Paraianu, nu era asa de aprig impotriva noastra,
    Am avut privilegiu de cateva ori sa fiu la el in chilie, fratele meu m-a dus acolo ca se cunosteau.
    Dar am vazut ca a pretuit intalnirile noastre, mai mult decat pe unii care veneau sa ceara binecuvantare ca pleaca la lucru in Spania sau Italia.
    Una peste alta, noi mai mult rau ne-am facut noua decat altii noua.si se pare ca nu ne oprim inca…

  8. „Frate Razvan,si zambesc dar si ma mir…desigur de reconcilierea ,plina de umor si
    trambitata cu expresii de nuanta trecuta, de tip balcanic (si insotita de clasicul “Lauda Domnului””) dintre dvs. si bine-cunoscutul titan al credintei baptiste,fr.Paul Dan.”

    Dragă Radu Oprea, nu ştiu dacă a cere cuiva iertare este de ruşine. Prefer să o fac în mod balcanic, cum spuneţi dvs., decît să mă spurc chinezeşte, arăbeşte, americăneşte sau mai ştiu eu cum.
    Nu numai că i-am cerut iertare lui Paul Dan, dar acum o repet pe blogul meu: iartă-mă, Paul Dan, pentru postările în care te-am ridiculizat, te-am atacat şi te-am umilit!

    Acum, că veni vorba: nu numai că m-am plecat în faţa lui, dar am obţinut şi iertare, aşa încît am inima uşoară. Ce ziceţi de chestia asta, Radu Oprea? Mulţumit?

    Şi încă o chestie: am şters şi textele respective de pe blog, aşa cum am făcut şi cu cele în care era vorba despre alte persoane, posesoare sau nu de blog. Mi-am cerut iertare şi faţă de acelea. E balcanic? O fi! Şi ce dacă?

    Consecinţa: nu voi comenta niciodată ceva despre oamenii respectivi, orice mi-ar spune. Cum ar apărea să mă apuc să o iau de la capăt, de fiecare dată cînd (să presupunem) unul din acei domni m-ar jumuli pe blogul lor? Şi ce-i cu asta? Care-i baiul? Treaba lor! E dreptul lor să scrie despre mine ce le pofteşte inima pe blogul personal. Fiecare are politica lui şi dacă află plăcere în ceea ce fac, m-am hotărît să nu le-o stric eu.

    Radu Oprea, recitiţi ce-am scris pe blogul lui Paul Dan: m-am umilit cerîndu-mi iertare? Nu? Atunci o fac acum! De ce? Mă priveşte numai pe mine.

    Care e părerea mea despre cei faţă de care mi-am cerut iertare şi am şters postările în care era vorba despre ei? Mi-am schimbat-o, sau e la mijloc altceva?

    Radu Oprea, dacă aţi fi Dumenezeu, v-aş răspunde, dar cum nu sunteţi, vă las să presupuneţi orice poftiţi. În general, m-am împăcat şi-n minte şi-n inimă cu ei.

    Nu, fiţi liniştit! Voi scrie în continuare despre ţoni, barbosi, poplăceni şi alţii de soiul lor şi nu voi şterge niciodată ce-am scris. Şi ştiţi de ce? Nu? Nici eu, dar cred că ştie Doru Radu, că el le potriveşte pe toate şi n-am verb să-l contrazic. 🙂

  9. „Calugarul orb de la Sambata, Teofil Paraianu…”

    Bre, frate Costică, acum apăruşi şi mata cu călugărul orb… 🙂 Nici n-am scăpat bine de Papa şi de bărbile Barbosului, că venişi cu barba ortodoxă… 🙂
    Mitică, Mitică, unde l-ai dus pe nea Costică? 🙂

  10. „Desigur, in astfel de situatii se folosesc orice fel de arme (chiar si dezinformarea), mai putin cele ale luminii.”

    Dragă Dumitre, ştiu eu unul care îşi spune „războinicul luminii”. Sper că nu la armele lui v-aţi gîndit… 🙂

  11. „Astea-s abureli demne de-a fi ridiculizate. Dupa dl. Manastireanu, eu sunt extrem de periculos ca sunt dispensationalist precum fr. Almasanu despre care spuneti cuvinte asa frumoase. Prostii!”

    Doru Radu, foarte tare! Mă obişuisem să fiţi doar foarte lung. 🙂
    Emoţionantă a fost şi faza cu Maica Tereza şi Clinton: am lăcrimat. A fost înainte de Monica, sau după? Nu de alta, dar preşedintele a făcut mai multe victime, n-a omorît numai copiii: a omorît şi familia. 🙂

    „De fapt, ea isi urmeaza doar liderul pina la o vreme in care teologia devine pretextul ca sa nu-l mai urmeze. Ce va face el? Sa-si schimbe teologia ca sa ramina cu turma? Depinde de teologie!”

