Jocul de cărţi (1) Păcălici

De ce am ales un titlu atît de compromiţător? Puteam să vorbesc şi despre tatuaje, sau despre băutură sau despre fumat, că tot nu contează. Gurile rele spun că pe unii îi ajută în munca de teren. O mînecă suflecată, o cămaşă răsfrîntă la guler, o pereche de blugi cu curul lăsat şi, eventual, roşi artificial, te pot face, dacă nu celebru, măcar agreabil.

„Cine se mai uită la Daniel Chiu şi generaţia lui fără să strîmbe din nas? Pentru că, ce sunt ei, pînă la urmă? Nişte învechiţi, prefăcuţi, ajunşi, ipocriţi, farisei, cu alte cuvinte, figuri compromise în faţa istoriei recente. Au eşuat. Nu sunt relevanţi. Nu au mesaj, sau dacă îl au, nu mai ajunge la urechile celor ce nu-L cunosc pe Hristos. Ei nu mai dau roade. Ei ne fac de rîs. Cu ei nu mai putem continua. Riscurile sunt prea mari. Ei trebuie tăiaţi.”

Generaţia de azi se naşte cu calculatorul în casă, îl butonează de la doi-trei ani, se joacă la cinci cu tata Hunter, iar pe la zece-unsprezece, dacă e vorba de-o fetiţă şi are noroc, rămîne gravidă şi devine mamă posesoare de păpuşă vie.

Droguri, euforizante, energizante: ca să cobori în mijlocul lor ai nevoie de acceptul conferit de jeg şi incultură. Restul e poveste. „Hristos nu trebuie propovăduit (ce cuvînt vulgar!), ci promovat. Păi, vezi! Aşa mai vii de-acasă! Vorbeşti şi tu ca oamenii! Să ştii că ai potenţial! Saluţi cu psalmi şi cîntece de laudă, dar află că şi limbajul trupului e tot comunicare: te mişti şi transmiţi, eşti relevant, tataie!”

O lume în continuă schimbare, nebună după idoli. Merită? Sunt găselniţele lui Pleşu mai apropiate de Adevăr decît încîntătoarea frazare poetică a  lui Spurgeon? „Lasă biserica şi mută cadrul pe lume! Acolo sunt adevăratele valori, acolo e cultura, sursa de insipraţie, modelul.”

În încheiere, întorc pentru voi prima carte. Rămîne să ghiciţi cine e păcăliciul, idolul adică, cel care a apărut în spaţiul public cu diatriba de mai jos. Eventual, cu ce ocazie a spus-o. E un exerciţiu hermeneutic pentru cei care mai cred în aparenţe:

…fiinţă care se agită spasmodic, frustrat, impotent cultural, gata să scuipe peste gard şi să ţipe în gura mare, megaloman nevrotic şi libidinos, dezabuzat autor, ipochimen care lătra la (…), ba chiar îl muşca…”

(va urma)

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Jocul de cărţi (1) Păcălici&8221;

  1. Lumea s-a cam saturat de mascarici ca Daniel Chiu care face uz de anumite principii pe care considera ca doar el poate sa le aplice. De pilda, daca altii isi exprima opinia despre el la fel de transant (trebuie sa stiti ca pt vasta majoritate a neoprotestantilor romani Chiu calvinistul este un eretic) el se situeaza automat pe post de victima. Chiu face parte dintro (sic! n.m.) generatie de neocomunisti care se considera mai presus de orice principiu, carora nu le poti urma exemplul pt ca sunt inconsistenti desi la prima vedere tind sa te impresioneze prin discursul rigid, ferm. Ai de-a face insa cu o clasa de oameni iresponsabili, in pofida mitului baptist ca un predicator daca e dur inseamna ca umbla corect „pe calea Domnului”.
    Generatia actuala are nevoie de oameni cu care poti sa dialoghezi normal, nu care sa-ti ventileze ei ce au de spus si dupa aceea isi infunda urechile cand vine randul sa-ti spui si tu parerea. Astfel de oameni sunt sfatosi dar niciodata nu primesc nici un sfat. Cand isi mai gasesc si aplaudaci ca dvs, pe acest blog, firea mascata in piele de oaie se simte adulata.

  2. Dle. Axente, bateţi cîmpii, nu vă supăraţi că vă spun asta de la obraz. Cum adică „Chiu face parte dintr-o generaţie de neocomunişti”, domnule? Nu vă supăraţi, dar vă filează rău de tot o lampă! Poate aţi vrut să spuneţi că are atitudine totalitară, că e fundamentalist sau mai ştiu eu cum, dar nu NEOCOMUNIST!
    În al doilea rînd, ce e frîntura asta de frază de carton: „… in pofida mitului baptist…”? În primul rînd, ce înţelegeţi prin mit. Apoi, la ce tip de baptişti vă referiţi, că nu sunt toţi la fel, nici pe departe!
    Mai scrieţi: „Generatia actuala are nevoie de oameni cu care poti sa dialoghezi normal…”.
    De unde ştiţi dvs. ce are nevoie generaţia actuală? Şi la care generaţie vă referiţi? Născută cînd? La ce dată? Are generaţia actuală ceva în comun, indiferent din ce parte a globului provine? Ăla din România vrea şi gîndeşte ca omologul său din Suedia sau din State? Şi de cînd pînă cînd sunteţi dvs. purtătorul de cuvînt al unei generaţii de oameni? E aşa greu să spuneţi: „Eu cred, eu vă acuz, eu nu-l suport pe x sau pe y?”
    NU-şi înfundă nimeni urechile, dle. Axente! Alta e cauza: nu mai are timp unul să-l asculte pe celălalt pînă la capăt, să-i respecte „realitatea” lui.
    Mai scrieţi: „Cand isi mai gasesc si aplaudaci ca dvs, pe acest blog, firea mascata in piele de oaie se simte adulata.”
    Sunteţi total stupid. Era nevoie să-l „aplaud pe Chiu” (în treacăt fie spus, a-l respecta nu înseamnă a-l aplauda) ca să-i bucur firea? Eu nu acopăr firea, eu vă scot din ea! 🙂

Comentariile nu sunt permise.