    Da, de ea depinde! mama ei de teologie! 🙂

  12. „Sunt acolo, în “instituţia papală” destui care vor continua parte din politica de până acum. Lumea merge oricum “în paşi de vals”, pe muzica acelor muzicieni din scenele finale ale Titanicului, în direcţia pe care şi-a ales-o de mult.”

    Frate Marinel, şi eu zic la fel. 🙂

  13. „Nu numai ca m-am PLECAT in fata lui,dar am OBTINUT si iertare,asa incat am inima usoara” …Ce ziceti de chestia asta ?”

    Pai, ce sa zic ? frumoasa realizare, clementa din partea unuia si umilinta cu promisiuni statornice din partea altuia ! varianta Constantinopol. Cum ziceti: „si ce daca?” – dar e bine, de ce nu ! Vezi, la urma urmei, cum a lucrat Dumnezeu si printr-unul ca si … Barbosu !

    „Voi scrie in continuare de toni, barbosi, poplaceni si altii de soiul lor si NU VOI STERGE NICIODATA ce-am scris” asa cum am facut cu fr.Paul Dan, ar fi continuarea.
    Solida promisiune pt. viitorul apropiat, dar vorba inteleptului… „totul este relativ”.
    (acum, si pe romaneste: nu stim ce aduce ziua de maine)

    Nu, a cere iertare cuiva nu este o rusine, dar cum spuneti, depinde cum, chinezeste, arabeste, americaneste sau poate nemteste. Apropos, odata scriati ca
    ati prefera stilul de la Viena, in anumite situatii si relatii, decat cel de rit rasaritean, sa folosesc un termen mai digestibil, si sa fiu in consens cu preferinta dvs.

    Multumesc pt. libertatea de miscare, in gandire ma refer „Daca ati fi Dumnezeu… dar cum nu sunteti, va las sa presupuneti orice poftiti. ”

    Si scriu ce poftesc si gandesc: va citesc blogul cu deosebita placere… si pe dvs.la fel !

    Referitor la Doru Radu, in contextul dat, ma alatur deasemenea opiniei dvs.
    „n-am verb sa-l contrazic”.

    Bineinteles, cu zambet si respect,

    Radu Oprea

  14. Bine ca nu ma contraziceti, c-o fac eu singur. M-a magulit Marius Cruceru cum ca asta ar fi semn de gindire. Rasvan Cristian, n-a fost balcanic ci crestineste ca v-ati cerut iertare de la Paul Dan. Ca, vorba dvs., e treaba dvs., ba chiar si cugetul dvs.

  15. Costica:
    Dragostea crestina e, precum trandafirii, cu spini. Adica, cu cit sunt teandafirii mai mari, mai frumosi, mai sanatosi, mai maturi (sa nu zic batrini) cu atit sunt tepii mai mari. Iata de ce il iertam si pe Papa si pe parintele Teofil, etc.
    Parintele Teofil m-a impresionat si pe mine si va fi fost amabil cu voi, dar public atitutinea fata de noi a fost aceeasi. La fel a fost printele Calciu pe care l-am primit si ne-a predicat amabil. Dar in public/presa.. aceeasi atitudine ca a episcopului Comsa din anii ’30 in Parlamentul Romaniei. Singurul care ne-a recunoscut public drept biserica a fost Ioan ALexandru, Dumnezeu sa-l ierte ca era ortodox.
    Una din cele mai agasante chestii am citit-o acum vreo 10-15 ani. Ii scosesera pe baptisti in afara legii in Croatia; nu indeplineau nu stiu ce procent din populatia tarii, conf. normelor europene. La proces, guvernul aduce expert un teolog luteran cu doctorat european. Ala declara ca bine le face la baptisti, ca nu-s biserica, ci secta, pt. ca nu recunosc nici macar taina casatoriei… Si, uite-asa, ii scosera in afara legii, dupa 150 ani de existenta, din care vreo 45 sub comunismul ateu. (Nu stiu ce s-a mai intimplat ulterior, poate baptistii au facut apel la vreo instanta superioara). Intr-un fel, asa ne trebuie, ca le stim pe toate, n-avem nicio taina. Mindria nu ne face bine. In ce-i priveste pe ceilalti, au dreptate: sunt mai multe taine in crestinism. Dar taina prostiei care-i mai cuprinde pe dinsii (tot din mindrie) nu e una dintre virtutiile sau tainele crestine. L’important c’est la rose!
    PS 1- Si eu trebuie sa-mi cer iertare pt spini: in ultimul timp vorbesc peiorativ la adresa carismaticilor, desi nu mi-au facut nimc.
    PS 2- Interesanta ideea vindecatorului, cum ca mai bine n-ar alege niciun Papa. Dar poate mai bine s-ar reforma aceasta pozitie eclesiala, gindesc eu, baptist, fara sa fie treaba mea.

  16. Doru Radu uite ce am gasit
    referitor la Par. Arhimandrit Teofil Paraianu
    #6

    19.02.2010, 15:34:08

    o_tzaranca

    Senior Member

    Data înregistrării: 09.11.2009

    Religia: Ortodox

    Mesaje: 463

    ,,aia sunt niste…,,

    –––––––––––––––––––––––––––

    Citat:

    În prealabil postat de Antoni0

    http://www.trilulilu.ro/dancamen/3d8d7334da71b5

    facem o conferinta ASCOR si invitam pe parinte Paraianu…il intrebam:

    ,,-Parinte ,sunt cateva persoane care va acuza pentru faptul ca in una din cartile Sfintiei Voastre ati afirmat ca ati participat cu bucurie la o sjujba impreuna cu catolicii.
    –Daa,si o sa mai particip
    -Afirmatia aceasta este f.dureroasa pt cei care tin cu strasnicie…
    -Lasa-ma-n pace.Aia sunt niste….Nu va luati dupa toti.Cine vrea sa faca altfel sa faca altfel..Eu nu consider ca oamenii care au alta credinta au pierdut totul .Dumnezeu stie .Numai Dumnezeu stie.Poate tocmai noi astia care zicem ca ii excludem pe ceilalti nu ne vom mantui.

    e clar?…nu ,ce mai facem?
    mai facem alta conferinta ASCOR ,il invitam iar pe Parintele Paraianu si noi ce facem?…stam afara.NU INTRAM IN SALA DE CONFERINTE ,in semn de protest la afirmatiile parintelui.

    Un citat preluat din ,,CRESTINORTODOXFORUM’’

  17. Rasvane, in nemernicia mea eterna: crezi ca mi-am imblanzit limba? Eu nu… dar ce sa faci? Dar daca tu, de 70 de ori cate 7 nu ma vei ierta? atunci, cine sa… dintre bloggeri? Uite, eu am o catea pe nume Suzy: ne iubim in lupte aprige în fiecare zi. Daca Papa Razzi o plecat, n-ar hi mai bine ca sa vie Papă Suzi? Suzi a mea, e o șoricăriță dragă, zici că e un cîrnăcior lung… o omidă cu piciorușe gherate… urechiile îi zbârnâiesc văzduhul lungi, ca la o păpușă cu păr de pămătuf… Care-i șpilul, papă Suzy?
    PAPASUZY!

  18. Acum, dupa cum cuvinteaza fratele meu Mitica despre parintele TEOFIL, treaba cu trandafirii nu-i totdeauna adevarata.
    Vorba fratelui Marcu: numa’ sa fim cu bagare de seama la lucrurile astea jingase…

  19. A cere iertare de la cineva nu e rau, e chiar dumnezeieste. Insa a incepe sa simpatizezi acea persoana in momentul in care realizezi ca si persoana aceea il ataca pe un altul de care nu-mi place, nu mai e atat de „lacrimogena” cererea de iertare si impacaciunea. Cel care iarta dumnezeieste ii iarta pe toti. De acord? Daca as fi Dumnezeu eu nu vas raspunde rugaciunilor pana nu-i iertati pe toti 🙂 Sau, ca sa ierti pe cineva trebuie sa ridice piatra impotriva lui Barbosu, a lui Ton, a tonistilor, metanoistilor, strajerilor si toate celelalte categorii care nu-mi sunt pe plac? Doar atunci recurg la un act „dumnezeiesc”. Impacarea de acest gen credeti ca-L impresioneaza pe Dumnezeu? Eu cred ca NU. Doua persoane cu functii importante in vremea aceea s-au impacat pentru ca ambii erau impotriva lui Isus. Deci conteaza ‘stilul’ in care va impacati sau nu? Eu cred ca conteaza. Biblia ne invata sa fim blanzi cu altii pentru ca si Dumnezeu ne-a iertat pacatele si nu ne-a pus sa platim pentru ele. „Cel caruia i se iarta mult, iubeste mult”. In acel context e vorba de cineva care n-a fost „crestin” pana atunci, nu-L cunoscuse pe Hristos. Prin urmare, se cere sa fii recunoscator pentru ca ti s-a iertat, adica sa te porti tot asa si tu cu altii. Impacaciuni politice (balcanice sau americanesti) de tot felul au loc la ordinea zilnei. Ne „impacam” cu unul ca sa-l lovim pe altul… Gresesc ? Sau ce v-a determinat sa va impacati chiar acum cu Paul Dan?

  20. ”Ca sa nu-ti pese de tine, trebuie sa fii pasionat dupa Cristos!”
    De mine imi mai pasa rar, cand ma adumbreste firea pamanteasca… Dupa Cristos sunt pasionat din tipar, ca sa nu ma ingamf, fiindca asa am fost croit – cum la fel unii se nasc cu ochii albastri sau sihastrii. Frumos loc care va sa zica Targu Neamt: poate am sa trec pe acolo anul asta, cine stie… fiindca mi s-au mai eliberat din poveri! Hristos ne vorbeste in fiecare zi daca ne rugam pentru altcineva si daca ne rugam pentru ceva bun, tot in fiecare zi – ruga. Doar ce avem a face sa deschidem Scriptura… Pacatul ne oboseste trupurile si ne istoveste daca ne place sa ne mai oprim, deliberat, pe calea pacatului. Unii dintre noi nu ne invatam minte toata viata – si dintre acestia si printre acestia ma numar si eu… fiindca sunt slab, printre cei mai slabi, dar tot trag nadejde la Hristos.

  21. Dragă Raul, comentariul dvs. nu e lipsit de noimă, dimpotrivă. La prima vedere, e iritant să vezi că-ţi intră cineva în ograda virtuală şi te ia la refec. Recitind textul dvs., am hotărît să vă dau cîteva lămuriri.

    În primul rînd, nu sunt prieten cu Pau Dan. În al doilea rînd, nu m-am aliat cu el. Citindu-i postarea despre Cristian Barbosu, mi-am permis să fac două comentarii, nu mai multe. Unul a intrat imediat, al doilea (care îi era adresat lui Traian Creţu), a zăcut ceva timp la moderare. Cînd a intrat pe blogul lui Paul Dan, acesta mi-a amintit de vechile dueluri dintre noi, şi am realizat că îl uitasem. Din cei cu care am avut vreun diferend sau despre care am scris ce-am poftit la vremea aceea, tocmai pe el l-am uitat.
    Mi s-a părut injust, fapt pentru care i-am cerut iertare (nu m-am aliat cu el!) pentru războiul cel vechi şi i-am promis că voi şterge postările respective. Lucru pe care, între timp, l-am făcut, şi nu-mi pare rău, dimpotrivă.
    Nu pot să cer iertare la toată planeta, Raul, pentru că n-am avut război cu toată lumea. Oricît de paranoic m-aţi considera, trebuie să recunosc, cu jale şi cu modestie, că unii mi-au scăpat. 🙂
    Acum, spre disperarea unora (foarte puţini, de altfel, cel puţin aşa cred), nu mă pot transforma într-o babă pioasă oricît de dragă mi-ar fi ideea travestiului. Poate că, la distracţie, voi intra în pielea uneia, dar asta cu ştirea tuturor.
    De fapt, chestia asta am mai spus-o.
    Şi mai e o chestie: nu e obligatoriu să-mi citiţi blogul. Încerc să fiu cît pot de sincer în prostia mea. Dacă se ia, asta vă priveşte.

    Trebuie să remarcaţi că nu am adus nicio acuzaţie nouă lui Barbosu. Am scris despre el cu ceva timp în urmă. Mai mult şi mai înţelept şi mai cu substanţă a scris pastorul Daniel Chiu, care l-a ajutat pe fostul lucrător de vamă să acceadă la amvon. Aţi citit ce a scris omul acela acolo? Dacă acest domn pe nume Cristian Barbosu ar fi avut ceva de obiectat, şi ar fi considerat că blogul meu merită băgat în seamă, ar fi răspuns. N-a făcut-o, şi asta pe bună dreptate: blogul meu e unul oarecare, scris de un ţăran cu gură rea din Moldova de dincoace de Prut.

    „Impacarea de acest gen credeti ca-L impresioneaza pe Dumnezeu? Eu cred ca NU.”

    Raul dragă, nici eu nu cred, dar trebuie să vă spun că nici prin cap nu mi-a trecut să pun aşa problema. Asta ţine de o teologie impresionistă pe care încerc să o evit.

  22. „Unii dintre noi nu ne invatam minte toata viata – si dintre acestia si printre acestia ma numar si eu… fiindca sunt slab, printre cei mai slabi, dar tot trag nadejde la Hristos.”

    Dragă Daniel, şi eu sunt tot acolo, lîngă tine.

  23. pentru Raul,
    raspunsul primit cred ca este cat se poate de onorabil ! cu o singura mentiune:
    „blogul meu este unul oarecare de dicoace de Prut”-oare chiar asa sa fie ?

Comentariile nu sunt permise.